Procedura insolventei. Atragere raspundere patrimoniala a membrilor organelor de conducere, in temeiul art. 137, lit. c, d, f si j din Legea nr. 64/1995 republicata. Decizie nr. 1/COM/ din data de 08.01.2007
pronunțată de Curtea de Apel Constanta

Reclamantele DGFP Constanta, AVAS si S.C. P.M.H. SRL in calitate de creditoare a S.C.R. SRL au investit judecatorul sindic cu angajarea raspunderii intemeiate pe dispozitiile art.137 din Legea nr.64/1995, republicata a administratorului societatii debitoare C.V. pentru plata societatii falite.
Prin sentinta civila nr. 2699/COM/ 15.V.2006, pronuntata de Tribunalul Constanta actiunea a fost respinsa ca nefondata.
In esenta, s-a retinut, ca din concluziile raportului final rezulta ca in cauza nu sunt intrunite dispozitiile art.137 din lege deoarece incetarea de parti, s-a datorat unor cauze obiective neimputabile conducerii societatii si analiza cooperata din punct de vedere scriptic si faptic a documentelor patrimoniale demonstreaza inca o data ca nu sunt incidente dispozitiile art.137 din lege.
Din aceasta perspectiva nu se poate retinne responsabilitatea patrimoniala a paratului administrator, deoarece angajarea unei raspunderii nu se poate face decat in conditiile dobandirii dupa regulile raspunderii delictuale a unei legaturi de cauzalitate intre fapta autorului delictului si insuficienta activului societatii aflate in stare de incetare de partii.
De altfel, insasi cauzele enumerate in raportul final, in opinia instantei, nu intrunesc elementele constitutive ale faptelor reglementate prin art.137 din lege.
Pe aceasta directia, nici cererea creditoarei AVAS nu are caracter fondat, deoarece desfasuarea unei activitati nerentabile pretinsa, lipsa de interes in recuperarea datoriilor nu se incadreaza in ipotezele reglementate de litigiu comercial si functie de lege.
Impotriva acestei hotarari au declarat in termen recurs:
1. D.G.F.P. Constanta solicitand admiterea lui in sensul atragerii raspunderii administratorului S.C. R. S.R.L.
Se arata ca, adminsitratorul C.V. se face vinovat de fapta prev. de art.137 lit.c in sensul ca a dispus continuarea activitatii aducand in mod vadit societatea la incetare de plati.
Astfel desi aceasta a acumulat datorii foarte mari, si-a continuat activitatea in conditiile in care aceste pierderi erau greu de acoperit iar administratorul a dat dovada de un management defectuos ce a dus la ajungerii societatii in incetare de plati.
In conditiile in care datoriile catre bugetul de stat erau foarte mari, firesc era ca administratorul sa ia masuri de restrangere a activitatii sau sa formuleze o cerere de deschidere a procedurii in 30 zile de la aparitia starii de insolventa.
In cauza sunt indeplinite si conditiile prevazute de art.998 - 999 Cod civil.
2. AVAS, solicitand admiterea lui si modificarea sentintei in sensul admiterii cererii de antrenare a raspunderii personale a administratorului si obligarea acestuia la plata sumei de 3660,95 USD reprezentand creanta AVAS nerecuperata in cadrul procedurii de faliment.
Se arata ca hotararea este nelegala deoarece:
- a fost data cu incalcarea formelor de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii de art.105 alin.2 cod procedura civila;
- hotararea a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii.
Se sustine ca sentinta a fost pronuntata de judecatorul sindic cu neobservarea faptului ca intentia de fraudare a creditorilor inscrisi in cauza este mai mult decat evidenta.
Fata de continutul raportului final depus de lichidator cat si a documentelor depuse, prin activitatea desfasurata, fostul administrator al falitei, cu buna stiinta, a determinat falimentul societatii adminsitrate, in special prin desfasurarea unei activitati nerentabile care ducea in mod vadit la incetarea de plati determinata de un mamagement defectuos cat si a lipsei de interes in recuperarea datoriilor.
De asemenea nu au fost virate contributiile legale ale salariatilor Fondului National Unic de Asigurari Sociale de Sanatate aceste sume fiind deturnate in alte scopuri.
La data intrarii in procedura falimentului societatea inregistra datorii catre bugetul de stat in suma de 120.071.998 lei, printre care erau sume retinute salariatilor persoanelor angajate ce trebuiau virate catre sistemul public de asigurari sociale de sanatate.
Fapta prevazuta de art.137 lit. d din lege nu se prezuma numai la intocmirea actelor contable ci si la depunerea evidentelor contabile la institutiile prevazute de legea nr.82/1991.
Eludarea acestei obligatii prin omisiune sau intentionat se circumscriu faptelor prev. de art.137 lit.d din lege.
Se mai arata ca fostul administrator a incercat prin mijloace frauduloase pe de o parte sa ascunda creditorilor situatia patrimoniala a societatii iar pe de alta parte a dispus continuarea unei activitati care ducea in mod evident societatea la incetarea de plati, fapte prevazute de art.137 lit. c si d din legea nr.64/1995.
Pe de alta parte instanta de fond trebuia sa aiba in vedere dispozitiile art. 1540 Cod civil si ale art.374 din Codul comercial.
Deci, administratorul societatii S.C. R. S.R.L. in exercitarea mandatului a incalcat aceste dispozitii legale imperative, prin acestea contribuind in mod indubitabil la ajungerea debitoarei falite in stare de incetare de plati.
Analizand toate criticile formulate, Curtea retine urmatoarele:
1. La data de 10.II.2005, reclamanta D.G.F.P. Constanta a formulat cerere de antrenare a raspunderii patrimoniale a fostului administrator in calitatea sa de asociat unic si administrator de fapt si de drept al societatii debitoare, in vederea achitarii creantei sale in suma totala de 960.640 lei RON.
S-a invocat ca acesta se face vinovat de savarsirea faptei prevature de art.137 alin.1 lit. c din legea nr.64/1005, republicata, in sensul ca "a dispus continuarea activitatii ce ducea in mod vadit societatea la incetare de plati".
Pentru existenta acestei fapte ilicite legiuitorul solicita ca persoana responsabila sa fi desfasurat personal sau sa fi dispus in calitatea sa de membru al organului de conducere desfasurarea unei activitati neprofitabile care sa conduca la insuficienta fondurilor banesti dispozibile ale debitoarului, persoana juridica.
Pentru angajarea acestei raspunderi civile delictuale, trebuiesc indeplinite in mod cumulativ conditiile acestui tip de raspundere (fapta ilicita, prejudiciu, raport de cauzalitate intre fapta si prejudiciu si vinovatia).
In concret, in cazul prev. de art.137 alin.1 lit. c din legea nr.64/1995, republicata, creditoarea avea obligatia de a dovedi ca paratul C.V. ar fi desfasurat o activitate neprofitabila care a avut ca efect incetarea de plati a societatii si ca aceasta sa se fi facut in interesul personal al persoanei raspunzatoare.
Insa aceasta nu a dorit acest lucru.
Din actele existente la dosar inclusiv raportul final al lichidatorului rezulta ca paratul a tinut evidenta contabila in conformitate cu legea si ca nu a mai avut o activitate comerciala din 2002. Pe de alta parte, ca regula membrii organelor de conducere nu au interesul de a dispune sistarea activitatii ci acela de a continua activitatea.
2. A.V.A.S. Bucuresti a solicitat antrenarea raspunderii fostului administrator al debitoarei conform motivelor prev. de art.137 alin.1 lit. d si f din Legea nr.64/1995, republicata si obligarea acesteia la plata pasivului ramas neacoperit in urma derularii operatiunilor de lichidare.
Potrivit art.137 alin.1, judecatorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns in stare de insolventa sa fie suportata de catre membrii organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului in aceasta situatie, prin una din urmatoarele fapte: (....)
d) au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea.
f) au folosit mijloace ruinatoare pentru a procura persoanei juridice fonduri in scopul intarzierii incetarii platilor.
Cu privire la fapta prev. de art.137 lit. d din lege, in principal, s-a invocat ca paratul nu a tinut contabilitatea in conformitate cu prevederile legale, atat prin omisiune cat si intentionat (inclusiv neindeplinirea obligatiei legale prev. de art.33 din legea nr.64/1995, republicata).
In principiu legiuitorul a avut in vedere in aceasta modalitate a savarsirii faptei, nerespectarea prevederilor legale privind tinerea contabilitatii conform legii nr.82/1991 (neintocmirea balantelor de verificare lunara, netinerea registrului jurnal si a registrului inventar, etc).
Insa, fapta trebuie savarsita cu intentie care va trebui dovedita in persoana debitorului parat.
Ca atare, nu se poate sustine ca in cazul incalcarii obligatiei de a tine contabilitatea in conformitate cu legea exista o prezumtie de culpa.
Din raportul final al lichidatorului judiciar rezulta ca debitorul a prezentat documentele contabile ale societatii din care rezulta ca a avut o evidenta contabila in conformitate cu legea.
Pe de alta parte instrainarile din patrimoniu a avut ca scop obtinerea de venituri pentru plata salariilor si a altor cheltuieli curente de exploatare.
Rezulta ca, nu se poate retine in sarcina paratului angajarea raspunderii pentru aceasta fapta.
In art.137 lit. j din lege se prevede ca persoanele respective raspund atunci cand au folosit mijloace ruinatoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, in scopul intarzierii incetarii de plati.
Insa, sustinerile creditoarei nu se incadreaza in ipoteza normei instituita la lit. f din lege.
Asa cum a retinut si lichidatorul judiciar cauza care a condus la incetarea de plati a fost incetarea activitatii ca urmare a reducerii numarului beneficiarilor de servicii si vanzarea unor terenuri in scopul acoperirii datoriilor salariale si a utilitatilor.
Fata de cele expuse rezulta ca toate criticile aduse solutiei judecatorului sindic de catre cele doua recurente-creditoare sunt neintemeiate, retine Curtea.