Antrenarea raspunderii patrimoniale a administratorului, conform art. 138 lit. d si e din Legea nr. 85/2006. Nedepunerea bilanturilor, ca fapta omisiva, poate fi apreciata ca prezumtie simpla, in situatia nerasturnarii sale de catre parat, pentru ret... Decizie nr. 6/COM/ din data de 23.01.2008
pronunțată de Curtea de Apel Constanta

Prin cererea inregistrata la data de 06.11.2006 la Tribunalul Constanta, lichidatorul judiciar desemnat al SC D.I. SRL, a investit judecatorul sindic cu solutionarea cererii de atragere a raspunderii materiale a administratorului statuar P.T., apreciind ca sunt indeplinite dispozitiile art. 138 lit. d, e din Legea nr. 85/2006.
Astfel, in opinia lichidatorului judiciar, administratorul societatii debitoare a incalcat dispozitiile art. 39 din Legea nr. 64/1995 republicata, conform carora potrivit art. 38 alin. 5,7 debitorul este obligat sa depuna la dosarul cauzei actele si informatiile prevazute la art. 33 alin. 1. Ori aceasta conduita a administratorului social se circumscrie ipotezei lit. d, c art. 138 din Legea nr. 85/2006, atat timp cat potrivit art. 73 lit. c din Legea contabilitatii, administratorii sunt solidar raspunzatori fata de societate pentru existenta registrelor cerute de lege si corecta lor tinere.
Faptic, societatea falita nu are bilanturi contabile inregistrate pentru anii 1999 - 2005 si nici declaratii privind obligatiile de plata in perioada 1 decembrie 2003 - 3 iulie 2006.
Prejudiciul este reprezentat de starea de insolventa concretizata in neefectuarea platilor obligatiilor exigibile catre creditorul care a initiat procedura contabila.
Asadar, sunt indeplinite atat conditiile lit. d cat si e ale art. 138 din Legea 85/2006 starea de insolventa a societatii falite, fiind o consecinta a faptelor ilicite savarsite de administratorii acesteia.
Paratul, desi legal citat, nu si-a exprimat pozitia procesuala.
Prin sentinta civila nr. 4897/com/01.10.2007 pronuntata de Tribunalul Constanta a fost respinsa ca nefondata, cererea formulata de lichidatorul judiciar CC I.C., in contradictoriu cu paratul administrator P.T.
Pentru a pronunta aceasta solutie judecatorul sindic a retinut ca atat in cadrul raportului final al lichidarii cat si cererea de antrenare a raspunderii intemeiata pe dispozitiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 se statueaza ca fostii administratori statutari desi notificati, nu au depus documentatia contabila.
Insa, in pofida acestui aspect desi nu a putut fi efectuata o retrospectiva a activitatii comerciale si implicit a cauzelor si imprejurarilor care au determinat starea de insolventa lichidatorul judiciar opineaza ca paratii nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea.
Prezumtie eronata, din punctul de vedere al judecatorului sindic, intrucat neidentificarea documentatiei contabile nu instituie o prezumtie de responsabilitate a celui chemat in judecata.
A mai aratat judecatorul sindic ca aplicarea dispozitiilor art. 138 in oricare din ipotezele sale, presupune dovedirea, de catre titularul actiuni, a intruniri cumulative a cerintelor privind raspunderea civila delictuala a paratului administrator, inclusiv sub aspectul raportului de cauzalitate intre fapta acestuia si starea de incetare de plati.
Tot astfel, nedepunerea bilanturilor contabile cat si a declaratiilor privind obligatiile de plata la organele abilitate nu echivaleaza cu sensul dat de legiuitor sintagmei "nu a tinut contabilitatea in conformitate cu legea".
Netinerea contabilitatii in conformitate cu legea presupune, printre altele lipsa inregistrarilor contabile pentru activitatea desfasurata de agentul economic si oricum se analizeaza tot in raport de art. 138 alin. 1 teza a II-a din Legea 85/2006, respectiv a contributiei la ajungerea debitoarei in stare de insolventa.
Prin urmare, nedepunerea bilanturilor, ca fapta omisiva, nu este suficienta pentru a lamuri legatura de cauzalitate cu starea de insolventa a societati.
Tot astfel, nu a fost dovedita in cauza, nici in ce a constat activitatea de deturnare sau ascundere (activ, pasiv) sustinerea avand caracter formal, fara un fundament probator, aspect care nu a putut fi valorificat ca si element pentru atragerea acestui tip de raspundere de regim agravat.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs lichidatorul I.C. care a criticat hotararea instantei ca fiind nelegala si netemeinica.
In motivarea recursului s-a aratat ca in mod eronat a apreciat judecatorul sindic in sensul ca nedepunerea bilanturilor contabile cat si a declaratiilor privind obligatiile de plata la organele abilitate nu echivaleaza cu sensul dat de legiuitor sintagmei - nu a tinut contabilitatea in conformitate cu legea, fiind ignorata astfel concluzia logica cu privire la motivul nedepunerii acestor documente contabile esentiale si obligatorii pentru desfasurarea in conditii de legalitate a activitatii oricarui agent economic, respectiv neintocmirea acestora de catre persoana obligata la aceasta in temeiul legii.
Totodata, respingand actiunea, instanta a motivat ca nu a putut fi efectuata o retrospectiva a activitatii comerciale si implicit a cauzelor si imprejurarilor care au determinat starea de insolventa desi culpa pentru neintocmirea unui raport amanuntit asupra acestor cauze revine in exclusivitate paratului, care desi notificat, nu a predat nici un document din arhiva contabila.
Legal citat, intimatul nu a formulat intampinare si nici nu s-a prezentat pentru a-si exprima pozitia procesuala.
Examinand cauza prin prisma motivelor invocate ce pot fi incadrate in prevederile art.304 pct.9 C.pr.civ., Curtea constata ca recursul este fondat.
Potrivit art. 138 din Legea nr.85/2006
(1) La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecatorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns in stare de insolventa, sa fie suportata de membrii organelor de supraveghere din cadrul societatii sau de conducere, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin una dintre urmatoarele fapte:
d) au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea;
Debitoarea avea obligatia sa depuna la dosarul cauzei actele si informatiile prevazute la art. 28 alin. (1) in termen de 10 zile de la deschiderea procedurii (art.35 din lege).
Dispozitiile art.1 al.1 din Legea nr.82/1991 instituie obligatia pentru societatile comerciale, societatile/companiile nationale, regiile autonome, institutele nationale de cercetare-dezvoltare, societatile cooperatiste si celelalte persoane juridice de a organiza si conduce contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiara, potrivit prezentei legi, si contabilitatea de gestiune adaptata la specificul activitatii.
Raspunderea pentru organizarea si conducerea contabilitatii la persoanele prevazute la art. 1 revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligatia gestionarii unitatii respective.
Art.73 alin.1 lit.c din Legea nr.31/1990 stabileste in sarcina administratorilor raspunderea solidara fata de societate pentru existenta registrelor cerute de lege si pentru corecta lor tinere.
In speta, din raportul depus de lichidator a rezultat ca debitoarea nu a depus la dosar documentele prevazute de lege.
Nedepunerea documentelor cerute de legiuitor si nepredarea contabilitatii catre administratorul judiciar creeaza prezumtia ca acestea lipsesc, sau ca nu sunt intocmite conform legii, iar cum aceasta prezumtie simpla nu a fost rasturnata de catre parat, Curtea retine in sarcina acestuia savarsirea unei fapte ilicite ce a avut drept consecinta aducerea societatii in stare de insolventa si prejudicierea creditorilor.
Vinovatia paratului sub forma intentiei directe sau indirecte, rezulta din insasi incalcarea dispozitiilor legale, in sensul ca, desi avea anumite obligatii stabilite de Legea nr.31/1990 si Legea contabilitatii nr.82/1991, acesta a exercitat atributiile de administrator social fara respectarea acestor obligatii, raportul de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu fiind prezumat cat timp exista starea de insolventa.
Prejudiciul este cert, lichid si exigibil si este dat de faptul ca societatea debitoare, ajunsa in stare de insolventa, se afla in imposibilitatea de a-si acoperi datoriile.
Legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita, respectiv nerespectarea si aplicarea legii, si starea de insolventa este de asemenea dovedita.
Pe cale de consecinta, fiind indeplinite conditiile prevazute de art.998 Cod civil pentru antrenarea raspunderii administratorului societatii, Curtea admite in temeiul art.312 al.1 din Codul de procedura civila recursul si modifica in tot hotararea in sensul admiterii cererii lichidatorului judiciar si antrenarii raspunderii paratului pentru suma de 56.650,85 lei ce va intra in averea debitoarei si va fi destinata acoperirii pasivului.