Inlocuirea, in faza de urmarire penala, a masurii preventive a obligarii de a nu parasi tara cu cea a obligarii de a nu parasi localitatea. Durata pentru care aceasta din urma poate fi dispusa. Hotarare nr. 48 din data de 24.06.2011
pronunțată de Curtea de Apel Suceava

Prin incheierea nr. 120 din data de 13.07.2011 pronuntata de Tribunalul Suceava in dosar nr. 8547/86/2011, in baza art. 139 alin. 1 Cod procedura penala s-a admis cererea formulata de inculpatul Z.I., de inlocuire a masurii obligarii de a nu parasi localitatea cu masura obligarii de a nu parasi tara.
S-a dispus inlocuirea masurii obligarii de a nu parasi localitatea aplicata prin incheierea de sedinta a Camerei de Consiliu nr. 87 din 17.06.2011 de Tribunalul Suceava fata de inculpatul Zanfirache Ioan cu masura obligarii de a nu parasi tara, pe o perioada de 30 de zile, de la data ramanerii definitive a prezentei, cu stabilirea in sarcina inculpatului a obligatiilor prev. de art. 145 alin. 11 Cod procedura penala.
Pentru a dispune astfel, a retinut prima instanta ca prin Incheierea nr. 87 din data de 17 iunie 2011 pronuntata de Tribunalul Suceava in dosar nr. 7235/86/2011, s-a respins propunerea formulata de Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism - Serviciul Teritorial Suceava si printre altele, s-a dispus luarea fata de inculpatul Z.I., cercetat pentru savarsirea infractiunilor de: constituire a unui grup infractional organizat, prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr.39/2003 si contrabanda calificata in forma continuata, prev. de art. 270 alin. 3 rap la art. 274 din Legea nr. 86/2006 (cu modificarile si completarile ulterioare), modificata prin OUG 54/2010, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplicarea dispozitiilor art. 33 lit. a Cod penal, a masurii obligarii de a nu parasi localitatea de domiciliu, prev. de art. 145 Cod procedura penala, pe o durata de 30 de zile, de la 17.06.2011 la 16.07.2011 inclusiv.
Prin incheierea nr. 48 din data de 24 iunie 2011 pronuntata de Curtea de Apel Suceava in dosar nr. 7235/86/2011 s-a respins, ca nefondat, recursul formulat de catre D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Suceava impotriva incheierii sus-mentionate.
Inlocuirea masurii arestarii preventive cu una mai putin coercitiva se dispune, potrivit art. 139 alin. 1 Cod procedura penala, atunci cand s-au schimbat temeiurile care au stat la baza luarii acesteia, la cererea inculpatului sau din oficiu.
A apreciat prima instanta ca prin inlocuirea masurii preventive sub imperiul careia se afla cu masura obligarii de a nu parasi tara, mai permisiva in ceea ce priveste libertatea de miscare, nu se stanjeneste in niciun fel buna desfasurare a anchetei penale in continuare, inculpatul, dupa cum s-a invederat, fiind obligat a raspunde la toate chemarile organelor de cercetare penala, sub constrangerea de ordin moral ca, in caz de nerespectare, se va lua fata de el cea mai exigenta dintre masurile preventive prevazute de legislatia nationala, respectiv arestarea.
Impotriva acestei incheieri a declarat recurs Ministerul Public -DIICOT - Serviciul Teritorial Suceava, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, cu motivarea, in esenta, ca nu sunt date conditiile admiterii cererii formulate de inculpat.
Prin incheierea nr. 63 din data de 15 iulie 2011, Curtea de Apel Suceava, cu o opinie separata, a admis recursul, a casat in parte incheierea mai sus-mentionata si, in rejudecare,
A dispus inlocuirea masurii obligarii de a nu parasi localitatea cu masura obligarii de a nu parasi tara incepand cu data de 15.07.2011 (in loc de " pe o perioada de 30 zile, de la data ramanerii definitive a prezentei"), mentinand celelalte dispozitii ale incheierii atacate care nu sunt contrare hotararii aici pronuntate.
Pentru a pronunta aceasta solutie, a retinut curtea, printre altele, ca:
"Dispozitiile alin. 1 al art. 139 Cod procedura penala prevad posibilitatea ca, la cererea inculpatului, atunci cand s-au schimbat temeiurile care au stat la baza luarii unei masuri preventive, aceasta sa fie inlocuita cu o alta.
In cazul in care masura ce urmeaza a fi dispusa este una mai permisiva, trebuie asadar analizate doua cerinte: pe de o parte, schimbarea temeiurilor ce au determinat luarea ei, iar pe de alta parte daca, procedandu-se astfel, nu se aduce atingere desfasurarii, in bune conditii, a procesului penal.
O masura preventiva nu trebuie sa fie disproportionata fata de scopul urmarit, in speta cel de asigurare, pentru organele de urmarire penala, a efectuarii, in conditii optime, a probatoriilor necesare aflarii adevarului. Aceasta se impune cu atat mai mult cu cat inculpatul se bucura, pana la ramanerea definitiva a unei hotarari de condamnare, de prezumtia de nevinovatie instituita in favoarea sa.
Fata de toate imprejurarile cauzei si persoana inculpatului, corect a apreciat tribunalul ca, si in situatia in care arealul pe care se va permite deplasarea inculpatului pe durata luarii masurii restrictive a dreptului la libera circulatie (obligatoriu a fi impusa acestuia in cazul luarii, fata de acesta, a vreuneia dintre masurile preventive prev. de art. 145, respectiv art. 1451 Cod procedura penala), va fi cel al teritoriului Romaniei, nu s-ar aduce in niciun fel atingere scopului dispunerii unei astfel de masuri, astfel cum este el reglementat de prevederile art. 136 alin. 1 Cod procedura penala.
Date fiind dispozitiile legale care reglementeaza institutia masurii obligarii de a nu parasi tara, rezulta ca inculpatul va fi obligat sa respecte aceleasi obligatii prev. de art. 145 al.11 si 12 Cod procedura penala, de natura sa asigure atat protejarea intereselor personale, cat si cele generale ale societatii, cu exceptia faptului ca poate beneficia de un drept de libera circulatie extins.
Avand insa in vedere durata pentru care s-a luat, fata de inculpat, masura obligarii de a nu parasi localitatea, respectiv de la 17.06.2011 la 16.07.2011 inclusiv, inlocuirea ei cu cea a obligarii de a nu parasi tara nu poate fi stabilita pe o durata care sa exceada termenului pentru care cea dintai a fost dispusa."
Opinie separata, in sensul respingerii, ca nefondat, a recursului, cu urmatoarele argumente:
"Consider ca se impunea ca masura obligarii inculpatului de a nu parasi tara (nou instituita) sa fie dispusa pentru o perioada de 30 de zile si nu pentru perioada ramasa pana la implinirea termenului pentru care a fost luata masura inlocuita (a obligarii inculpatului de a parasi localitatea).
Masurile preventive, prev. de art. 145 Cod de procedura penala si de art. 1451 Cod de procedura penala sunt diferite, fiecare avand cate un continut propriu si un termen propriu.
Inlocuindu-se masura preventiva prev. de art. 145 Cod de procedura penala cu masura preventiva reglementata de art. 1451 luata pentru o perioada de timp mai mare nu duce la o incalcare a principiului non reformatio in pejus (prezenta cauza fiind formata la cererea inculpatului) deoarece, din punct de vedre al continutului, masura obligarii inculpatului de a parasi tara este mai usoara decat cea a obligarii inculpatului de a nu parasi localitatea. Nu se poate ca atunci cand se inlocuieste o masura preventiva mai grea cu una mai usoara sa se aplice continutul acesteia din urma si termenul de aplicare al celei dintai (se creeaza practic o masura preventiva mixta)."