1. JUDECATA. VERIFICARI PRIVIND ARESTAREA INCULPATULUI IN CURSUL JUDECATII IN PRIMA INSTANTA. SUSPENDAREA JUDECATII RECURSULUI PE DURATA SESIZARII CURTII CONSTITUTIONALE.
Codul de procedura penala, art. 3002 rap. la art. 139 si art.
160 lit. b); art. 303 alin. (6) Analiza comparativa a dispozitiilor art. 3002 comb. cu art. 160b si art. 139 cod proc. penala, determina concluzia ca dupa trimiterea in judecata si mai inaintea inceperii cercetarii judecatoresti in prima instanta, competenta materiala si functionala pentru verificarea legalitatii si temeiniciei starii de arest, dispusa la urmarirea penala, apartine instantei sesizate cu judecata cauzei.
Instantele de control ierarhic judiciar preiau atari competente, inclusiv pe durata suspendarii procesului penal pentru solutionarea exceptiilor de neconstitutionalitate, numai daca sunt investite cu judecata fondului cauzei (in prima instanta sau cai de atac) si nu pentru verificarea unor incheieri de sedinta interlocutorii, adoptate in gradele inferioare conform art. 317 Cod proc. penala.
Decizia penala nr. 755, din 23 octombrie 2009 Tribunalul Prahova a fost sesizat sa judece in prima instanta un numar de 11 inculpati, din care patru arestati preventiv, trimisi in judecata pentru savarsirea infractiunilor de constituire a unui grup infractional organizat pentru comiterea de infractiuni prev. de art. 7 alin.1 din Legea nr. 39/2003, precum si luare de mita prev. de art.254 cod penal rap. la art.5 si art. 6 din Legea nr. 78/2000, modificata si completata, cu aplic. art. 41 alin. 2 cod penal.
Cauza s-a inregistrat pe rol la data de 2 septembrie 2009 iar fata de prevederile art. 324 cod proc. penala inceperea cercetarii judecatoresti s-a amanat doua termene, respectiv in sedinta publica din 15 octombrie 2009.
Din actele procedurale efectuate rezulta ca in aceasta perioada, in mai multe randuri, supunandu-se dispozitiilor art.3002 rap. la art.139 si art.160b cod proc. penala, din oficiu sau la cerere, prima instanta a verificat legalitatea si temeinicia arestarii preventive, inclusiv pentru recurentul-inculpat, dispunand mentinerea acesteia, ultima durata de 60 zile expirand mai inaintea datei de 14 octombrie 2009.
Se mai constata ca pana la aceasta data recursul promovat impotriva incheierii interlocutorii pronuntate conform art.3001 cod proc. penala nu a fost solutionat, Curtea de apel Ploiesti suspendand judecata in baza art.303 alin. 6 pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate ridicata de acesta.
Anterior termenului fixat pentru inceperea cercetarii judecatoresti, din oficiu, tribunalul a procedat la verificarea arestarii preventive si constatandu-se schimbarea temeiurilor de fapt si de drept initiale, a dispus inlocuirea masurii cu obligarea de a nu parasi tara, sub conditiile prev. de art.1451 rap. la art.145 cod proc. penala.
Incheierea primei instante a fost recurata succesiv de inculpati si parchet, caile de atac inregistrandu-se separat pe rolul instantei de control judiciar.
Admitand recursul promovat de unitatea de parchet, prin decizia penala nr.710/2009 curtea de apel a reformat in parte incheierea atacata si inlaturand dispozitiile privind inlocuirea arestarii preventive, a mentinut in continuare privarea de libertate, inclusiv pentru inculpatul recurent in cauza.
Recursul declarat de inculpat vizand depasirea competentei materiale si functionale la verificarea arestarii preventive in prima instanta nu este fondat.
Analiza comparativa a dispozitiilor art.3002 comb. cu art. 160b si art. 139 cod proc. penala, determina concluzia ca la acest moment al procesului penal chiar daca nu s-a inceput cercetarea judecatoreasca si deci nu s-a confirmat regularitatea rechizitoriului, initiativa reevaluarii temeiurilor de fapt si de drept ce au impus privarea de libertate a inculpatului in faza de urmarire penala, apartine instantei sesizate cu judecata fondului cauzei.
Instantele de control ierarhic judiciar preiau atari competente, inclusiv pe durata suspendarii procesului penal pentru solutionarea exceptiilor de neconstitutionalitate, numai daca sunt investite cu judecata fondului cauzei (in prima instanta sau cai de atac) si nu pentru verificarea unor incheieri de sedinta interlocutorii, adoptate in gradele inferioare conform art. 317 Cod proc. penala.
Vointa legislativa rezulta explicit din redactarea art.303 alin. 6 Cod proc. penala ce reglementeaza institutia suspendarii judecatii si satisface unul dintre principiile-baza ce garanteaza siguranta libertatii persoanei, anume verificarea legalitatii detinerii inculpatului pana la stabilirea existentei faptei si vinovatiei printr-o sentinta penala, in dublu grad de jurisdictie.
Pe de alta parte, curtea observa ca in indeplinirea, la cerere sau din oficiu, a indatoririlor procesuale prev. de art.3002 cod proc. penala, in raport de constatarea continuarii, schimbarii sau incetarii temeiurilor ce au determinat arestarea, instantele judecatoresti sunt obligate sa aleaga una din masurile alternative aratate in art.160b, respectiv mentinerea, revocarea sau inlocuirea detinerii, fiecare din acestea avand continut si producand efecte juridice proprii.
De aceea, in lipsa vreunei complementaritati functionale pe durata si conditiile procedurale ce atrag o noua reevaluare procesuala sub acest aspect, daca partea interesata nu a investit instanta printr-o cerere separata, formulata in scris, este cert ca adoptarea motivata a uneia dintre dispozitiile aratate echivaleaza cu o pronuntare implicita asupra celorlalte alternative legale iar incheierea nu este afectata de nulitate in sensul art.3859 alin.1 pct.10 Cod proc. penala.
Solutiile adoptate prin hotararile atacate s-au motivat de ambele instante cu respectarea intocmai a dispozitiilor procedurale, analizandu-se temeiurile de fapt si de drept ce au determinat arestarea, legalitatea si temeinicia mentinerii, inclusiv pentru inculpatul recurent.
S-au avut in vedere probele si indiciile temeinice ce sustin rechizitoriul, datele primite ca justificative la aprecierea pericolului concret prezentat pentru ordinea publica, daca ar fi pusi in libertate, raspunzandu-se punctual sustinerilor parchetului si coinculpatilor, dar si in concordanta cu legislatia interna, Conventia Europeana a Drepturilor si Libertatilor Fundamentale ale Omului, jurisprudenta interna si C.E.D.O.
Din considerentele actelor procedurale puse in discutie nu rezulta ca in sedinta publica de la aceea data, personal sau prin aparator, recurentul ar fi formulat in scris o cerere separata avand ca obiect revocarea arestarii preventive conform art.139 Cod proc. penala.
In atare situatie, fata de considerentele expuse, ajungand la concluzia schimbarii temeiurilor de fapt initiale si oportunitatii inlocuirii arestarii cu masura alternativa a obligarii de a nu parasi localitatea, prima instanta nu era obligata sa se pronunte expres asupra revocarii detinerii preventive, solicitata oral si in replica la concluziile puse in dezbateri de reprezentantul parchetului.