Recunoasterea in Romania, in vederea punerii in executare silita a hotararii arbitrale pronuntata de Tribunalul Arbitral de pe langa Curtea Internationala de Arbitraj de la Paris
- Articolul 10 din Legea nr. 105/1992
- Articolul 5 din Conventia de la New York
- Articolele 43 si 44 din Regulamentul CE nr. 44/2001
- Articolul 32 din Regulamentul CE nr. 44/2001
- Cauza CEJ – West Tankers
Potrivit articolului 32 din Regulamentul CE nr. 44/2001 prin hotarare se intelege o hotarare pronuntata de o instanta dintr-un stat membru. Potrivit dispozitiilor articolului 1 alin. 2 lit. d) din sfera de aplicare a Regulamentului sunt excluse hotararile arbitrale, instantele arbitrale nefiind considerate instante in sensul dreptului comunitar.
In acest sens s-a pronuntat CEJ in cauza West Tankers
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A V-A CIVILA,
DECIZIA CIVILA NR.501/A din 18.06.2014)
Deliberand asupra apelului :
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a Civila la data de 09.03.2011, reclamanta A.V.A.S. a chemat in judecata pe parata A. AG (in lichidare) prin lichidator judiciar W. G. & P.solicitand recunoasterea in Romania in vederea punerii in executare silita a hotararii arbitrale pronuntate la data de 31.03.2008 in dosarul nr.13493/DK/RCH/JHN de Tribunalul Arbitral constituit pe langa Camera Internationala de Comert, Curtea Internationala de Arbitraj de la Paris, incuviintarea executarii silite in Romanie a hotararii arbitrale mentionate, cu cheltuieli de judecata.
Prin sentinta civila nr. 742/20.02.2014 Tribunalul a admis cererea formulata de reclamanta A.A.A.S., in contradictoriu cu parata ASCOP AG - prin lichidator judiciar B. H.-W., a dispus recunoasterea hotararii arbitrale pronuntate la 31.03.2008 in dosarul 13493/DK/RCH/JHN de Tribunalul Arbitral constituit pe langa Camera Internationala de Comert – Curtea de Arbitraj ICC Paris si incuviintarea executarii silite a hotararii in Romania, obligand parata la plata catre reclamanta a sumei de 21.841 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut ca potrivit precizarii din data de 14.11.2013 cererea se intemeiaza pe Conventia Organizatiei Natiunilor Unite pentru recunoasterea si executarea sentintelor arbitrale straine de la New York din 10.06.1958, la care Romania a aderat prin Decretul nr.186/1961.
In aplicarea art. 1 si 4 din Conventie reclamanta a depus la dosar contractul de vanzare cumparare actiuni in copie si copie certificata pentru conformitate cu originalul care cuprinde conventia arbitrala.
Totodata, reclamanta a depus la dosar traducerea legalizata a hotararii arbitrale invocate, opinia separata, copie certificata pentru conformitate cu originalul. S-a depus la dosar si certificatul emis de Curtea Internationala de Arbitraj care atesta caracterul definitiv al sentintei arbitrale si imprejurarea ca Regulile nu prevad nicio cale de atac impotriva hotararii.
A mai retinut ca, potrivit dispozitiilor art. 5 din Conventia de la New York Recunoasterea si executarea sentintei nu vor fi refuzate, la cererea partii contra careia ea este invocata, decat daca aceasta face dovada in fata autoritatii competente a tarii unde recunoasterea si executarea sunt cerute:
a) ca partile la conventia amintita in articolul II, erau, in virtutea legii aplicabila lor, lovite de o incapacitate, sau ca conventia mentionata nu este valabila in virtutea legii careia partile au subordonat-o, sau in lipsa unor indicatii in acest sens, in virtutea legii tarii in care sentinta a fost data; sau
b) ca partea impotriva careia este invocata sentinta nu a fost informata in mod cuvenit despre desemnarea arbitrilor sau despre procedura de arbitraj, sau ca i-a fost imposibil, pentru un alt motiv, sa-si puna in valoare mijloacele sale de aparare; sau
c) ca sentinta se refera la un diferend nementionat in compromis, sau care nu intra in prevederile clauzei compromisorii, sau ca ele contin hotarari care depasesc prevederile compromisului, sau ale clauzei compromisorii; totusi, daca dispozitiile sentintei care au legatura cu problemele supuse arbitrajului pot fi disjunse de cele care au legatura cu probleme care nu sunt supuse arbitrajului, primele pot fi recunoscute si executate; sau
d) ca constituirea tribunalului arbitral sau procedura de arbitraj nu a fost conforma cu conventia partilor, sau, in lipsa de conventie, ca ea nu a fost conforma cu legea tarii in care a avut loc arbitrajul; sau
e) ca sentinta nu a devenit inca obligatorie pentru parti sau a fost anulata sau suspendata de o autoritate competenta a tarii in care, sau dupa legea careia, a fost data sentinta.
Recunoasterea si executarea unei sentinte arbitrale vor putea fi, de asemenea, refuzate daca autoritatea competenta a tarii in care se cere recunoasterea si executarea constata:
a) ca in conformitate cu legea acestei tari obiectul diferendului nu este susceptibil a fi reglementat pe calea arbitrajului; sau
b) ca recunoasterea sau executarea sentintei ar fi contrara ordinei publice a acestei tari.
Parata nu a invocat niciuna din aceste situatii in apararea sa.
Potrivit art.10 din Legea nr.105/1992 Dispozitiile prezentei legi sunt aplicabile in masura in care conventiile internationale la care Romania este parte nu stabilesc o alta reglementare. Prin urmare, nu sunt aplicabile in speta dispozitiile art. 174 din legea 105/1992 invocate de parata, referitoare la executarea hotararii straine.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel SC A.AG prin lichidator judiciar, solicitand modificarea hotararii in sensul respingerii actiunii de recunoastere a hotararii arbitrale.
In motivare, apelanta a invocat incalcarea art. 261 alin.1. pct. 5 Cod procedura civila. Reclamanta nu a facut dovada caracterului executoriu al hotararii arbitrare, conform art. 174 (1) din Legea nr. 105/1992 raportat la Codul de procedura civila franceza, respectiv la art.1477, potrivit cu care hotararea arbitrala nu este susceptibila de executare silita in lipsa unei proceduri exequatur similara cu aceea a investirii cu formula executorie din Romania, prevedere similara cu art.368 din Codul de procedura civil roman.
Instanta nu s-a pronuntat asupra lipsei urmarii procedurii de exequatur, reglementata de art.1477 din Codul de procedura civila francez, procedura in urma careia hotararea devenea executorie.
Apelanta invoca incalcarea si aplicarea gresita a art.10 din Legea nr.105/1992, aratand ca aceste dispozitii nu contravin dispozitiilor din Conventia de la New York din 1958.
Este vorba deci de existenta unei alte reglementari, in conventiile internationale, cu privire la dobandirea caracterului executoriu al sentintei arbitrate.
Textul art. 5 alin.1 lit. e din Conventia de la New York nu reglementeaza modul de dobandire a caracterului executoriu al sentintei arbitrale ci doar spune ca sentinta arbitrala trebuie sa fie obligatorie potrivit legii care a dat-o.
Nici regulile de arbitraj ale Camerei de Comert nu reglementeaza modul in care o hotarare arbitrala este executorie. La fel, ele vorbesc despre caracterul obligatoriu al hotararii. In schimb, dobandirea acestui caracter este reglementat in art. 1447 din Codul de procedura civil francez,
In ce priveste incalcarea si aplicarea gresita a art.174 din Legea nr. 105/1992, in art.5 alin. 2 lit. b din Conventia de la New York din 1958 se arata ca: recunoasterea si executarea unei sentinte arbitrale poate fi refuzata daca se constata ca este contrara ordinei publice a tarii in care se solicita recunoasterea si executarea.
Potrivit 174 din Legea nr. 105/1992 se cere ca hotararea sa fie executorie potrivit legii instantei care a pronuntat-o.
Ordinea publica din Romania cere deci sa se faca dovada ca ca sentinta arbitrala este executorie, potrivit legii instantei care a pronuntat-o.
Legea romana face astfel distinctia intre hotarari definitive si hotarari executorii si cere ca, deopotriva, sa fie indeplinite aceste doua conditii ale hotararii.
La dosar reclamanta a depus un certificat, fila 123 voi. I, in care se precizeaza ca hotararea arbitrala este definitiva si obligatorie intre parti.
Nicaieri in acest certificat nu se arata ca sentinta arbitrala este executorie, potrivit legii instantei care a pronuntat-o.
In drept au fost invocate prevederile art. 282 si urm. Cod procedura civila.
Intimata a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului in principal ca inadmisibil, iar in subsidiar ca nefondat, aratand ca cererea de recunoastere si executare a hotararilor arbitrale straine se judeca cu respectarea prevederilor Regulamentului CE nr.44 din 22.12.2001.
Potrivit principiilor inscrise in preambulul acestui act normativ comunitar, in vederea atingerii obiectivului liberei circulatii a hotararilor in materie civila si comerciala si a administrarii armonioase a justitiei la nivel comunitar, regulamentul statueaza recunoasterea de plin drept a hotararilor pronuntate intr-un stat membru fara sa fie necesara, cu exceptia contestatiilor, recurgerea la o alta procedura si executarea silita rapida si simpla a hotararilor pronuntate intr-un stat membru in urma unor verificari pur formale ale documentelor furnizate.
Hotararea pronuntata la data de 31.03.2008 de Tribunalul Arbitrai constituit pe langa Camera Internationala de Comert-Curtea de Arbitraj ICC Paris se circumscrie celor definite prin Regulamentul nr.44/2001, fiind astfel aplicabile dispozitiile acestui act normativ comunitar.
Conform art. 44 din Regulament, pentru Romania, hotararea pronuntata cu privire la actiunea reglementata de art. 43, poate face obiectul doar al caii de atac a contestatiei in anulare sau revizuirii mentionate in Anexa IV.
Cererea formulata a avut in vedere dispozitiile art.10 din Legea nr.105/1992, potrivit carora "Dispozitiile prezentei legi sunt aplicabile in masura in care conventiile internationale la care Romania este parte nu stabilesc o alta reglementare".
Fata de dispozitiile legale anterior mentionate, considera ca instanta de fond in mod corect si legal a facut aplicabilitatea acestor dispozitii legale si a respins ca neintemeiate sustinerile paratei, referitoare la presupusa incalcare a dispozitiilor art. 174 din Legea nr.105/1992.
Dispozitiile legal aplicabile sunt cele prevazute de Conventia de la New York din 1958 pentru recunoasterea si executarea sentintelor arbitrale straine precum si Regulamentul CE nr.44/2001 modificat prin Regulamentul CE nr. 156/2012 privind competenta judiciara, recunoasterea si executarea hotararilor in materie civila si comerciala.
Dispozitiile art.1477 din Codul de procedura civila francez nu sunt aplicabile spetei de fata si nu isi pot produce efecte.
Chiar daca s-ar aprecia ca in speta sunt aplicabile prevederile Legii nr.105/1992, sunt indeplinite si conditiile prevazute de art. 173 pentru admiterea cererii de recunoastere si incuviintare a executarii silite
In drept au fost invocate prevederile art. 289 Cod procedura civila .
In apel a fost administrata proba cu inscrisuri.
Examinand cu precadere, conform art. 137 alin.1 Cod procedura civila exceptia inadmisibilitatii apelului, Curtea retine urmatoarele:
Intimata reclamanta a invocat inadmisibilitatea caii de atac fata de dispozitiile art. 43 si 44 din Regulamentul CE nr. 44/2001, potrivit carora caile de atac ce pot fi exercitate impotriva sentintei prin care se solutioneaza cererea de incuviintare a executarii silite a unei hotarari pronuntata de o instanta dintr-un stat membru sunt contestatia in anulare sau revizuirea.
Curtea retine ca Regulamentului (CE) nr. 44/2001 reglementeaza procedura de recunoastere si de incuviintare a executarii silite a hotararilor judecatoresti pronuntate intr-un alt stat membru al Uniunii Europene.
Potrivit art. 32 din Regulament, prin „hotarare” se intelege o hotarare pronuntata de o instanta dintr-un stat membru, indiferent de denumirea acesteia, cum ar fi decizie, sentinta, ordonanta, mandat de executare, precum si stabilirea de catre un grefier a cheltuielilor de judecata.
Conform dispozitiilor exprese din art. 1 alin.2 lit.d), din sfera de aplicare a Regulamentului sunt excluse hotararile arbitrale, instantele arbitrale nefiind considerate instante in sensul dreptului comunitar. In acest sens s-a pronuntat CEJ in cauza West Tankers.
In consecinta, litigiu dintre parti este guvernat de dispozitiile Conventiei de la New York, care nu pot fi coroborate cu prevederile art. 34-35 ?i 45 din Regulamentul (CE) al Consiliului nr. 44/2001.
Procedura de solutionare a cererii de recunoastere si incuviintare a executarii este supusa, asa cum prevede art. 3 din Conventia de la New York, dispozitiilor de drept comun ale legii romane, calea de atac impotriva sentintei pronuntate in prima instanta fiind apelul.
Pentru aceste considerente, Curtea urmand a respinge ca neintemeiata exceptia inadmisibilitatii caii de atac .
Analizand sentinta apelata in raport de motivele invocate, Curtea constata ca hotararea instantei de fond este temeinica si legala, apelul fiind nefondat.
Curtea constata ca hotararea primei instante cuprinde o motivare concisa si clara, considerentele retinand aspectele esentiale si relevante ale cauzei, raspunzand cu rigurozitate tuturor sustinerilor din cererea de chemare in judecata si apararilor invocate de apelanta, astfel incat primul motiv de apel este nefondat .
Instanta de fond a raspuns argumentului apelantului intemeiat pe dispozitiile art.174 din Legea nr. 105/1992, aratand ca in raport de art. 10 din aceeasi lege, norma juridica invocata nu este aplicabila in litigiul dintre parti.
In ceea ce priveste cel de-al doilea motiv de apel, prin care se invoca aplicarea gresita a art. 10 din legea nr. 105/1992, Curtea retine ca norma juridica invocata prevede ca dispozitiile legii sunt aplicabile in masura in care conventiile internationale la care Romania este parte nu stabilesc o alta reglementare.
In baza principiului instituit de art. 10 din Legea nr. 105/1992, Conventia de la New York incheiata in 1958 si ratificata de Romania prin Decretul nr. 186/1961 este principala sursa de reglementare in materia recunoasterii si executarii sentintelor arbitrale date pe teritoriul unui alt stat, Legea nr. 105/1992 aplicandu-se in subsidiar.
In acest sens, potrivit art. 3 din Conventia de la New York statele contractante sunt obligate sa recunoasca autoritatea unei sentinte arbitrale si sa incuviinteze executarea acesteia, conform regulilor de procedura in vigoare pe teritoriul unde sentinta este invocata, ceea ce inseamna ca Legea nr. 105/1992 este aplicabila numai in materie procedurala .
De asemenea, Conventia precizeaza ca recunoasterea sau executarea sentintelor arbitrale in sistemul Conventiei de la New York nu vor fi supuse unor conditii mult mai riguroase decat recunoasterea sau executarea sentintelor arbitrale nationale.
Fata de aceasta reglementare Legea nr. 105/1992 se poate aplica in ce priveste conditiile de fond, numai daca prevede conditii mai putin riguroase decat cele din Conventia de la New York. Cum Legea nr. 105/1992 instituie conditii mai exigente, printre care si cerinta invocata de apelanta - ca sentinta arbitrala sa fie executorie inseamna ca ramane aplicabila numai in ce priveste regulile de procedura.
Apelanta a invocat ca argument in sustinerea teoriei privind aplicarea art. 174 din legea nr. 105/1992 dispozitiile art. 5 din Conventie, potrivit carora recunoasterea si executarea unei sentinte arbitrale straine pe teritoriul unei tari pot fi refuzate daca este contrara ordinii publice de drept international privat a tarii in care se solicita .
Curtea constata ca prin ordine publica de drept privat se intelege principiile fundamentale de drept ale statului aplicabile in raporturile juridice de drept international privat. Or, conditiile pentru recunoasterea si incuviintarea executarii hotararilor stratine nu se incadreaza in sfera ordinii publice de drept international, asa cum reiese chiar din art. 10 din legea nr. 105/1992, ce consacra caracterul subsidiar al legii .
In consecinta, Curtea retine ca cerintele recunoasterii si incuviintarii executarii silite a sentintelor arbitrale straine sunt expres si limitativ prevazute de dispozitiile art.5 din Conventia de la New York, nefiind aplicabila norma inscrisa in art. 174 din legea nr, 105/1992.
Avand in vedere cele expuse anterior, in sensul ca executorialitatea hotararii arbitrale nu reprezinta o cerinta pentru recunoasterea si incuviintarea executarii acesteia, Curtea nu va analiza cel de-al treilea motiv de apel invocat de apelanta parata, prin care se invoca gresita apreciere a probelor sub acest aspect.
Pentru considerentele expuse, Curtea in temeiul art. 296 Cod procedura civila a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta SC A. AG.