Cerere avand ca obiect inchiderea procedurii insolventei formulata de lichidatorul judiciar. Contestatie masura urmare neformularii cererii pentru atragere raspundere patrimoniala a organelor de conducere a societatii si a lipsei obtinerii parerii cr...

Prin sentinta civila nr. 6024/COM/19.11.2007 pronuntata de judecatorul sindic in dosarul nr. 3780/118/2007 al Tribunalului Constanta, au fost admise cererile lichidatorului judiciar privind efectuarea platilor din fondul de lichidare si s-a dispus in temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006 inchiderea procedurii insolventei debitorului SC M.I. SRL.
S-a retinut lipsa bunurilor in averea debitorului si neavansarea sumelor necesare acoperirii cheltuielilor de lichidare de catre creditori.
Solutia a fost atacata cu recurs de catre D.G.F.P. Constanta si A.V.A.S.
In recursul sau D.G.F.P. Constanta arata ca la 19.11.2007, lichidatorul judiciar a depus la dosarul cauzei raportul cu privire la inchiderea procedurii fata de debitoare. La acelasi termen judecatorul sindic a dispus inchiderea procedurii in temeiul art. 131, nelasand posibilitatea creditorilor sa formuleze obiectiuni la raportul intocmit.
Totodata, lichidatorul judiciar a concluzionat in raportul intocmit, in mod gresit, ca nu se poate retine incidenta in cauza a art. 138 din Legea nr. 85/2006.
AVAS invoca in recursul sau faptul ca a formulat obiectiuni la raportul lichidatorului judiciar, din concluziile acestuia rezultand necesitatea formularii unei cereri de atragere a raspunderii fostului administrator al debitoarei. Mai mult, instanta trebuia sa ceara si parerea creditorilor cu privire la oportunitatea inchiderii procedurii.
In acest fel, creditorii au fost lipsiti de posibilitatea recuperarii creantelor.
Intimatii nu se prezinta si nu depun intampinare.
Recursurile sunt nefondate pentru urmatoarele considerente, apreciaza instanta de control:
Potrivit art. 131 din legea nr. 85/2006: "in orice stadiu al procedurii prevazute de prezenta lege, daca se constata ca nu exista bunuri in averea debitorului ori ca acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative si nici un creditor nu se ofera sa avanseze sumele corespunzatoare, judecatorul-sindic va putea da o sentinta de inchidere a procedurii, prin care se dispune si radierea debitorului din registrul in care este inmatriculat".
Raportul prin care lichidatorul judiciar a supus atentiei judecatorului sindic imprejurarea inexistentei bunurilor in averea debitorului, nu constituie un raport final in intelesul art. 129 din Legea nr. 85/2006, un astfel de raport presupunand existenta bunurilor in patrimonial debitorului, atata timp cat se intocmeste “dupa ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate". In consecinta, nu sunt aplicabile dispozitiile din art.129 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 referitoare la comunicare, afisare si convocarea creditorilor.
In speta, raportul ce constata inexistenta bunurilor debitoarei a fost depus la instanta la termenul din 08.10.2007 iar lichidatorul judiciar a facut si dovada comunicarii acestuia catre creditorii recurenti. Asa cum am aratat, nefiind incidente prevederile art. 129 din lege, creditorii recurenti se puteau prezenta in instanta unde au fost citati conform prevederilor legale, pentru a dovedi contrariul sau pentru a-si manifesta intentia de a avansa sumele necesare. Mai mult, desi recurenta AVAS afirma ca a formulat obiectiuni la raportul intocmit, obiectiuni ce nu au fost solutionate de catre instanta, din inscrisurile depuse nu rezulta formularea acestora.
In ceea ce priveste criticarea de catre ambele recurente a concluziilor raportului referitoare la atragerea raspunderii persoanelor vinovate in temeiul art. 138 din lege, se constata ca, potrivit art. 138 alin. 3 din legea nr. 85/2006, comitetul creditorilor putea introduce o astfel de actiune independent de opinia lichidatorului judiciar.
In cauza, in mod corect judecatorul sindic a dispus inchiderea procedurii constatand indeplinirea conditiilor cerute de art. 131 din lege, pentru aceasta masura nefiind nevoit sa consulte creditorii. Intrucat acestia nu au obictiuni cu privire la constatarea lipsei bunurilor, singura atitudine permisa de art. 131 era aceea referitoare la avansarea sumelor corespunzatoare.
Pentru aceste considerente, recursurile au fost respinse ca nefondate, de Curte.