Actiune in atragerea raspunderii personale a administratorului social. Legatura de cauzalitate.
Incalcarea legilor contabilitatii nu cauzeaza in mod necesar si univoc insolventa, dar din moment ce finalitatea se produce si nu exista elemente probatorii care sa contureze alte raporturi de cauzalitate subiective sau obiective, legatura de cauzalitate nu poate fi negata, fiind implicita.
Constata ca prin sentinta civila nr. 1356/Sind/2010, Tribunalul Brasov a respins actiunea reclamantei DGFP in contradictoriu cu paratii D.M.C., D. A si M. T., avand ca obiect atragerea raspunderii materiale personale.
Judecatorul-sindic a retinut urmatoarele considerente:
Conform inscrisurilor depuse la dosarul cauzei, precum si in dosarul de faliment cei trei parati au detinut in mod succesiv calitatea de administratori ai debitoarei falite, astfel: pana la data de 09.06.2008 D. M. C., in perioada 09.06.2008-03.10.2008 D. A si de la data de 03.10.2008 pana in prezent a fost administrator paratul M. T.
Inscrisurile atasate declaratiilor de creanta releva ca o parte din datorii au fost acumulate in perioada cat administrator al societatii a fost paratul D. M. C. in respectiv cele catre: S.C. D L S.R.L., S.C. T S.R.L., S.C. S I S.R.L., S.C. A P S.R.L., iar altele in perioada cat societatea a fost administrata de D A, anume cele catre: S.C. M P S.R.L., S.C. M O S.R.L., S.C. E S.R.L., S.C. M S.R.L., livrarile de bunuri din perioada iunie 2008 - august 2008 pentru care GARDA FINANCIARA a stabilit obligatia de colectare a sumei de 65.823 lei TVA.
In rapoartele depuse la dosarul cauzei de catre administratorul judiciar s-a relevat faptul ca in lipsa actelor contabile ale societatii nu a putut fi prezentat un raport cu privire la cauzele si imprejurarile care au dus la starea de insolventa, cu indicarea persoanelor carora le-ar fi imputabila starea de insolventa.
Actele de executare silita efectuate pana la data de 17.12.2008 cand s-a emis avizul de garantie de la fila 141 din vol.1 al dosarului de fond releva ca la cea data societatea nu mai detinea nici un bun in patrimoniu.
Societatea a depus ultimul bilant contabil la data de 31.12.2007 cat administrator a fost paratul D M C fiind inregistrate creante de incasat in suma de 39.498 lei, stocuri in valoare de 45.563 lei si disponibilitati banesti in valoare de 71.635 lei.
Activitatea debitoarei a continuat si dupa data de 31.12.2008 cand a fost semnat actul de cesiune, astfel incat aceasta situatie sintetica nu reflecta in mod real, la data deschiderii procedurii, situatia patrimoniala a societatii.
Totodata, conform actului de cesiune parti sociale, semnat la data de 09.06.2008 cedentul i-a predat cesionarului toate documentatia juridica si contabila si au fost preluate toate elementele de activ si pasiv.
Atat in cazul incalcarii obligatiei de a tine contabilitatea in conformitate cu legea, cat in privinta celorlalte cazuri expres prevazute de art. 138 din Legea nr. 85/2006 vinovatia trebuie sa imbrace forma intentiei, astfel incat este necesar sa se dovedeasca ca aceste nereguli au fost provocate, au fost savarsite cu intentie.
Rezulta ca in cazurile prevazute de art. 138 din lege forma de vinovatie nu este prezumata, ci ea trebuie dovedita.
Netinerea contabilitatii, tinerea unei contabilitati fictive sau disparitia unor documente contabile nu sunt activitati direct producatoare de prejudicii insa pot ocaziona starea de insolvabilitate daca sunt asociate cu ascunderea unor parti din active, insusirea de fonduri banesti, daca sunt puse in legatura cu creantele neinregistrate in contabilitate si care nu au fost achitate.
In aceste conditii reclamanta trebuie sa arate care sunt faptele imputabile fiecarui parat si prejudiciul pe care le-au cauzat, sa probeze existenta vinovatiei, a presupusei fapte ilicite si a legaturii de cauzalitate cu intrarea in faliment .
In situatia in care nu s-a solicitat obligarea paratilor in solidar la plata pasivului societatii reclamanta trebuia sa individualizeze faptele paratilor si prejudiciul creat creditorilor, deoarece actele societatii au fost predate celui de-al doilea asociat, la acea data societatea nu mai detinea bunuri, dar a desfasurat activitatea si nu toate datoriile au fost acumulate in perioada celui dea-la doilea mandat. Totodata, cel de-al doilea parat nu poate sa fie facut raspunzator pentru fapte savarsite de primul si nu poate sa raspunda pentru nepredarea actelor contabile de catre cel de-al treilea parat care trebuia sa le predea impreuna cu activele societatii.
S-a retinut ca in cazul in care o societate are mai multi administratori acestia sunt, potrivit art. 73 din Legea nr. 31/1990, solidar raspunzatori fata de aceasta pentru stricta indeplinire a indatoririlor pe care legea si actul constitutiv le impun, precum si pentru existenta registrelor cerute de lege si corecta lor tinere.
Totodata, s-a retinut ca potrivit art. 144/2 alin.4 administratorii sunt solidari cu predecesorii lor numai daca, avand cunostinta de neregulile savarsite de acestia au facut sa se consemneze, in registrul deciziilor consiliului de administratie, impotrivirea lor si au incunostintat despre aceasta, in scris cenzorii sau auditorii interni si auditorul financiar.
Or, in cauza paratii s-au succedat la conducerea societatii si faptele lor trebuie tratate si dovedite in mod distinct, deoarece fiind o raspundere personala, raspunderea instituita de art.138 nu poate sa fie angajata pentru fapte savarsite de alte persoane.
Intrucat in cauza nu a fost dovedite conditiile prevazute de art.138 alin.1 lit. a. d si e din Legea nr.85/2006 s-a dispus respingerea actiunii ca neintemeiata.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs reclamanta DGFP considerand ca paratii se fac vinovati de savarsirea faptelor prevazute de art. 138 alin.1 lit.a, d si c din Legea nr. 85/2006. Se arata ca societatea nu a tinut contabilitatea in conformitate cu prevederile legale si nu a depus in termenele prevazute imperativ de legea fiscala declaratiile fiscale si bilanturile contabile. Nefiind gasite de catre lichidator bunuri din averea debitoarei, se poate retine ca administratorii raspund pentru provocarea starii de insolventa prin lipsurile bunurilor din gestiune. In aceste circumstante se poate concluziona ca paratii au folosit in interes propriu bunurile societatii si ca au detinut si ascuns activul societatii, marind pasivul acesteia, ceea ce atrage incidenta dispozitiilor art. 138 alin.1 lit. c din Legea nr. 85/2006. Conform inspectiei fiscale efectuata in martie 2009, debitoarea a vandut in perioada iunie - august 2008 marfuri in valoare de 346.438,78 lei fara a inregistra in contabilitate veniturile aferente livrarilor de marfuri.
Analizand hotararea atacata in limitele motivelor de recurs formulate, Curtea retine urmatoarele:
Din analiza inscrisurilor probatorii si avand in vedere cronologia in detinerea calitatii de administrator al societatii debitoare, Curtea retine ca in speta sunt indeplinite conditiile atragerii raspunderii administratorilor D. A. si M. T. pentru savarsirea faptelor prevazute de art. 138 lit. a si d din Legea nr. 85/2006.
In ceea ce priveste atragerea raspunderii personale a paratului D. M. C., acesta a avut calitatea de administrator pana la data de 09.06.2008, data la care s-a transferat calitatea de administrator si s-a predat cesionarului toata documentatia juridica si contabila si au fost preluate toate ele elementele de activ si pasiv. Astfel, nu se poate retine in sarcina acestui administrator fapta de a nu tine contabilitatea in conformitate cu legea, conducerea contabilitatii fiind realizata la zi, ultimul bilant contabil fiind intocmit si depus la inchiderea exercitiului financiar pe anul 2007.
Potrivit acestui bilant contabil, ultimul inregistrat de societatea debitoare la organele financiare, erau evidentiate active imobilizate in valoare de 145.214 lei, stocuri in valoare de 45.563 lei si disponibilitati banesti in valoare de 71.635 lei.
Aceste elemente de activ nu au fost regasite de catre lichidatorul judiciar si avand in vedere ca dupa data cesionarii (9.06.2008) nu au mai fost inregistrate nici un fel de acte contabile de catre administratorii ulteriori ai societatii - D. A. si M. T. - Curtea retine in sarcina acestora fapta de a nu tine contabilitatea in conformitate cu legea raportat la lipsa elementelor de activ amintite, respectiv savarsirea faptelor prevazute de art. 138 lit. a si d din Legea nr. 85/2006. Intrucat evidenta contabila nu a fost organizata si condusa in conditiile Legii nr. 82/1991 si nefiind gasite de catre lichidator elementele de activ din ultimul bilant contabil, se retine ca administratorii debitoarei raspund pentru faptul ca au provocat starea de insolventa, ignorand dispozitiile legale si nefolosind resursele societatii in folosul acesteia.
In ceea ce priveste legatura de cauzalitate, se retine ca, in principiu, aceasta nu este determinata de insasi natura evenimentelor, respectiv ca o incalcare a legilor contabilitatii nu este urmata in mod necesar de aparitia insolventei. Insa, in aceasta materie a raspunderii personale a organelor de conducere ale societatilor comerciale, legiuitorul a afirmat existenta unei ipoteze cauzale, respectiv ca lipsa elementelor de activ si netinerea contabilitatii conduc la aparitia starii de insolventa. In consecinta, ori de cate ori cauza este urmata de efectul prescris, legatura de cauzalitate exista, intrucat finalitatea (insolventa) este evidentiata pe masura ce se implineste. Incalcarea legilor contabilitatii nu cauzeaza in mod necesar si univoc insolventa, dar din moment ce finalitatea se produce si nu exista elemente probatorii care sa contureze alte raporturi de cauzalitate subiective sau obiective, legatura de cauzalitate nu poate fi negata, fiind implicita.
Netinerea contabilitatii, tinerea unei contabilitati fictive sau disparitia unor documente contabile ocazioneaza in speta starea de insolventa in asociere cu lipsa unor active, insusirea de fonduri banesti si neachitarea creantelor neinregistrate in contabilitate.
Pentru aceste motive, constatand indeplinirea conditiilor legale de antrenare a raspunderii materiale, in baza art. 312 Cod procedura civila, recursul va fi admis in parte si reclamantii D. A. si M. T. vor fi obligati sa suporte din averea personala suma de 262.412 lei, parte a pasivului debitoarei S.C. A S.R.L. Decizia 564/R/02.11.2010 - G S