Recurs fondat al procurorului impotriva incheierii pronuntate in cadrul procesual prevazut de art. 3001 C.p.p. prin care s-a inlocuit masura arestarii preventive cu masura preventiva a obligarii de a nu parasi localitatea. Decizie nr. 549 din data de 07.08.2009
pronunțată de Tribunalul Iasi

Recurs fondat al procurorului impotriva incheierii pronuntate in cadrul procesual prevazut de art. 3001 C.p.p. prin care s-a inlocuit masura arestarii preventive cu masura preventiva a obligarii de a nu parasi localitatea. Gresita inlocuire a masurii arestarii preventive, dupa doar 18 zile de la luarea acesteia, in lipsa intervenirii unor elemente noi, favorabile inculpatului. Consolidarea temeiurilor initiale prin trimiterea in judecata a inculpatului. Scopul masurii preventive. Prin incheierea de sedinta din data de 04.08.2009 pronuntata de Judecatoria Iasi in dosarul nr. 19280/245/2009 s-au dispus urmatoarele:
In baza art. 3001, art. 139 alin 1 si art. 145 alin. 1 Cod procedura penala s-a inlocuit masura arestarii preventive luate fata de inculpatul C.P., prin incheierea de sedinta a Camerei de Consiliu din data de 17.07.2009, pronuntata de Judecatoria Iasi in dosarul nr. 17857/245/2009, cu masura obligarii de a nu parasi localitatea de domiciliu, respectiv municipiul Iasi.
S-a dispus punerea, de indata, in libertate a inculpatului, daca acesta nu este arestat in alta cauza.
In baza art. 145 alin. 11 Cod procedura penala pe durata masurii obligarii de a nu parasi localitatea, s-a dispus ca inculpatul sa respecte urmatoarele obligatii:
- sa se prezinte la instanta de judecata ori de cate ori este chemat;
- sa se prezinte la organul de politie desemnat cu supravegherea de catre instanta, respectiv Politia Municipiului Iasi, conform programului de supraveghere intocmit de organul de politie sau ori de cate ori este chemat;
- sa nu isi schimbe locuinta fara incuviintarea instantei;
- sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nici o categorie de arme.
I s-a pus in vedere aceluiasi inculpat ca in caz de incalcare cu rea-credinta a masurii aplicate sau a obligatiilor, potrivit art. 145 alin. 3 Cod procedura penala, masura obligarii de a nu parasi localitatea va fi inlocuita cu masura arestarii preventive, in conditiile prevazute de lege.
In baza disp. art. 145 alin. 2 ind. 1 din Codul de procedura penala, o copie de pe incheierea recurata s-a dispus a se comunica inculpatului arestat in Penitenciarul Iasi, Politiei Municipiului Iasi jud. Iasi, Inspectoratului Judetean de Politie Iasi, Politiei Comunitare din Iasi, Jandarmeriei judetului Iasi, Serviciului de Pasapoarte al jud. Iasi, precum si organelor de frontiera - Inspectoratul General al Politiei de Frontiera Bucuresti, in vederea asigurarii respectarii obligatiilor impuse de catre instanta prin prezenta incheiere, cu mentiunea ca organele in drept vor refuza eliberarea pasaportului sau, dupa caz, vor ridica provizoriu pasaportul pe durata masurii preventive a obligarii de a nu parasi localitatea.
In baza disp art.145 alin.3 din C.p.p. s-a dispus ca Politia Mun. Iasi sa verifice periodic respectarea masurii obligarii de a nu parasi localitatea si indeplinirea de catre inculpat a obligatiilor impuse prin prezenta incheiere, iar in cazul in care constata incalcari ale acestora, sa sesize de indata instanta de judecata.
* * *
Pentru a se pronunta astfel, Judecatoria Iasi a retinut ca :
"Analizand actele dosarului, se constata ca prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Iasi, cu nr. 8369/P/2009, din data de 31.07.2009 a fost trimis in judecata, in stare de arest preventiv inculpatul C.P., pentru savarsirea unei infractiuni de "furt calificat in forma continuat" prev. si pedepsite de art. 208.alin.1-209 alin. 1 lit. e si g, Cod cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
S-a retinut, in esenta, ca inculpatul, in perioada 27/28.06.2009-16.07.2009, pe timp de zi si de noapte, in baza unei rezolutii infractionale unice, singur, in locuri publice din Iasi, a comis 4 fapte materiale de sustragere in dauna a 4 parti vatamate diferite.
Prin incheierea de sedinta a camerei de consiliu din data de 17.07.2009, pronuntata de Judecatoria Iasi in dosarul nr. 17857/245/2009 s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului pentru o perioada de 29 de zile, retinandu-se ca din datele existente in cauza si din probele administrate rezulta ca exista probe temeinice de vinovatie, ca inculpatul a comis faptele retinute, in cauza fiind indeplinite conditiile prevazute de art. 148 lit. f Cod procedura penala avand in vedere ca infractiunea de furt are o anumita gravitate, legea prevazand pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani, existand si probe certe ca lasarea lui in liberate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publica.
Potrivit disp. art. 3001 Cod procedura penala instanta investita cu judecarea fondului cauzei are obligatia ca, dupa inregistrarea dosarului la instanta, sa verifice din oficiu legalitatea si temeinicia arestarii preventive inainte de expirarea duratei acesteia si sa dispuna mentinerea sau revocarea ei, dupa cum temeiurile care au determinat arestarea impun in continuare privarea de libertate sau aceste temeiuri au incetat.
Din analiza actelor dosarului, judecatoria a constatat ca motivele care au determinat arestarea preventiva au incetat si ca nu exista alte temeiuri noi care sa justifice privarea de libertate.
Astfel, judecatoria a constatat, in primul rand, ca inculpatul a recunoscut si regretat savarsirea faptei, relatand cu lux de amanunte savarsirea lor, creand instantei convingerea ca a constientizat pericolul social al faptelor sale.
Judecatoria a mai avut in vedere faptul ca urmarirea penala este finalizata, neexistand nici pericolul, nici indicii ca inculpatul sa zadarniceasca aflarea adevarului, arestarea preventiva a inculpatului nemaifiind necesara desfasurarii procesului penal.
In ce priveste periculozitatea inculpatului, judecatoria a constatat ca inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale. Este adevarat ca inculpatul a mai fost sanctionat administrativ pentru fapte similare si ca aceste sanctiuni nu au fost suficiente pentru a corecta comportamentul inculpatului. Este adevarat in acelasi timp ca, in aceste conditii, reactia organelor judiciare (asa cum si Parchetul afirma) trebuie sa fie una ferma.
Insa aceasta reactie ferma a organelor judiciare nu trebuie sa fie una exagerata si disproportionata. Judecatoria a apreciat astfel ca reactia organelor de urmarire penala de trecere de la aplicarea unei amenzi administrative la arestarea inculpatului pentru fapte similare este brusca si exagerata. Functia arestului nu este una sanctionatorie, represiva, or de compensare a altor sanctiuni mai usoare care s-au dovedit ineficiente. Functia arestului este exclusiv una preventiva, de protejare a societatii (de a preveni savarsirea de noi infractiuni prin privarea de libertate a infractorului periculos) sau a anchetei penale in desfasurare.
Astfel arestul nu trebuie folosit ca instrument de reprimare a infractorului ci de protejare a societatii.
Prima instanta a apreciat ca faptele savarsite de inculpat nu prezinta o periculozitate deosebita. Prima instanta a avut in vedere astfel bunurile de valoare redusa care fac obiectul furtului, cat si faptul ca toate bunurile au fost restituite partilor vatamate. Inculpatul nu a efectuat acte de sustragere din spatii inchise sau din domicilii, nu s-a expus in contexte care sa poata da nastere la violenta.
Judecarea inculpatului in stare de arest nu poate constitui decat o exceptie, impunandu-se doar in cazul unui inculpat care prezinta in mod evident pericol public. Or, raportat la lipsa antecedentelor penale a inculpatului si la prejudiciul modic creat, mentinerea acestuia in arest pentru un timp indelungat poate constitui un precedent pentru consacrarea ca regula a arestului pentru inculpatii trimisi in judecata, cu greu putand fi imaginate fapte de furt care sa se sustraga acestui criteriu excesiv de riguros.
Punand in echilibru de o parte periculozitatea inculpatului si de cealalta parte dreptul la libertate, judecatoria a apreciat ca gradul de gravitate al faptelor savarsite si de periculozitate a inculpatului nu justifica mentinerea acestuia in arest mai mult decat s-a facut deja.
Din aceste motive, raportat la gradul de gravitate al faptei si la personalitatea faptuitorului, judecatoria a apreciat ca perioada cat inculpatul a fost arestat este suficienta pentru a-l constientiza pe inculpat de comportamentul sau antisocial si de determinarea organelor judiciare de a reactiona ferm pentru a-l corecta.
Departe de a minimaliza gravitatea faptelor imputate inculpatului, judecatoria a constatat totusi ca aceste fapte nu sunt manifestarile unei personalitati suficient de periculoase sau violente pentru a fi privata de libertate prin arest preventiv mai mult decat aceasta s-a realizat deja".
* * *
Impotriva acestei incheieri de sedinta, in termenul legal, a declarat recurs, oral, prin reprezentantul sau, Parchetul de pe langa Judecatoria Iasi, criticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate.
In motivarea recursului promovat, Parchetul de pe langa Judecatoria Iasi a
invocat, in esenta, faptul ca temeiurile care au stat la baza luarii masurii arestarii preventive nu s-au schimbat si nici nu au incetat, astfel ca se impunea in continuare privarea de libertate a inculpatului C.P.. De asemenea, s-a mai invocat si faptul ca judecatoria nu a verificat legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive in temeiul disp. art. 300 ind. 1 alin.1 Cod procedura penala, neexistand in dispozitiv o mentiune in acest sens.
* * *
Analizand actele si lucrarile dosarului, precum si incheierea de sedinta criticata, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar si din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept, in limitele si in conditiile prev. de art. 3856 alin. 3 C.p.p., tribunalul a constat ca recursul Parchetului este fondat pentru urmatoarele considerente:
Incheierea judecatoriei este nelegala si netemeinica.
Mai intai, tribunalul a observat ca judecatoria nu a verificat legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive in temeiul disp. art. 300 ind. 1 alin.1 Cod procedura penala, neexistand in dispozitiv nici o mentiune in acest sens. Cu toate acestea, din considerentele incheierii recurate rezulta contrariul.
In al doilea rand, tribunalul a constatat ca judecatoria - in considerentele incheierii recurate - nu s-a limitat doar la a sustine netemeinic ca s-au schimbat temeiurile ce au fost avute in vedere initial la luarea masurii arestarii preventive, dar a reanalizat indirect insesi legalitatea luarii acesteia, atunci cand a mentionat ca "_insa aceasta reactie ferma a organelor judiciare nu trebuie sa fie una exagerata si disproportionata_..reactia organelor de urmarire penala de trecere de la aplicarea unei amenzi administrative la arestarea inculpatului pentru fapte similare este brusca si exagerata; functia arestului nu este una sanctionatorie, represiva, or de compensare a altor sanctiuni mai usoare care s-au dovedit ineficiente..". Or, in conditiile in care, incheierea prin care s-a luat masura arestarii preventive a ramas definitiva, o asemenea apreciere si analiza sunt inacceptabile, intrucat repun in discutie insesi legalitatea luarii masurii preventive.
Pe de alta parte, aceasta motivare ce repune in discutie legalitatea si temeinicia luarii masurii arestarii preventive este in contradictie cu restul argumentelor judecatoriei din aceiasi incheiere prin care se tinde la a se sustine ca temeiurile initiale ce au justificat arestarea s-au modificat.
Mai mult decat atat, judecatoria a gresit inacceptabil atunci cand in motivarea dispozitiei de inlocuire a masurii arestarii preventive a sustinut textual ca "_faptele savarsite de inculpat nu prezinta o periculozitate deosebita_" intrucat o asemenea evaluare este prematura, putand fi facuta doar pe fondul cauzei.
Reanalizand actele si lucrarile dosarului, tribunalul a constatat ca, in cauza, temeiurile initiale ce au justificat luarea masurii arestarii preventive, nu s-au modificat si nici nu au incetat, ci din contra s-au consolidat prin emiterea rechizitoriului si trimiterea acestuia in judecata. In plus, aceste temeiuri sunt consolidate si de inscrisurile depus de Parchet in recurs, din care rezulta ca faptele imputate inculpatului in prezenta cauza nu sunt unele izolate, ci din contra se pare ca exista indicii certe ca acesta ar avea o anume "inclinatie"/predispozitie la comiterea de asemenea fapte (e drept relativ minore din perspectiva obiectului material al infractiunilor investigate) pe fondul consumului de alcool. Relevante in acest sens sunt si ordonantele din antecedenta, de scoatere de sub urmarire penala ale inculpatului pentru fapte similare, pe considerentul gradului de pericol social redus. Dar, inculpatul se pare ca a ignorat insa avertismentele primite atunci.
Insesi sustinerea inculpatului din fata instantei de recurs potrivit careia "daca bea un pahar sau doua nu mai stie ce face" este de natura a consolida indiciile initiale si de a sugera necesitatea mentinerii masurii arestarii preventive, eventual dublata de luarea unei masuri de siguranta provizorie de obligare la tratament medical.
Intr-adevar, tribunalul a constatat ca, in cauza, sunt intrunite, in continuare, cumulativ conditiile prevazute de art. 148 lit. "f" Cod procedura penala.
Astfel, in speta, s-a aratat ca lasarea in libertate a inculpatului prezinta in continuare un pericol concret pentru ordinea publica, pericol ce rezulta din analiza coroborata a urmatoarelor elemente, extrase din mijloacele de proba administrate in cauza: a) repetabilitatea faptelor banuit ca au fost comise si numarul mare al acestora; b) valorile sociale pretins lezate; c) modalitatea concreta in care se presupune ca au fost desfasurate activitatile infractionale si mijloacele utilizate (in mod repetat, in loc public si noaptea, pe fondul consumului de alcool, de catre o persoana care sustine ca nu are un domiciliu stabil si ca duce un mod de trai parazitar); d) de urmarile produse; e) de sentimentul de insecuritate sociala pe care il genereaza in societate savarsirea faptelor de genul celor presupus comise de catre inculpat; f) de persistenta infractionala a inculpatului, asa cum ea rezulta din numarul actelor materiale imputate si din antecedenta sa penala.
In alta ordine de idei, tribunalul a observat ca de la momentul luarii masurii arestarii preventive si pana la momentul pronuntarii incheierii recurate nu trecusera decat 18 zile (iar, pana astazi doar 22 de zile), nefiind implinita nici macar durata mandatului de arestare de 29 emis in baza unei incheieri ramase definitive.
Din alta perspectiva, tribunalul a retinut ca in cauza mentinerea masurii arestarii preventive se justifica nu atat in scopul de a-l face pe inculpat sa "constientizeze asupra comportamentului sau antisocial" (scop invocat de judecatorie in considerente, dar care nu se regaseste in art. 136 alin. 1 C.p.p.), ci acela al asigurarii bunei desfasurari a judecatii, cat si pentru a-l impiedica sa comita noi infractiuni.
Cat priveste atitudinea procesuala corecta invocata de judecatorie acesta - prin ele insesi - nu justifica revocarea sau inlocuirea masurii arestarii preventive. In plus, aceasta pozitie procesuala fusese adoptata de catre inculpat inca premergator luarii masurii arestarii preventive (nefiind un element nou, ce ar fi intervenit intre timp), dupa ce inculpatul fusese pus in fata unor mijloace de proba elocvente. Aceasta pozitie procesuala, cat si aspectele referitoare la circumstantele personale ale inculpatului, ori la gradul de pericol social al faptelor, sunt chestiuni ce vor fi avute in vedere cu prilejul solutionarii cauzei pe fond, eventual la individualizarea judiciara a unei posibile pedepse.
Este adevarat ca masura arestarii preventive este o masura de exceptie, insa, in speta, sunt intrunite toate cerintele legale care sa justifice mentinerea ei in continuare fata de inculpatul-intimat. Durata acesteia nu a depasit, in nici un caz, un termen rezonabil. Inculpatul este arestat preventiv de doar cca. 22 de zile, neexpirand inca nici macar mandatul de arestare initial, timp in care a fost deja trimis in judecata.
In conditiile in care, cercetarea judecatoreasca nici macar nu a debutat pentru a se stabili, printre altele, care este pozitia procesuala a inculpatului, neexpirand inca nici macar durata arestarii preventive initiale, revocarea sau inlocuirea masurii arestarii preventive a acestuia este, evident, una prematura.
Fata de cele mai sus aratate, tribunalul, in baza art. 38515, pct. 2, lit. d) Cod procedura penala, a admis recursul declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Iasi impotriva incheierii de sedinta din 04.08.2009 pronuntata de Judecatoria Iasi in dosarul nr. 19280/245/2009, incheiere pe care a cast-o integral.
Retinand cauza si rejudecand-o, pentru motivele mai sus expuse, tribunalul, in conformitate cu disp. art. 3001 alin. 1 si 3 Cod procedura penala raportat la art. 160 alin. 2 Cod procedura penala, a verificat si constatat legalitatea si temeinicia masurii de arest preventiv luata in cauza (mandatul de arestare preventiva nr. 67/U/17.07.2009 emis de Judecatoria Iasi) fata de inculpatul C.P., masura pe care a mentinut-o.