INSTANTA,
Deliberand asupra cererii de sesizare a Curtii Constitutionale cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. 3, art. 3, art. 4, art. 5 alin. 2, art. 6, art. 7, art. 8, art. 10 si art. 11 Legii nr. 77/2016, exceptie invocata de parata V.C. IFN S.A., constata:
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, la data de 16.06.2016, sub nr. …, reclamantii C.C. si C.E.A. au formulat in contradictoriu cu parata V.C. IFN S.A. actiune in constatare, solicitand pronuntarea unei hotarari prin care sa se constate stingerea tuturor datoriilor izvorate din Contractul de credit nr. VER.01.000467 din data de 17.08.2012, ca urmare a intrarii in vigoare a Legii nr. 77/2016, invederand ca imobilul ipotecat a fost instrainat catre domnul M.A.M., conform Contractului de vanzare-cumparare nr. 22 din 20.01.2016 autentificat de B.N.P. B.A.
Prin intampinarea depusa la data de 27.07.2016, parata a solicitat respingerea cererii, cu obligarea reclamantilor la plata cheltuielilor de judecata, invocand neindeplinirea conditiilor de admisibilitate prevazute de Legea nr. 77/2016 pentru ca reclamantii sa beneficieze de procedura darii in plata sau constatarii stingerii datoriei. De asemenea, parata a sustinut ca actiune nu poate fi considerata admisibila si nu i se poate da curs, intrucat incalca normele de drept ale Uniunii Europene care au prioritate fata de dreptul intern, precum si principiul previzibilitatii de care trebuie sa se bucure textele de lege.
La data de 10.08.2016, reclamantii au depus raspuns la intampinare, prin care au invocat exceptia tardivitatii contestarii neindeplinirii conditiilor de admisibilitate a procedurii Legii nr. 77/2016 si au formulat aparari fata de sustinerile paratei, considerand ca actiunea a fost formulata in baza dispozitiilor legale in vigoare, Legea nr. 77/2016 fiind in concordanta cu dispozitiile Conventiei Europene a Drepturilor Omului, cu jurisprudenta Curtii Europene de Justitie, cu art. 17 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene si cu art. 2 alin. 1 din Directiva nr. 17/2014.
La data de 2.09.2016, parata V.C. IFN S.A. a formulat, in scris, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. 3, art. 3, art. 4, art. 5 alin. 2, art. 6, art. 7, art. 8, art. 10 si art. 11 Legii nr. 77/2016 (filele 57-78), invocand incalcarea regulii constitutionale a neretroactivitatii legii prevazut de art. 15 alin. 2 din Constitutia Romaniei, a art. 16 alin. 1 din Constitutia Romaniei, a principiului constitutional al proportionalitatii prevazut de art. 53 alin. 2 din Constitutia Romaniei, a principiului satului de drept, a principiului previzibilitatii si accesibilitatii legii si a dreptului de proprietate privata.
Prin Notele de sedinta depuse la data de 19.09.2016 (filele 84-85), reclamantii au solicitat respingerea ca inadmisibila a exceptiei de neconstitutionalitate invocata de catre parata, intrucat autorul exceptiei nu face o veritabila critica de neconstitutionalitate, ci se refera la aplicarea si interpretarea legii, sarcina ce excede competentei Curtii Constitutionale. A considerat ca nu s-a formulat o critica de neconstitutionalitate care sa aiba legatura cu cauza, precum si ca art. 7 din Legea nr. 77/2016 vizeaza o procedura speciala care nu intra in contradictie cu dispozitiile Codului de procedura civila.
La termenul din data de 27.09.2016, instanta a pus in discutia partilor admisibilitatea cererii de sesizare a Curtii Constitutionale.
Examinand exceptia formulata, din perspectiva conditiilor de admisibilitate a cererii de sesizare a Curtii Constitutionale, in temeiul art. 29 alin. 4 din Legea nr. 47/1992, republicata, instanta constata ca sunt indeplinite conditiile pentru a dispune sesizarea Curtii Constitutionale, neexistand niciun motiv de inadmisibilitate a acesteia, prevazut de alin. 1, 2 si 3 ale art. 29 din Legea nr. 47/1992.
Astfel, prevederile atacate sunt cuprinse intr-o lege in vigoare, nu au fost declarate neconstitutionale printr-o decizie anterioara a Curtii Constitutionale si au o legatura evidenta cu solutionarea cauzei de fata, reprezentand insusi temeiul juridic al cererii de constatare a stingerii datoriilor izvorate din contractul de credit, actiunea fiind intemeiata, in mod expres, de catre reclamanti pe prevederile Legii nr. 77/2016.
Sustinerile reclamantilor in sensul ca nu s-au formulat critici de neconstitutionalitate care sa aiba legatura cu solutionarea cauzei sunt vadit neintemeiate, intrucat parata solicita inlaturarea aplicarii dispozitiilor din actul normativ in baza carora s-a formulat notificarea de dare in plata si se solicita constatarea stingerii datoriei, pentru nerespectarea principiilor consacrate prin Constitutia Romaniei (principiul neretroactivitatii legii civile, principiul securitatii juridice) si a drepturilor fundamentale ale institutiei de credit.
De asemenea, sunt neintemeiate afirmatiile reclamantilor in sensul ca exceptia de neconstitutionalitate invocata de parata vizeaza interpretarea textelor de lege, intrucat solutionarea acestei exceptii presupune verificarea incalcarii unor drepturi si principii fundamentale consacrate de Constitutia Romaniei, admiterea acestei exceptii urmand a produce efectele prevazute de art. 147 alin. 1 din Constitutie.
Punctul de vedere al paratei se regaseste in cererea scrisa depusa la data de 31.08.2016 (filele 57-78), iar punctul de vedere al intimatei se regaseste in notele de sedinta depuse la filele 84-85, acestea inscrisuri urmand a fi inaintate, in copie, Curtii Constitutionale.
In opinia instantei, formulata conform art. 29 alin. 4 din Legea nr. 47/1992, exceptia de neconstitutionalitate invocata de parata apare ca fiind intemeiata, fiind necesara extinderea controlului de constitutionalitate cu privire la Legea nr. 77/2016, in ansamblul sau, conform art. 31 alin. 2 din Legea nr. 47/1992, cel putin din perspectiva respectarii principiului securitatii juridice si a conditiilor de previzibilitate si accesibilitate care decurg din principiul statului de drept enuntat la art. 1 alin. 5 din Constitutia Romaniei.
Instanta considera ca efectuarea examenului de constitutionalitate al Legii nr. 77/2016 impune verificarea faptului daca este functional insusi mecanismul instituit prin acest act normativ pentru realizarea procedurii darii in plata, indiferent de data incheierii contractului de credit, cu luare in considerare a faptului daca simpla formulare a unei notificari de catre un debitor poate produce consecinta suspendarii obligatorii a oricarei executari silite a obligatiilor nascute dintr-un contract de credit, cu atat mai mult cu cat nu este prevazut si termenul maxim la care trebuie fixata data pentru prezentarea creditorului la biroul notarial conform art. 5 din Lege.
Trebuie analizata si tehnica legislativa utilizata de legiuitor, prin includerea in corpul actului normativ a unor prevederi generale sau a unor aspecte care ar fi trebuit sa se regaseasca intr-o nota de fundamentare, cum sunt cele cuprinse la art. 2 si art. 11 partea initiala din Lege. De altfel, insasi denumirea legii „privind darea in plata a unor bunuri imobile in vederea stingerii obligatiilor asumate prin credite” este inexacta, avand in vedere ca operatiunea juridica reglementata vizeaza, in principal, stingerea datoriei care excede valorii bunului imobil ipotecat, neexistand o echivalenta intre valoarea acestui bun si valoarea obligatiei ce se considera executata.
Mai mult, instanta considera ca scopul afirmat la art. 11 din Lege al „echilibrarii riscurilor izvorand din contractul de credit, precum si din devalorizarea bunurilor imobile” nu corespunde mecanismului operatiunii reglementate. Instanta constitutionala urmeaza sa aprecieze daca se poate vorbi despre echilibrarea riscurilor in situatia in care un creditor, persoana juridica de drept privat, este obligat sa dobandeasca in proprietate bunurile imobile ipotecate al caror pret a scazut, in schimbul stingerii unor creante care au o valoare mai mare decat cea a bunurilor, fara a beneficia de o compensatie pentru diferentele de creante pierdute si fara a fi prevazuta indeplinirea unor conditii speciale privind situatia patrimoniala a consumatorilor, existand si riscul perturbarii grave a pietei imobiliare prin concentrarea unui numar mare de imobile in proprietatea institutiilor de credit.
De asemenea, in ceea ce priveste contractele incheiate anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 77/2016, instanta considera ca exista aparenta incalcarii principiului fundamental al neretroactivitatii legii civile, prevazut de art. 15 alin. 2 din Constitutia Romaniei, de la care nu se poate deroga prin acte normative cu o forta juridica inferioara normelor constitutionale.
In cazul acestor contracte, drepturile si obligatiile partilor s-au nascut la momentul incheierii contractelor de credit, astfel incat acestea reprezinta facta praeterita, neputand fi modificate sau stinse prin acte normative ulterioare incheierii contractului. Avand in vedere ca obligatiile cu executare succesiva nascute din contractul de credit sunt afectate de termene de plata, iar nu de o conditie, nasterea lor s-a produs la momentul incheierii contractelor de credit, nemaiputand fi repuse in discutie existenta obligatiei de plata, obiectul prestatiei si cuantumul sau.
Or, prin Legea nr. 77/2016, creditorul pierde dreptul de gaj general pe care l-a dobandit la momentul incheierii contractului, conform normelor supletive cuprinse la art. 1718 Cod civil din 1864, respectiv la art. 2324 Cod civil din 2009. Totodata, legiuitorul a decis diminuarea valorii creantei la valoarea bunului ipotecat, iar, in situatia prevazuta de art. 8 alin. 5, stingerea intregii creantei ramase de executat fara nicio prestatie din partea debitorului, aceasta nemaiputand fi calificata ca o dare in plata, ci ca o remitere fortata de datorie.
Instanta considera ca exista aparenta ca modalitatea in care a fost reglementata operatiunea de „dare in plata” afecteaza dreptul de proprietate privata al unor persoane juridice de drept privat, garantat de art. 44 alin. 2 din Constitutia Romaniei, intrucat creditorii sunt obligati sa renunte la dreptul de creanta in schimbul unor bunuri imobile avand o valoare mai mica decat cea a creantei ramase de executat, fara sa primeasca nicio contraprestatie pentru creanta ramasa de executat, in cazul in care executarea silita sau instrainarea bunului imobil a fost finalizata anterior intrarii in vigoare a legii, cum este si cel din prezenta cauza.
Instanta apreciaza ca aceste restrangeri ale dreptului de proprietate al creditorilor nu pot fi justificate, din perspectiva art. 53 din Constitutia Romaniei, de necesitatea protejarii drepturilor consumatorului, intrucat se aduce atingere insusi dreptului de proprietate, fara ca legiuitorul sa prevada plata unor compensatii catre creditori pentru drepturile de creanta de care sunt lipsiti.
Pentru aceste motive, potrivit art. 29 alin. 4 din Legea nr. 47/1992, instanta urmeaza sa dispuna sesizarea Curtii Constitutionale, pentru a se pronunta asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. 3, art. 3, art. 4, art. 5 alin. 2, art. 6, art. 7, art. 8, art. 10 si art. 11 Legii nr. 77/2016, exceptie invocata de parata V.C. IFN S.A. in cauza avand ca obiect actiune in constatare dare in plata privind pe reclamantii C.C. si C.E.A. si pe parata V.C. IFN S.A.
Deliberand asupra suspendarii facultative a judecarii prezentei cauze civile solicitata de parata, instanta constata:
Potrivit art. 413 alin. 1 pct. 1 Cod procedura civila, instanta poate suspenda judecata cand dezlegarea cauzei depinde, in tot sau in parte, de existenta sau inexistenta unui drept ce face obiectul unei alte judecati.
Examinand, in acest context, cererea de chemare in judecata formulata in prezenta cauza, instanta constata ca stabilirea dreptului reclamantilor de a beneficia de stingerea datoriilor ca urmare a darii in plata depinde in mod esential de modalitatea in care va fi solutionata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor cuprinse la art. 1 alin. 3, art. 3, art. 4, art. 5 alin. 2, art. 6, art. 7, art. 8, art. 10 si art. 11 Legii nr. 77/2016, care reglementeaza procedura de care au uzat debitorii si domeniul de aplicare a legii.
Totodata, suspendarea facultativa a cauzei reprezinta o masura oportuna si necesara, pentru a se evita pronuntarea unei hotarari judecatoresti in baza unor norme legale a caror neconstitutionalitate este in discutie, cu atat mai mult cu cat instanta apreciaza ca, cel putin aparent, acestea contravin normelor constitutionale care au o forta juridica superioara.
Pentru aceste considerente, constatand ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 413 alin. 1 pct. 1 Cod procedura civila, instanta va suspenda judecarea cauzei pana la solutionarea definitiva a exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. 3, art. 3, art. 4, art. 5 alin. 2, art. 6, art. 7, art. 8, art. 10 si art. 11 Legii nr. 77/2016.
DISPUNE:
In baza art. 29 alin. 4 din Legea nr. 47/1992, sesizeaza Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. 3, art. 3, art. 4, art. 5 alin. 2, art. 6, art. 7, art. 8, art. 10 si art. 11 Legii nr. 77/2016, exceptie invocata de parata V.C. IFN S.A. in cauza avand ca obiect actiune in constatare dare in plata privind pe reclamantii C.C., cu domiciliul in ….., si C.E.A., cu domiciliul in …, ambii cu domiciliul ales la …. si pe parata V.C. IFN S.A., avand C.U.I. … si numar de ordine in Registrul Comertului …, cu sediul in …, si cu sediul ales ….
In baza art. 413 alin. 1 pct. 1 Cod procedura civila, suspenda judecarea cauzei pana la solutionarea definitiva a exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. 3, art. 3, art. 4, art. 5 alin. 2, art. 6, art. 7, art. 8, art. 10 si art. 11 Legii nr. 77/2016.
Cu drept de recurs pe tot parcursul suspendarii, in privinta masurii suspendarii judecarii cauzei.
Recursul si motivele de recurs se depun la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 27.09.2016.
PRESEDINTE, GREFIER,