Litigiu de asigurari sociale reprezentat de contesta?ie la executare. Aplicarea prevederilor Legii nr. 125/2014 ?i constatarea amnistiei fiscale. Autoritatea de lucru judecat fa?a de contesta?ia indreptata impotriva deciziei de debit
Art. 179 din Legea nr. 263/2010, Legea nr. 125/2010
In cele doua actiuni nu se poate vorbi de o cauza a dreptului identica, fiecare dintre ele fiind fundamentate pe temeiuri juridice diferite, prima vizand aplicarea prevederilor art. 149 prin raportare la art. 179 din Legea nr. 263/2010, iar a doua la aplicarea Legii nr. 125/2014. De altfel, in cadrul considerentelor deciziei civile nr. 864/17.03.2015, Curtea de Apel Bucuresti a retinut ca incidenta Legii nr. 125/2010 nu a putut fi analizata intrucat, pe de o parte nu a fost invocata in fata instantei de fond, iar pe de alta parte actul normativ reprezentand o cauza de ineficacitate a deciziei de debit (de incetare a efectelor recuperarii sumelor platite fara temei), nu atrage nelegalitatea acesteia.
Or, tocmai acest aspect a fost prezentat spre analiza de catre apelantul contestator in aceasta cauza, fara a formula critici cu privire la legalitatea/temeinicia deciziei de impunere ce a fost supus controlului judiciar. Aspectul dedus judecatii reprezinta o chestiune de executare a unui act emis de casa locala de pensii, ce poate face obiectul unui demers judiciar, in absenta unei actiuni formulate anterior, intemeiata inclusiv pe aceasta cauza.
Nu exista nici un argument legal pentru a aprecia ca intimatului-reclamant nu-i sunt aplicabile prevederile Legii nr.125/2014, privind scutirea de plata a debitelor provenind din pensii, avand in vedere ca sigura situatie in care legiuitorul a exclus aplicarea dispozitiilor art.1 alin.1 din acest act normativ este cea in care debitul are drept cauza culpa debitorului, la care s-a facut mai sus referire, legiuitorul mentionand, exemplificativ, cateva ipoteze, cum ar fi folosirea de catre pensionar a unor documente eliberate cu nerespectarea legii, declararea de catre acesta a unor date neconforme realitatii, care au avut drept urmare stabilirea eronata a pensiei, nerespectarea obligatiilor care revin, potrivit legii, pensionarilor, inclusiv cele referitoare la cumulul pensiei cu venituri salariale, asimilate salariilor sau, dupa caz, cu venituri din activitati independente.
Or, situatia in care hotararea judecatoreasca pronuntata de prima instanta, in baza careia pensionarul incaseaza diferente de drepturi de pensie, este desfiintata, ulterior executarii, in calea de atac, nu presupune culpa debitorului, cu atat mai mult cu cat executarea titlului ulterior desfiintat s-a facut benevol, iar nu la cererea pensionarului.
(Curtea de Apel Bucure?ti, Sectia a VII-a Civila ?i pentru cauze privind conflicte de munca ?i asigurari sociale, decizia Nr.1508 din 23 martie 2016)
Prin sentinta civila nr. 645 din 18.06.2015, pronuntata de Tribunalul Teleorman - Sectia conflicte de munca, asigurari sociale, contencios administrativ si fiscal, a fost admisa exceptia autoritatii de lucru judecat, invocata de parata Casa Judeteana de Pensii Teleorman, a fost respinsa actiunea formulata, constatand autoritate de lucru judecat, in raport de decizia civila nr. 864/2015.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul UI.
Prin decizia civila nr.423/27.01.2016, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VII-a pentru Cauze privind Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, a fost admis apelul formulat de apelantul UI, impotriva sentintei civile nr.645 din 18.06.2015 pronuntata de Tribunalul Teleorman - Sectia conflicte de munca, asigurari sociale, contencios administrativ si fiscal, a fost anulata sentinta atacata si a fost retinuta cauza spre rejudecare, fixandu-se termen in acest scop.
A retinut instanta de apel, la pronuntarea acestei hotarari, ca in mod gresit prima instanta a retinut existenta autoritatii de lucru judecat, in raport de decizia civila nr. 864/2015, intrucat, in cauza de fata, apelantul contestator UI a solicitat sa se constate aplicarea prevederilor Legii nr. 125/2014 si exonerarea de plata debitului in cuantum de 18283 lei, astfel ca obiectul dedus judecatii se incadreaza in sfera executarii sumelor incasate necuvenit, reglementata de prevederile art. 179 din Legea nr. 263/2010, prin aplicarea unui act normativ intrat in vigoare ulterior emiterii deciziei de impunere si care vizeaza scutirea de la plata a unor debite provenite din pensii.
Este evident ca in cele doua actiuni nu se poate vorbi de o cauza a dreptului identica, fiecare dintre ele fiind fundamentate pe temeiuri juridice diferite, prima vizand aplicarea prevederilor art. 149 prin raportare la art. 179 din Legea nr. 263/2010, iar a doua la aplicarea Legii nr. 125/2014. De altfel, in cadrul considerentelor deciziei civile nr. 864/17.03.2015, Curtea de Apel Bucuresti a retinut ca incidenta Legii nr. 125/2010 nu a putut fi analizata intrucat, pe de o parte nu a fost invocata in fata instantei de fond, iar pe de alta parte actul normativ reprezentand o cauza de ineficacitate a deciziei de impunere (de incetare a efectelor recuperarii sumelor platite fara temei), nu atrage nelegalitatea acesteia.
Or, tocmai acest aspect a fost prezentat spre analiza de catre apelantul contestator in aceasta cauza, fara a formula critici cu privire la legalitatea/temeinicia deciziei de impunere ce a fost supus controlului judiciar. Aspectul dedus judecatii reprezinta o chestiune de executare a unui act emis de casa locala de pensii, ce poate face obiectul unui demers judiciar, in absenta unei actiuni formulate anterior, intemeiata inclusiv pe aceasta cauza.
Rejudecand in fond pricina, pe baza probatoriului administrat atat in fata primei instantei cat si in apel, avand in vedere dispozitiile deciziei prin care s-a dispus rejudecarea, Curtea retine urmatoarele:
Prin decizia nr.122159/27.05.2014, emisa de catre Casa Judeteana de Pensii Teleorman s-a stabilit in sarcina apelantului reclamant un debit in cuantum de 18283 lei, retinandu-se ca in perioada 01.11.2009-28.02.2014 s-au achitat si incasat necuvenit drepturi in baza sentintei civile nr. 261/23.01.2013 a Tribunalului Teleorman, modificata in totalitate prin decizia civila nr. 3929/05.09.2013 a Curtii de Apel Bucuresti.
La data de 10.06.2014 apelantul reclamant UI a introdus pe rolul Tribunalului Teleorman o actiune, prin care a solicitat anularea deciziei de debit nr. 122159/27.05.2014 emisa de Casa Judeteana de Pensii Teleorman.
Demersul judiciar al intimatului reclamant a fost respins prin sentinta civila nr. 1247/01.10.2014, pronuntata de Tribunalul Teleorman, mentinuta prin decizia civila nr. 864/17.03.2015 a Curtii de Apel Bucuresti, in sensul respingerii apelului declarat de contestator ca neintemeiat.
Prin actiunea dedusa judecatii in cauza de fata, apelantul reclamant UI a solicitat aplicarea prevederilor Legii nr. 125/2014, in sensul scutirii de la plata debitului in cuantum de 18283 lei, stabilit prin decizia de impunere nr. 122159/27.05.2014, cerere pe carte Curtea o apreciaza ca fondata.
Astfel, prin Legea nr.125/2014 privind scutirea de la plata a unor debite provenite din pensii, intrata in vigoare la 1 octombrie 2014, s-a prevazut in mod expres, la art.1 alin.1, ca, „prin derogare de la prevederile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificarile si completarile ulterioare, debitele constituite sau care urmeaza a fi constituite in sarcina pensionarilor aflati in evidenta sistemului public de pensii la data intrarii in vigoare a prezentei legi, reprezentand sume incasate necuvenit cu titlu de pensie, indemnizatie sociala pentru pensionari si indemnizatie pentru insotitor, nu se recupereaza”.
De asemenea, la art.2 din acelasi act normativ se prevede ca debitele care au drept cauza culpa debitorului, cum ar fi folosirea de catre acesta a unor documente eliberate cu nerespectarea legii, declararea de catre acesta a unor date neconforme realitatii, care au avut drept urmare stabilirea eronata a pensiei, nerespectarea obligatiilor care revin, potrivit legii, pensionarilor, inclusiv cele referitoare la cumulul pensiei cu venituri salariale, asimilate salariilor sau, dupa caz, cu venituri din activitati independente, nu fac obiectul scutirii de la plata si al restituirii, potrivit prevederilor prezentei legi” iar art.3 stipuleaza ca scutirea de la plata a debitelor se aplica indiferent de categoria de pensie de care beneficiaza sau a beneficiat pensionarul, la momentul constatarii existentei debitelor.
Nu exista nici un argument legal pentru a aprecia ca intimatului-reclamant nu-i sunt aplicabile prevederile Legii nr.125/2014, privind scutirea de plata a debitelor provenind din pensii, avand in vedere ca sigura situatie in care legiuitorul a exclus aplicarea dispozitiilor art.1 alin.1 din acest act normativ este cea in care debitul are drept cauza culpa debitorului, la care s-a facut mai sus referire, legiuitorul mentionand, exemplificativ, cateva ipoteze, cum ar fi folosirea de catre pensionar a unor documente eliberate cu nerespectarea legii, declararea de catre acesta a unor date neconforme realitatii, care au avut drept urmare stabilirea eronata a pensiei, nerespectarea obligatiilor care revin, potrivit legii, pensionarilor, inclusiv cele referitoare la cumulul pensiei cu venituri salariale, asimilate salariilor sau, dupa caz, cu venituri din activitati independente.
Or, situatia in care hotararea judecatoreasca pronuntata de prima instanta, in baza careia pensionarul incaseaza diferente de drepturi de pensie, este desfiintata, ulterior executarii, in calea de atac, nu presupune culpa debitorului, cu atat mai mult cu cat executarea titlului ulterior desfiintat s-a facut benevol, iar nu la cererea pensionarului.
De asemenea, din continutul deciziei civile nr. 3929/05.02.2013, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, rezulta ca aspectul esential avut in vedere de instanta de control judiciar la pronuntarea acestei hotarari este acela ca reclamantul a beneficiat la recalcularea pensiei, conform O.U.G. nr. 4/2005, prin decizia nr. 82398/2011 a Casei Judetene de Pensii Teleorman, de stagiul complet de cotizare derogator determinat prin utilizarea vechimii in munca necesara deschiderii dreptului la pensie prevazut de norma speciala inscrisa la art. 14 din Legea nr. 3/1977, astfel ca nu este indreptatit a beneficia si de punctajul suplimentar acordat conform dispozitiilor art. 169 alin. 1 din Legea nr. 263/2010.
Prin urmare, nu exista nici un argument pentru a considera ca debitul a fost creat urmare a culpei pensionarului, in sensul dispozitiilor art.3 din Legea nr.125/2014.
Nu s-ar putea nici aprecia ca, dandu-se eficienta prevederilor la art.1 alin.1 din Legea nr.125/2014, s-ar ajunge la nerespectarea unei hotarari judecatoresti irevocabile, intrucat legiuitorul nu a intervenit asupra celor statuate cu putere de lucru judecat prin decizia sus mentionata, efectul Legii nr. 125/2014 fiind doar acela de exonerare de plata in ceea ce priveste sumele care au fost executate in baza sentintei ulterior desfiintate.
Pentru toate considerentele aratate, Curtea va admite actiunea si, in temeiul art.1 alin.1 din Legea nr.125/2014, va constata amnistiat debitul de 18.283 lei, impus prin decizia nr.122159/27.05.2014, si va exonera integral reclamantul de plata debitului.