I N S T A N T A
Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 16.11.2015, sub nr. 111178/299/2015, petenta B.G. S.A. a formulat cerere in anulare impotriva incheierii pronuntate de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti la data de 20.10.2015 in dosarul nr. ... prin care s-a respins cererea de emitere a unei ordonante de plata, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna anularea hotararii anterior mentionate si, pe cale de consecinta, sa se dispuna emiterea unei ordonante de plata prin care sa debitoarea sa fie obligata la plata sumei de 818,81 lei reprezentand contravaloarea buteliilor vandute, conform facturii fiscale nr. 1786229/30.06.2012, la plata penalitatilor de 1%/zi de intarziere conform art. 8.2.3 din contractul de comision nr. 3353/20.01.2010, de la data scadentei si pana la data platii efective, care urmeaza a fi calculate de executorul judecatoresc conform art. 628 alin. 2 C.pr.civ. si la plata sumei de 2.220 lei compusa din contravaloarea a 10 ambalaje x 60 lei (TVA inclus), contravaloarea a 10 ambalaje x 100 lei (TVA inclus) si contravaloarea a 1 rastel x 620 lei (TVA inclus), cu cheltuieli de judecata in cuantum de 1.192 lei reprezentand taxa judiciara de timbru in cuantum de 200 lei si onorariu avocat in cuantum de 992 lei (TVA inclus).
In motivarea cererii, petenta a invederata ca intre parti a fost incheiat contractul de comision nr. 3353/20.01.2010 in temeiul caruia debitoarea, in calitate de comisionar, s-a obligat sa vanda incarcaturile GPL livrate de societatea sa, in calitate de comitent, comisionarul urmand sa achite contravaloarea incarcaturilor GPL vandute.
Avand in vedere ca debitoarea nu si-a indeplinit obligatia de plata in integralitate a facturilor, in ciuda faptului ca societatea creditoare si-a indeplinit la randul sau intocmai si la timp obligatiile contractuale asumate, la data de 26.06.2015, a emis somatia nr. 931, trimisa prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire si continut declarat, primita de debitoare la data de 07.07.2015 conform dovezii anexate. De asemenea, avand in vedere ca nu s-au restituit ambalajele si rastelul lasate in custodie, la data de 26.06.2015, a emis notificarea nr. 932, trimisa debitoarei odata cu somatia de plata a debitului restant, prin care a solicitat returnarea ambalajelor si a rastelului, iar in caz de nereturnare, achitarea contravalorii acestora.
Intrucat debitoarea nu a inteles sa se conformeze si sa isi indeplineasca obligatia de plata a facturii reprezentand contravaloarea incarcaturilor GPL livrate, creditoarea a inregistrat cererea de emitere a ordonantei de plata ce formeaza obiectul dosarului nr. ..., solicitand instantei obligarea debitoarei la plata debitului ramas neachitat, la plata penalitatilor de 1% zi de intarziere, la achitarea contravalorii ambalajelor preluate in custodie si nerestituite, precum si la plata cheltuielilor de judecata.
Petenta a invederat ca prin hotararea pronuntata la data de 20.10.2015 Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a respins cererea de emitere a ordonantei de plata pentru neindeplinirea conditiilor prevazute de art. 1014 alin. 1 C.pr.civ., motivand ca cererea de chemare in judecata excede domeniului de aplicare a procedurii ordonantei de plata, nefiind indeplinita conditia caracterului cert, lichid si exigibil al creantei.
Petenta a sustinut ca in mod netemeinic si nelegal Judecatoria Sectorului 1 a apreciat ca in cauza dedusa judecatii creanta nu ar avea caracter cert, desi contractul de comision nr. 3353/20.01.2010 si factura fiscala nr. 1786229/30.06.2012 fac pe deplin dovada caracterului cert, lichid si exigibil al creantei. Petenta a considerat ca, in realitate, creanta dedusa judecatii este certa, existenta ei rezultand neindoielnic din contractul de comision nr. 3353/20.01.2010, prin care partile au convenit expres obligatia debitoarei de a achita creditoarei contravaloarea incarcaturilor vandute, astfel cum rezulta din art. 8.2.3 din contract, debitorul fiind indreptatit la un comision de 2 lei pentru fiecare butelie vanduta.
Mai mult, obligatia debitoarei de a plati contravaloarea incarcaturii GPL livrate, corelativa dreptului de creanta pretins de creditoare, a fost asumata de debitoare printr-un act insusit de parti, contractul de comision nr. 3353/20.01.2010 purtand semnatura debitoarei, facand astfel dovada raportului juridic in baza caruia s-a nascut obligatia debitoarei de plata a incarcaturilor GPL livrate de creditoare. De asemenea, debitoarea si-a asumat obligatia de plata a contravalorii incarcaturilor GPL prin avizul de insotire a marfii aferent facturii fiscale nr. 1786229/30.06.2012.
In ceea ce priveste caracterul lichid al creantei, petenta a considerat ca si aceasta conditie este indeplinita, catimea creantei fiind determinata prin factura fiscala nr. 1786229/30.06.2012. Cat priveste exigibilitatea creantei, petenta a considerat ca instanta in mod gresit a retinut ca aceasta conditie nu este indeplinita, avand in vedere ca, potrivit art. 8.2.3 din contractul de comision nr. 3353/20.01.2010, debitoarea s-a obligat sa achite contravaloarea incarcaturilor vandute la aprovizionarea cu butelii.
Petenta a mai aratat ca debitoarea avea obligatia de a actiona ca un profesionist si de a depune toate diligentele necesare pentru vanzarea buteliilor livrate de creditoare, astfel incat nu se poate aprecia in mod just ca acesteia i-ar reveni obligatia de plata a buteliilor predate decat in situatia in care ar reusi sa le vanda. De altfel, a considerat ca in mod gresit instanta a considerat ca obligatia de a face dovada vanzarii de catre comisionar a incarcaturilor predate de comitent revenea creditoarei. Astfel, in materie contractuala, creditorul are doar sarcina de a dovedi existenta obligatiei, revenind debitorului sarcina de a dovedi indeplinirea obligatiei. Cum in cauza dedusa judecatii creditoarea a dovedit existenta creantei prin depunerea contractului de comision nr. 3353/20.01.2010, a facturii fiscale nr. 1786229/30.06.2012 si a avizului de insotire a marfii aferent acesteia, care dovedesc fara putinta de tagada asumarea obligatiei de plata de catre debitoare, neexecutarea acestei obligatii se prezuma pana la proba contrara, revenindu-i debitoarei dovada achitarii debitului si a restituirii rastelului buteliilor lasate in custodie sau achitarii contravalorii acestora, dovada pe care nu a facut-o.
In continuare, petenta a considerat ca in mod gresit instanta a apreciat ca solicitarea de obligare a debitoarei la plata pretului incarcaturilor predate este neintemeiata, considerand in mod nejustificat ca debitoarea nu a cumparat marfurile pentru care a fost emisa factura fiscala nr. 1786229/30.06.2012, ci le-ar fi primit in custodie pentru a le vinde, astfel ca acesteia nu i-ar fi revenit obligatia de plata a buteliilor.
Astfel, numai in cazul in care s-ar fi emis doar un aviz de insotire a marfii, fara a se emite si factura corespunzatoare, aceasta urmand a se emite la o data ulterioara vanzarii tuturor buteliilor GPL, s-ar fi putut aprecia ca debitorul nu si-a asumat obligatia de plata a incarcaturilor, ci doar a semnat de primire pentru marfurile preluate de la creditoare.
In ceea ce priveste capatul de cerere referitor la plata penalitatilor de intarziere, petenta a invocat prevederile art. 8.233 din contractul de comision nr. 3353/20.01.2010, considerand ca este indreptatita la plata penalitatilor calculate de la scadenta si pana la data achitarii integrale a sumei datorate. De asemenea, cu privire la obligarea debitoarei la plata sumei de 2.220 lei reprezentand contravaloarea buteliilor si rastelului nerestituite, petenta a invocat prevederile art. 13.2 din contract si, intrucat societatea sa a facut dovada existentei obligatiei de achitare a incarcaturilor GPL si a obligatiei de returnare a bunurilor primite de catre debitoare sau, in caz contrar, de achitare a contravalorii acestora, neexecutarea se prezuma pana la proba contrara, revenindu-i debitoarei sarcina de a face dovada ca a restituit incarcaturile GPL sau dovada achitarii contravalorii acestora, dovada pe care nu a facut-o.
In drept, au fost invocate prevederile art. 1024 C.pr.civ.
Cererea a fost legal timbrata, conform ordinului de plata depus la dosar (fila 13).
Intimata nu a formulat intampinare si nu a solicitat probe in aparare.
La dosarul cauzei a fost atasat dosarul nr. ... al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
Instanta a incuviintat, pentru petenta, proba cu inscrisuri.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Asa cum rezulta din art. 1024 C.pr.civ., impotriva ordonantei de plata se poate formula cerere in anulare in termen de 10 zile de la data inmanarii sau comunicarii acesteia, in care se poate invoca numai nerespectarea cerintelor prevazute de Titlul IX din Codul de procedura civila (Procedura ordonantei de plata), precum si, daca este cazul, cauze de stingere ulterioare emiterii ordonantei de plata.
Prin incheierea din 20.10.2015 data de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti in dosarul nr. ... (filele 38-39 dosar atasat), instanta a respins, pentru neindeplinirea conditiilor prevazute de art. 1014 alin. 1 C.pr.civ., cererea de emitere a ordonantei de plata formulata de creditoarea B.G. S.A. in contradictoriu cu debitoarea S.T..
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut ca, in speta, creanta dedusa judecatii nu are caracter cert, intrucat existenta si cuantumul obligatiei debitoarei nu pot fi stabilite pe baza inscrisurilor depuse de creditoare; creanta nu are caracter lichid, deoarece nu se poate stabili in ce masura marfurile primite au fost vandute de catre comisionar pe seama comitentului; creanta nu are nici caracter exigibil, deoarece nu a fost depus niciun inscris din care sa rezulte data la care comitentul a incarcat ambalajele goale ale incarcaturilor vandute de catre comisionar. De asemenea, instanta a retinut ca solicitarea creditoarei de obligare a debitorului la plata penalitatilor de 1% pe zi de intarziere si la plata contravalorii ambalajelor si rastelului lasate in custodie este neintemeiata, avand in vedere ca nu s-a facut dovada existentei si intinderii creantei principale, respectiv ca nu s-a facut dovada incetarii contractului de comision incheiat intre parti, pentru a fi aplicabile dispozitiile art. 13.2 din contract.
Analizand cererea in anulare, prin prisma sustinerilor petentei, instanta o apreciaza ca fiind neintemeiata, pentru urmatoarele considerente:
Intre petenta–creditoare, in calitate de comitent, si intimata–debitoare, in calitate de comisionar, a fost incheiat contractul de comision nr. 3353/20.01.2010 (filele 13-16 dosar atasat), avand ca obiect vanzarea de catre comisionar a incarcaturilor GPL apartinand comitentului, la pretul si conditiile stabilite de acesta (art. 2). Asa cum rezulta din art. 3, contractul a fost incheiat pe o durata de un an, acesta putand fi prelungit automat cu o serie de perioade egale cu perioada stabilita initial, in cazul in care nici una dintre parti nu notifica celeilalte parti intentia de a nu reinnoi contractul, cu cel putin 30 de zile inainte de expirarea acestuia.
Potrivit art. 9.2, pretul de vanzare al incarcaturilor GPL a fost stabilit la suma de 37 lei (inclusiv TVA) pentru incarcatura de 9 kg.
In derularea raporturilor contractuale, creditoarea a emis factura nr. 1786229/30.06.2012 (fila 11 dosar atasat), pentru suma totala de 818,98 lei reprezentand incarcare butelii.
Potrivit art. 1014 C.pr.civ., procedura ordonantei de plata se aplica creantelor certe, lichide si exigibile constand in obligatii de plata a unor sume de bani care rezulta dintr-un contract civil, inclusiv din cele incheiate intre un profesionist si o autoritate contractanta, constatat printr-un inscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui inscris, insusit de parti prin semnatura ori in alt mod admis de lege.
In ceea ce priveste prima conditie, respectiv aceea ca obligatia a carei executare se solicita sa fie nascuta dintr-un contract civil, constatata printr-un inscris insusit de parti sub semnatura, instanta constata ca este indeplinita. Astfel, raporturile juridice dintre parti au fost guvernate de contractul de comision nr. 3353/20.01.2010 (filele 10-13), cu privire la care instanta retine ca a fost acceptat in mod expres de catre debitoare, fiind semnat de catre aceasta.
Referitor la caracterul cert al creantei, in conformitate cu prevederile art. 663 alin. 2 C.pr.civ, creanta este certa cand existenta ei neindoielnica rezulta din insusi titlul executoriu.
Potrivit art. 8.23 din contractul de comision nr. 3353/20.01.2010, intimata-debitoare si-a asumat obligatia de a preda contravaloarea incarcaturilor vandute la aprovizionarea cu butelii delegatilor comitentului.
Instanta nu poate retine sustinerile petentei in sensul ca marfurile pentru care a fost emisa factura fiscala nr. 1786229/30.06 au fost achizitionate de catre debitoare, motiv pentru care aceasta avea obligatia de a achita contravaloarea incarcaturilor livrate. Astfel, analizand obiectul contractului, astfel cum este definit la art. 2, precum si obligatiile asumate in mod expres de catre debitoare (art. 8.2), instanta apreciaza ca, in mod corect, s-a retinut ca, in lipsa depunerii unor inscrisuri din care sa rezulte vanzarea de catre comisionar a incarcaturilor predate de comitent, nu se poate stabili caracterul cert al creantei deduse judecatii.
De asemenea, instanta considera ca lipsita de relevanta semnarea de catre debitoare a avizului de insotire a marfii nr. 2951796/19.06.2012 (fila 12 dosar atasat), deoarece acest inscris nu face dovada nasterii obligatiei de plata a contravalorii incarcaturii, ci face dovada doar cu privire la livrarea incarcaturilor GPL de catre petenta-creditoare. Astfel, cum in mod temeinic a retinut prima instanta, obligatia de plata asumata de catre debitoare se naste numai in momentul vanzarii, pe seama creditoarei, a marfurilor livrate, semnarea avizului de insotire a marfii nefacand dovada unei astfel de operatiuni.
Pe cale de consecinta, retinand ca societatea creditoare a facut dovada numai in ceea ce priveste livrarea incarcaturilor GPL, care au fost primite de catre debitoare in custodie (in vederea vanzarii ulterioare), contrar sustinerilor petentei, instanta retine ca in cauza nu este indeplinita conditia caracterului cert al creantei.
In ceea ce priveste capatul de cerere referitor la plata penalitatilor de intarziere, instanta retine ca, potrivit art. 8.2.3 din contractul de comision nr. 3353/20.01.2010, intarzierea la plata a sumelor datorate de comisionar indreptateste comitentul la a solicita penalitati de 1% pe zi de intarziere din valoarea datorata de comisionar acestuia.
Astfel, avand in vedere ca penalitatile au caracter accesoriu fata de debitul principal, iar acesta din urma nu indeplineste conditiile prevazute de art. 1014 C.pr.civ., instanta constata ca societatea creditoare nu este indreptatita nici la plata acestei sume.
In ceea ce priveste capatul de cerere referitor la plata sumei de 2.220 lei reprezentand contravaloarea a 20 ambalaje si 1 rastel, conform art. 13.1 din contractul nr. 3353/20.01.2010, la incetarea relatiilor contractuale (reziliere, denuntare unilaterala, acordul partilor, ajungerea la termen sau in orice alt mod), comisionarul este obligat sa restituie toate sumele de bani datorate, precum si bunurile date in custodie de comitent, restituirea trebuind sa se faca in maximum 3 zile de la data comunicarii faptului ce a dus la incetarea contractului.
Analizand inscrisurile depuse la dosar (notificarea nr. 931/26.06.2015 – filele 7-8 dosar atasat; notificarea nr. 932/26.06.2015 – fila 9 dosar atasat), instanta constata ca debitoarea nu a fost notificata in scris cu privire la desfiintarea contractului si la motivul care a dus la incetarea acestuia. Astfel, instanta apreciaza ca societatea creditoare nu a facut dovada ca ar fi considerat, dupa propria sa apreciere, faptul ca a operat rezilierea de drept sau ca nu mai doreste prelungirea contractului, la dosar neexistand nici un inscris in acest sens. Instanta retine ca simpla actionare in justitie a debitoarei pentru plata facturilor emise nu echivaleaza cu o reziliere de drept, in conditiile in care creditoarea are posibilitatea de a mentine contractul incheiat cu debitoarea, fiind astfel necesara o manifestare de vointa expresa in acest sens.
Avand in vedere ca nu s-a facut dovada ca societatea creditoare a uzat de dreptul sau de a rezilia contractul de drept, iar sumele reprezentand contravaloarea a 10 ambalaje si 1 rastel nu pot fi acordate decat in situatia in care contractul nu mai este in fiinta, instanta apreciaza ca, in mod temeinic, nu s-a dispus obligarea intimatei la plata sumei de 2.220 lei.
Pe cale de consecinta, instanta apreciaza ca incheierea din 20.10.2015 data de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti in dosarul nr. ... este legala si temeinica, astfel incat nu se impune anularea acesteia. Retinand toate aceste considerente, instanta urmeaza sa respinga ca neintemeiata cererea in anulare, petenta-creditoare avand deschisa calea dreptului comun pentru recuperarea sumelor solicitate in prezenta cauza.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge cererea in anulare formulata de petenta-creditoare B.G. S.A., cu sediul in …., in contradictoriu cu intimata-debitoare S.T., cu domiciliul in localitatea …., ca neintemeiata.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 14.12.2015.
PRESEDINTE JUDECATOR GREFIER