Apel. Rejudecare dupa casare. Asigurari. Cazuri de exonerare de la plata despagubirii mentionate in conditiile de asigurare, neretinute de instanta. Participare stenograf la dezbateri
art. 315 C.proc.civ.,
Decizia civila nr. 348/12.02. 2014 Curtea de Apel Bucuresti Sectia a V-a Civila.
Deliberand asupra apelului constata urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 6706/17.05.2012 pronuntata de T.B.S. a VI-a Civ.s-a respins exceptia prematuritatii actiunii, exceptia de neexecutare si exceptia inadmisibilitatii pct. 2 din actiune ca neintemeiat; a fost admisa in parte actiunea precizata formulata de reclamanta SC W. G. I. SRL in contradictoriu cu parata SC O. V. I. G. SA; a fost obligata parata la plata sumei de 17.510 lei c/val despagubiri si dobanda legala eferenta de la data pronuntarii hotararii pana la achitarea integrala a debitului; a fost obligata parata la plata sumei 5126,20 lei cheltuieli de judecata catre reclamanta.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond a retinut ca pretentiile reclamantei izvorasc din contractul de asigurare facultativa a autovehiculului marca BMW 645 Cabrio cu nr. de inmatriculare B-90-RLY, polita seria C nr.507745/18/20007 respectiv actul aditional la aceasta polita prin care s-a modificat utilizatorul, respectiv reclamanta in contractul de L. financiar nr.2488/9.02.2006 incheiat cu SC P. L. R. IFN SA.
La data de 26.01.2009 reclamanta, utilizator, a instiintat organele de polite, societatea de asigurare despre furtul autoturismului asigurat, in noaptea de 24/25.01.2009. Situatia s-a retinut potrivit adresei DGPMB- Serviciul furturi auto constituindu-se dosar penal nr.335069/2009 potrivit adresei din data de 27.01.2009 si procesul verbal de constatare din 26.01.2009 in cadrul dosarului de daune nr.CA/D/09/E5/70192 intocmit de asigurator.
Potrivit cererii de despagubire formulata de P. L. R. IFN SA din 8.04.2009 despagubirea urma a reveni reclamantei devenita proprietar prin achitarea integrala a ratelor aferente contractului de L. financiar. Pentru toate aceste aspecte se sustine calitatea procesuala activa a reclamantei.
Exceptia prematuritatii introducerii actiunii intemeiata pe dispozitiile art.8.2 lit.d) din contract, pana al finalizarea unei proceduri penale instituite in legatura cu paguba nu poate fi de natura a restrictiona dreptul la actiune al petentului, asigurat fata de natura specifica a acestui contract de asigurare si termenul legal pentru promovarea unei astfel de actiuni, 2 ani de la data furtului conform art.3 alin.2 din Decretul nr.167/1958. Constatarea caracterului abuziv al unei clauze contractuale invocate de reclamanta nu poate fi retinuta decat daca este formulata printr-o solicitare in conditiile normelor procedurale si legale avand in vedere si prevederile Legii nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori care se aplica contractelor in derulare si exclusiv persoanelor fizice.
Exceptia de neexecutare a contractului intrucat reprezentantul reclamantei nu a indeplinit obligatia de a participa la investigatiile efectuate de asigurator privind nesupunerea la testul poligraf si nu a adus la cunostinta asiguratorului statutul sau, nu a fost retinuta deoarece nu se probeaza cu certitudine o nerespectare a clauzelor contractuale.
Argumentele in sustinerea clauzei de excludere prevazute de art.8.2 lit.b) din contract, trebuie insotite de probatorii concludente. Aceasta se impune intrucat daca reprezentantului reclamantului a revenit asupra primei declaratii cu privire la identificarea autoturismului, obiect al asigurarii in sesizarile adresate politiei si societatii de L., datele privind autoturismul au fost mentionate corect.
Totodata, pentru sustinerea ipotezei prevazute de art.8.2. lit.f) din contract trebuia sa se dovedeasca actele frauduloase. Nu s-a depus o plangere penala impotriva declarantului referitor la afirmatiile acestuia cu privire la care ar exista suspiciuni, ipoteze in care exista posibilitatea administrarii unui anumit probatoriu, inclusiv un test poligraf, in caz contrar, odata produs riscul urmeaza a se executa contractul, ceea ce nu inseamna ca daca s-ar dovedi aspecte penale in sarcina reprezentantului reclamantei sa nu poata fi angajata raspunderea acestuia.
Referitor la cuantumul despagubirii au fost avute in vedere prevederile art.17.9.1 din conditiile generale contractuale care prevad ca prin cuantumul pagubei se intelege in caz de dauna totala valoarea reala a bunului, inclusiv cheltuieli de transport sau de limitare a pagubei la momentul producerii riscului asigurat din care se scade valoarea la aceeasi data a eventualelor resturi ce se mai pot intrebuinta sau valorifica, fara a depasi suma asigurata. Asadar, despagubirea nu poate depasi valoarea reala a autovehiculului la data producerii evenimentului conform art.17.8 din conditiile generale si art.27 alin.2 din Legea nr.136/1995.
Drept urmare, fata de expertiza efectuata s-a luat in calcul valoarea autovehiculului din anul 2012 si prevederile art.27 din Legea nr.136/1995 susmentionate, se va retine calculul efectuat de expertul parte al paratei, valoarea reala a autovehiculului la data producerii evenimentului, la pronuntare urmand a se avea in vedere ca la 3.04.2009 parata a comunicat asiguratului despagubirea cuvenita reprezentand valoarea daunei totale.
Cererea privind dobanda legala asa cum a fost precizata urmeaza a fi primita raportat la clauzele contractului de asigurare, natura obligatiei, art.3 si 5 din OG nr.9/2000.
In consecinta, fata de art.9.1 din Legea nr.136/1995, art.969 Cod civil, art.3 si 5 din OG nr.9/2000, tribunalul a respins exceptia prematuritatii, exceptia de neexecutare, exceptia inadmisibilitatii pct. 2 din actiune ca neintemeiate. A admis in parte actiunea, a obligat parata la plata sumei de 17.510 lei contravaloare despagubiri si dobanda legala aferenta de la 23.09.2009, data introducerii actiunii pana la data achitarii integrale a debitului conform art.3711 alin.2 Cod procedura civila.
In baza art.274 Cod procedura civila, fiind partea care cade in pretentii, parata a fost obligata la plata sumei de 5.126,20 lei cheltuieli de judecata reprezentand taxa judiciara de timbru, timbru judiciar catre reclamanta.”
Impotriva acestei solutii, au declarat apel reclamanta SC W. G. I. SRL si parata SC O. V. I. G. SA.
SC W. G. I. SRL a solicitat admiterea apelului, modificarea hotararii fondului si prin rejudecarea - admiterea actiunii si obligarea paratei O. la plata sumei de 258.768 lei in favoarea reclamantei W. G. I. S.R.L
1. In motivarea caii de atac a aratat ca la data de 03.04.2009, parata O. l-a instiintat pe asiguratul-proprietar al autoturismului ca este de acord sa-l despaqubeasca cu suma de 299.598,96 LEI, reprezentand valoarea daunei totale inreqistrate prin furtul bunului asigurat; Un alt aspect care trebuie avut in vedere este ca la data producerii evenimentului polita CASCO emisa de O. V. I. G. S.A. acoperea inclusiv furtul total al bunului, conform prevederilor Contractului de Asigurare mai sus amintit. De altfel, acesta a si fost motivul pentru care asiguratorul a consimtit initial sa plateasca societatii P. L. R.IFN S.A. toata suma asigurata din polita, in cuantum de 299.598,96 LEI.
A aratat ca desi expertul a stablit ca la data 25.01.2009, data la care a fost sustras autoturismul, valoarea acestuia era de 258.768 lei (Anexa nr. 2).
Desi, O. a solicitat termen pentru a studia raportul de expertiza si pentru a formula obiectiuni, totusi parata a renuntat la acest drept si la termenul de judecata din 03.05.2012, prin aparator, a adus la cunostinta Instantei ca nu are obiectiuni la expertiza si ca din punctul sau de vedere cauza este in stare de judecata, sens in care Instanta a dat cuvantul partilor pe fond, cauza ramanand in pronuntare ; iar la cererea ambelor parti de a depune si note scrise, pronuntarea a fost amanata pentru data de 17.05.2012.
Chiar daca nu a formulat obiectiuni la raportul de expertiza si astfel a achiesat la concluziile expertului si implicit la cuantumul sumei de 258.768 lei stabilita de expertul oficial ca fiind valoarea reala a autoturismului la data furtului. totusi parata prin intermediul notelor scrise a depus la dosar o alta evaluare facuta separat de expertul sau parte, ing. SIC, si din care ar fi rezultat ca la data de 25.01.2009 autoturismul avea o valoare de numai 175.510 lei.
Desi raportul intocmit de expertul societatii O., pe de o parte, a fost depus la dosar dupa incheierea dezbaterilor si fara sa fi fost pus in discutia partilor, iar pe de alta parte, era mai mult decat subiectiv pentru considerente ce nu mai comporta discutii, instanta de fond a luat in calcul exclusiv aceasta evaluare facuta de expertul Stoian Ion Cristian si astfel a admis in parte actiunea, in limita sumei de 175.510 lei.
2.O a doua critica vizeaza nelegalitatea sentintei ca urmare a obligarii paratei la plata dobanzii de la data pronuntarii si nu de la data introducerii actiunii astfel cum a solicitat reclamanta la termenul de judecata din data de 03.06.2010, termen la care reclamanta W. G. I. S.R.L. a formulat o cerere modificatoare in referire la pct. II din actiune, solicitand instantei ca parata sa fie obligata la plata dobanzilor legale per an/pro rata temporis de la data introducerii actiunii si pana la achitarea integrala a debitului principal.
A aratat ca in situatia in care contractul de asigurare Casco nu prevede ca asiguratorul sa fie obligat si la plata dobanzilor, intrevin in schimb, in favoarea asiguratului, prevederile Art. 3 si 5 din Ordonanta nr. 9/2000, ceea ce presupune ca cererea reclamantei privind obligarea paratei la plata dobanzilor este legala.
Desi in considerentele sentintei instanta de fond precizeaza ca admite in parte actiunea si obliga parata la dobanda legala aferenta despagubirilor de la 23.09.2009, data introducerii actiunii, si pana la data achitarii integrale a debitului, in dispozitivul hotararii instanta revine asupra acestei mentiuni si dispune obligarea paratei O. la dobanda legala aferenta debitului de la data pronuntarii hotararii.
A solicitat admiterea apelului, modificarea sentintei si prin rejudecare - obligarea paratei la plata dobanzii legale aferente debitului principal de la data de 23.09.2009, data introducerii actiunii.
SC O. V. I. G. SA. a formulat apel impotriva incheierii pronuntata la data de 20.07.2012 de catre Tribunalul Bucuresti Sectia a-VI-a Civila in dosarul nr. 50719/3/2009 prin care s-a dispus indreptarea erorii materiale din sentinta civila nr.6706/2012 pronuntata la data de 17.05.2012 in sensul mentionarii corecte a obligatiei de plata a paratei pentru suma de 175.510 lei, in loc de 17.510 lei cum s-a trecut in hotarare.
In temeiul art.280 C.pr.civ., a solicitat suspendarea executarii hotararii atacate astfel cum a fost indreptata prin incheierea din data de 20.07.2012 pana la solutionarea apelului, iar in conformitate cu dispozitiile art. 288 alin.4 C.pr.civ., va rugam sa dispuneti inaintarea dosarului de indata instantei de apel.
A solicitat admiterea apelului, anularea hotararii atacate/schimbarea in tot a hotararii apelate, respectiv a incheierilor apelate, iar pe fond, in principal, admiterea exceptiei lipsei calitatii procesuale active si respingerea actiunii ca fiind introdusa de o persoana fara calitate procesuala activa, in subsidiar, respingerea actiunii ca neintemeiata, obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecata din fond si din apel si sa dispuneti restabilirea situatiei anterioare prin repunerea partilor in situatia anterioara
1. Sub un prim aspect a solicitat, in temeiul art.297 alin.2 teza a-II-a C.pr.civ. rap. la art.105 alin.2 C.pr.civ.si art. 149 C.pr.civ. rap. la art. 205 C.pr.civ. coroborat cu dispozitiile art.85 C.pr.civ., anularea sentintei apelate astfel cum a fost indreptata prin incheierea din data de 20.07.2012 si retinerea cauzei spre judecare.
A aratat ca a solicitat incuviintarea stenografierii dezbaterilor, cererea incuviintata prin incheierea de sedinta din data de 16.09.2010 (fila 209 vol.I dosar fond).
Sedintele de judecata de la termenele din data de 02.12.2010 si 03.02.2011 au fost stenografiate de catre d-na stenograf, stenogramele dezbaterilor sedintelor publice fiind la dosarul cauzei.
La termenul de judecata din data de 07.04.2011, instanta de fond a dispus citarea d-nei stenograf cu avertisment amenda si emiterea unei adrese catre Presedintele Tribunalului Bucuresti pentru a se comunica daca d-na M.mai are raporturi contractuale cu aceasta instanta de judecata.(f. 25, f.28 voi. II dosar fond).
Prin incheierea de sedinta din data de 09.06.2011, instanta de fond a constatat incetate raporturile contractuale cu d-na stenograf si intrucat societatea, prin aparator ales, a aratat ca solicita desemnarea unui alt stenograf in cauza, stenografierea dezbaterilor fiind incuviintata prin incheierea din data de 16.09.2010, instanta de fond a dispus emiterea unei adrese catre Curtea de Apel Bucuresti pentru comunicarea unei liste cu stenografi (f. 59 vol.II dosar fond).
Prin adresa nr. 4418/20.07.2011, Tribunalul Bucuresti a comunicat faptul ca nu are incheiate contracte cu stenografi (f.67 vol.II dosar fond), astfel incat de la termenul de judecata din data de 13.10.2011 si pana la solutionarea in fond a cauzei, sedintele de judecata nu au mai fost stenografiate.
In opinia apelantei sentinta civila apelata este lovita de nulitate intrucat a fost pronuntata fara participarea stenografului incuviintat prin incheierea de sedinta din data de 16.09.2010, motivat de faptul ca T. B. nu ar avea incheiate contracte cu Tribunalul Bucuresti, in conditiile in care d-na M. M. a continuat sa fie desemnata de catre T.B. ca stenograf in cauzele aflate pe rolul acestei instante.
Avand in vedere ca d-na stenograf M. M. a fost inlaturata in mod abuziv sa participe la sedintele de judecata in fata instantei de fond, in conditiile in care potrivit art. 85 C.pr.civ., "judecatorul nu poate hotari asupra unei cereri decat dupa citarea sau infatisarea partilor", coroborat cu dispozitiile art. 105 alin.2 C.pr.civ., "actele indeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un functionar necompetent se vor declara nule (....) In cazul nulitatilor prevazute anume de lege, vatamarea se presupune pana la dovada contrarie", iar societatea a fost lipsita de stenografierea dezbaterilor desi ne fusese incuviintata de catre instanta de fond la termenul din 16.09.2010, apelanta a solicitat sa se constate ca in speta sunt incidente dispozitiile art. 297 alin.2 teza a-II-a C.pr.civ., "atunci cand exista vreun alt motiv de nulitate, iar prima instanta a judecat in fond, instanta de apel, anuland in tot sau in parte procedura urmata si hotararea pronuntata, va retine procesul spre judecare.
A indicat si considerentele Deciziei nr.XXXIII/16.04.2007 pronuntata de inalta Curte de Casatie si Justitie- Sectiile Unite in recurs in interesul legii, imprejurare care ar impune anularea sentintei si retinerea cauzei spre solutionare.
2. O alta critica a vizat solutionarea exceptiei lipsei calitatii procesuale active prin incheierea din data de 03.02.2011. Apelanta a aratat ca incheierea a fost data cu incalcarea dispozitiilor art. 2 si art. 8 din Legea nr.136/1995 rap. la art. 969 C.civ. si a principiului relativitatii efectelor contractului, art.1.393 C.civ.
Apelanta a aratat ca prin incheierea de la termenul de judecata din data de 03.02.2011, dezbaterile fiind stenografiate, instanta de fond a respins exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei S.C. W. G. I. S.R.L. motivat de imprejurarea ca reclamantei i s-au cesionat drepturile si obligatiile din contractul de L., prin act aditional 2488/1/2008" (fila 14 din Stenograma de la termenul de judecata din data de 03.02.2011).
Reclamanta a chemat in judecata societatea solicitand obligarea la plata despagubirilor in cuantum de 299.598,96 lei reprezentand contravaloarea autoturismului furat marca BMW Cabrio 645, cu nr. de inmatriculare B-90-RLY, la plata penalitatilor de intarziere in cuantum de 0,1%/zi, de la data de 03.04.2009 si pana la introducerea actiunii, precum si la plata dobanzii legale per an/pro rata temporis, de la data introducerii actiunii si pana la achitarea integrala a debitului, la plata cheltuielilor de judecata.
La primul termen de judecata din data de 03.06.2010, ca urmare a faptului ca instanta de judecata a dispus citarea reclamantei (fila 31 dosar) cu mentiunea de a preciza cuantumul penalitatilor si de a timbra la valoarea totala, reclamanta si-a modificat cererea de chemare in judecata (fila 35 dosar), respectiv punctul II din actiune, in sensul ca solicita ca parata sa fie obligata numai la plata dobanzii legale de la data introducerii actiunii si pana la achitarea integrala a debitului.
A mai aratat ca intre apelanta in calitate de asigurator, si S.C. P. L. R.IFN S.A., in calitate de asigurat, s-a incheiat la data de 01.08.2007 contractul de asigurare facultativa a autovehiculului marca BMW 645 Cabrio, cu numarul de inmatriculare B-90-RLY, utilizator fiind S.C. M. S.R.L., asa cum rezulta din Polita seria C nr. 507745, in conditiile si clauzele agreate si semnate de ambele parti, conditiile generale contractuale Cod 03.01.01.W.001.0.J, cat si conditiile specifice pentru furt Cod 03.01.01.W.003.0.F.
Prin actul aditional nr.2488.1/09.05.2008 la contractul de L. financiar nr.2488/09.02.2006, reclamanta S.C. W. G. I. S.R.L., in calitate de utilizator cesionar, a preluat contractul de L. incheiat de catre S.C. P. L. R. IFN S.A. cu utilizatorul cedent S.C. S.R.L.
Avand in vedere modificarea utilizatorului din contractul de L., la data de 22.07.2008 s-a incheiat intre societatea noastra si asigurata S.C. P. L. R. IFN S.A. actul aditional nr.l la Polita seria C nr.507745 prin care s-a modificat utilizatorul S.C. S.R.L. cu S.C. W. G. I. S.R.L.
A mai aratat ca, desi reclamanta sustine ca a devenit proprietar al autovehiculului marca BMW Cabrio cu nr. de inmatriculare B-90-RLY la data de 08.04.2009, dupa ce autovehiculul fusese furat la data de 24/25.01.2009, nici reclamanta S.C. W. G. I. S.R.L., in pretinsa calitate de proprietar al autovehiculului, nu a solicitat incheierea unui contract de asigurare cu societatea apelanta si nici S.C. P. L. R. IFN S.A. nu a solicitat incheierea unui act aditional la polita de asigurare seria C nr.507745 cu privire la modificarea asiguratului, respectiv din S.C. P. L. R. IFN S.A. in S.C. W. G. I. S.R.L.
La momentul producerii furtului autovehiculului, 25.01.2009, proprietar al autovehiculului si asigurat prin Polita seria C nr. 507745 era S.C. P. L. R. IFN S.A., dreptul la despagubire in cazul producerii unui eveniment asigurat apartinand in exclusivitate proprietarului, conform art.6.2 din conditiile generale contractuale rap. la art.969 C.civ., "dreptul la despagubire in caz de dauna apartine asiguratului, respectiv S.C. P. L. R. IFN S.A., iar contractantul, (in speta reclamanta), nu poate exercita acest drept."
Mai mult decat atat, la momentul expirarii valabilitatii contractului de asigurare Polita seria C nr. 507745, 10.02.2009, proprietarul autovehiculului BMW Cabrio, S.C. P. L. R. IFN S.A. a incheiat cu societatea noastra Polita seria C nr. 684289, suma asigurata fiind 41.600 euro.
De altfel, sustinerile reclamantei referitoare la faptul ca ulterior disparitiei totale a autovehiculului BMW Cabrio, 25.01.2009, ar fi devenit proprietar al autovehiculului la data de 08.04.2009, sunt neintemeiate intrucat, pe de o parte, transferul dreptului de proprietate produce efecte erga omnes de la momentul inmatricularii autovehiculului si a modificarii proprietarului de catre Serviciul Public Comunitar inmatriculari Auto- Institutia Prefectului Bucuresti, iar pe de alta parte, vanzarea-cumpararea unui autovehicul furat este lovita de nulitate absoluta intrucat nu exista obiectul contractului.
Sustinerile reclamantei referitoare la faptul ca este indreptatita la despagubire, in calitate de utilizator, sunt neintemeiate intrucat incalca principiul relativitatii efectelor contractului, societatea noastra avand raporturi contractuale exclusiv cu proprietarul autovehiculului, asiguratul S.C. P. L. R. IFN S.A.
A mai aratat ca si proprietarul autovehiculului, S.C. P. L. R. IFN S.A., a imputernicit reclamanta, in calitate de utilizator, sa o reprezinte numai pentru ordonarea platilor catre service-ul autorizat pentru reparatie in caz de daune partiale, cu exceptia cazului in care se constata ca este vorba de dauna totala sau furt total.
Ori, fata de motivarea instantei de fond referitoare la faptul ca reclamanta isi justifica calitatea procesuala activa in prezenta cauza intrucat i s-au cesionat drepturile si obligatiile prin actul aditional la contractul de L., apelanta a aratat ca prin actul aditional mentionat s-a modificat doar utilizatorul, nefiindu-i cesionat dreptul la despagubire in caz de dauna de catre asigurat.
In acest sens, in cuprinsul Politei de asigurare C nr. 507745, la rubrica "despagubirea se cesioneaza catre" nu este indicata nici o persoana, iar prin actul aditional nr.1/22.07.2008 la Polita seria C nr. 507745, incheiat intre societatea apelanta si S.C. P. L. R. IFN S.A., s-a modificat exclusiv utilizatorul.
Avand in vedere faptul ca prin actul aditional la contractul de L. reclamantei nu i s-a cesionat dreptul la despagubire (in cazul in care se cesiona dreptul la despagubire, cesiunea trebuia notificata societatii apelante conform art.1.393 C.civ.), a solicitat admiterea apelului, schimbarea incheierii apelate in sensul admiterii exceptiei lipsei calitatii procesuale active a reclamantei si pe fond respingerea actiunii ca fiind introdusa de o persoana fara calitate procesuala activa.
3. O a treia critica a vizat faptul ca instanta s-a pronuntat a doua oara cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale active, insa cu o alta motivare, iar prin considerentele avute in vedere se incalca atat dispozitiile art. 2 si art.8 din Legea nr.136/1995 rap. la art. 969 C.civ., cat si dispozitiile art.1.393 C.civ., instanta interpretand totodata gresit actul juridic dedus judecatii, contractul de asigurare facultativa, si incalcand principiul pacta sunt servanda si principiul relativitatii efectelor contractului.
Desi la termenul de judecata din data de 03.02.2011, instanta de fond a pus in discutia partilor exceptiile invocate prin intampinare, iar cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei s-a pronuntat in sedinta publica din data de 03.02.2011, in sensul ca "urmeaza a fi respinsa ca neintemeiata, considerandu-se ca reclamantei i s-au cesionat drepturile si obligatiile din contractul de L., prin act aditional 2488/1/2008asa cum rezulta din stenograma dezbaterilor, fila 14, prin sentinta apelata, instanta de fond s-a pronuntat din nou cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale active, desi aceasta nu a fost unita cu fondul cauzei, in conditiile art. 137 alin.2 C.pr.civ., cu o alta motivare, fara a mentiona ca s-a mai pronuntat cu privire la aceasta exceptie prin incheierea din data de 03.02.2011.
Astfel, prin sentinta apelata instanta de fond motiveaza respingerea pentru a doua oara a exceptiei lipsei calitatii procesuale active a reclamantei, astfel, "potrivit cererii de despagubire formulata de P. L. R. IFN S.A. din 8.04.2009 despagubirea urma a reveni reclamantei devenita proprietar prin achitarea integrala a ratelor aferente contractului de L. financiar. Pentru toate aceste aspecte se sustine calitatea procesuala activa a reclamantei."
A mai aratat ca prin hotararea pronuntata, instanta de fond nu numai ca s-a pronuntat a doua oara cu privire la o exceptie solutionata deja la termenul din data de 03.02.2011, insa, mai mult decat atat, prin sentinta apelata, instanta de fond a respins exceptia lipsei calitatii procesuale active pentru alte motive decat cele avute in vedere la termenul de judecata din data de 03.02.2011.
In opinia apelantei cererea de despagubire inregistrata sub nr. 1198/08.04.2009, prin care asiguratul S.C. P. L. R. IFN S.A. a solicitat ca plata despagubirii sa se faca in favoarea S.C. W. G. I. S.R.L. nu poate justifica calitatea procesuala activa a reclamantei in prezenta cauza intrucat, pe de o parte, titularul dreptului subiectiv dedus judecatii este exclusiv S.C. P. L. R. IFN SA, societatea apelanta neavand raporturi contractuale cu reclamanta, iar pe de alta parte, solicitarea formulata in sensul ca plata sa se faca in favoarea S.C. W. G. I. S.R.L. nu are natura juridica a unui mandat dat de catre asigurat, proprietarul autovehiculului, utilizatorului, pentru reprezentare in justitie, nefiind indeplinite conditiile art. 67 alin.2 C.pr.civ.
Interpretarea instantei ca prin cererea de despagubire formulata de S.C. P. L. R. IFN S.A. se justifica calitatea procesuala activa a reclamantei incalca principiul relativitatii efectelor contractului intrucat reclamanta nu este parte semnatara a contractului de asigurare Polita seria C nr. 507745.
De altfel, motivarea instantei de fond incalca dispozitiile art. 2 si art. 8 din Legea nr.136/1995 rap. la art. 969 C.civ., prin interpretarea gresita a contractului de asigurare facultativa intrucat potrivit art. 6.2. din conditiile generale contractuale, dreptul la despagubire in caz de dauna apartine exclusiv asiguratului, respectiv al proprietarului autovehiculului.
4. A invocat apelanta ca prin hotararea pronuntata, instanta de fond a interpretat gresit actul juridic dedus judecatii, contractul de asigurare facultativa, incalcand principiul fortei obligatorii a contractului prin modul de interpretare a cazurilor de excludere de la despagubire. A sustinut ca in cauza sunt incidente cazurile de excludere prevazute de art. 8.2 lit.b, d, f.
A aratat ca reprezentantul reclamantei a dat declaratii contradictorii care nu se coroboreaza cu expertiza extrajudiciara efectauta in cauza ale carei concluzii au fost in sensul ca ultima folosire a cheii numerotate cu numarul 1 a avut loc in data de 18.01.2009, respectiv 17.12.2008, in ceea ce priveste cea de-a doua cheie (filele 152-155 din dosar).
5. A aratat ca prin hotararea pronuntata instanta de fond nu s-a pronuntat cu privire la apararile de fond invocate sub forma exceptio non adimpleti contractus, motivat de faptul ca reclamanta, prin reprezentant legal dl. P. O. A., a ascuns imprejurari esentiale referitoare la risc.
6. O ultima critica a vizat obligarea apelantei la plata dobanzii legale aferente despagubirilor reprezentand valoarea reala a autovehiculului la data producerii evenimentului, calculata de la data pronuntarii hotararii si pana la achitarea integrala a debitului, se incalca dispozitiile art. 2 si art.8, art.27 alin.2 din Legea nr.136/1995.
A sustinut apelanta ca raportat la obiectul cererii de chemare in judecata, reclamanta a inteles sa investeasca instanta de judecata cu o actiune in raspundere contractuala avand ca temei contractul de asigurare facultativa a autovehiculelor -polita seria C nr.507745 astfel ca in cazul raspunderii contractuale se acopera doar prejudiciul suferit care era previzibil la momentul incheierii contractului.
In opinia sa, prin obligarea societatii la plata dobanzii legale aferente se realizeaza imbogatirea fara justa cauza a reclamantei intrucat societatea parata poate fi obligata la plata prejudiciului efectiv suferit dar in nici un caz la plata dobanzii legale aferente sumei asigurate, in conditiile in care. potrivit art.27 alin.2 din Legea nr. 136/1995, "despagubirile nu pot depasi valoarea bunului din momentul producerii riscului asigurat, cuantumul pagubei si nici suma la care s-a facut asigurarea. "
A sustionut ca in conditiile contractuale se prevede in mod clar faptul ca societatea si-a asumat obligatia de a despagubi numai prejudiciul efectiv suferit, in limita valorii reale a autovehicului la momentul producerii riscului asigurat, conform art.17.8- art.17.9.1 din Conditiile generale contractuale.
Totodata, societatea nu acorda despagubiri pentru daune cauzate de lipsa de folosinta a autovehiculului, conform art.8.1 lit.c din Conditiile generale contractuale parte integranta a contractului de asigurare incheiat cu reclamanta rap. la art. 2 si art.8 din Legea nr. 136/1995 si art.969 C.civ., "O. nu acorda despagubiri pentru daunele cauzate direct sau indirect prin lipsa de folosinta a autovehiculului, chiar ca urmare a unor riscuri cuprinse in asigurare."
Principiul acoperirii numai a prejudiciului efectiv suferit (damnum emergens) aplicabil in cazul raspunderii contractuale, nu si a dobanzii legale aferente (lucrum cessans) rezulta si din dispozitiile art. 2 din O.G. nr.9/2000, din interpretarea per a contrario a continutului acestora rezultand faptul ca daca partile nu au stabilit in contract ca obligatia este purtatoare de dobanzi, solicitarea dobanzii legale intr-o actiune in raspundere contractuala este lipsita de fundament juridic.
Pentru aceste considerente, a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentintei apelate indreptata prin incheierea din 20.07.2012 in sensul respingerii capatului de cerere privind obligarea la plata dobanzii legale aferente.
Avand in vedere toate considerentele invederate si imprejurarea ca reclamanta nu este indreptita sa solicite despagubiri deoarece in speta sunt incidente cazurile de excludere de la despagubire reglementate de art. 8.2 lit. b, d si f din Conditiile generale contractuale, precum si art.4.1-4.3 coroborat cu art.8.2 lit.a si b rap. la art.2 si art.8 din Legea nr.136/1995 si art.969 C.civ. intrucat declaratiile reprezentantului legal al reclamantei sunt contradictorii, iar rezultatele investigatiilor contrazic declaratiile referitoare la cauzele si imprejurarile producerii evenimentului asigurat, pe de o parte, iar pe de alta parte, reprezentantul reclamantei nu si-a indeplinit obligatiile contractuale in sensul ca a ascuns imprejurari esentiale referitoare la risc, rugam onorata instanta sa dispuna admiterea apelului, schimbarea sentintei apelate indreptata prin incheierea din data de 20.07.2012, iar pe fond, respingerea cererii de chemare in judecata ca neintemeiata si obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata din fond in cuantum de 11.240 lei reprezentand onorarii de expert (2.000 lei onorariu expert si 800 lei onorariu expert parte), onorariu de avocat (7.440 lei) si onorariu stenograf (1.000 lei) si din apel.
In temeiul art.404 ind.2 C.pr.civ., a solicitat restabilirea situatiei anterioare prin repunerea partilor in situatia anterioara.
Cu privire la cererea de suspendare a executarii sentintei civile nr.6706/17.05.2012 indreptata prin incheierea din data de 20.07.2012 pana la solutionarea apelului, in temeiul art. 280 C.pr.civ., a aratat ca potrivit disp.art 720 ind.8 C.pr.civ., hotararile primei instante in litigiile dintre profesionisti sunt executorii de drept, iar conform Deciziei nr. XXXVIII/2007 a inaltei Curti de Casatie si Justitie Sectiile Unite pronuntata in recurs in interesul legii, "hotararile date in prima instanta privind procesele si cererile in materie comerciala, fiind executorii de drept nu trebuie investite cu formula executorie pentru a fi puse in executare", in temeiul art.280 C.pr.civ.,
A sustinut ca suspendarea suspendarea executarii hotararii mentionate nu creeaza nici un risc de neincasare pentru reclamanta S.C. W. G. I. S.R.L., fiind util de precizat ca societatea, in calitate de asigurator, a constituit, potrivit cadrului reglementarilor din materia asigurarilor-art.21 alin.l lit.b din legea nr.32/2000-, rezerve de daune la nivelul unor fonduri mult mai mari decat cele la care ne-a obligat instanta de fond pentru acoperirea platilor sumelor asigurate.
De asemenea, a sustinut ca blocarea conturilor societatii pentru executarea cuantumului sumei de 175.510,00 lei si a dobanzii legale aferente calculata de la data pronuntarii hotararii, 17.05.2012, mai inainte de pronuntarea instantei cu privire la apelul formulat, este de natura sa afecteze grav, cu consecinte iremediabile, activitatea curenta a S.C. O. V.I.G. S.A., la plata indemnizatiilor de asigurare catre intreg segmentul de asigurati.
Interventia instantei in timp util prin admiterea suspendarii ne-ar putea oferi o protectie eficienta prevenind astfel o paguba iminenta concretizata injjiminuarea fondului ramas disponibil pentru obligatiile ce decurg din contractele de asigurare.
A solicitat sa se dispuna suspendarea executarii sentintei civile nr. 6706/17.05.2012 indreptata prin incheierea din data de 20.07.2012 pronuntata de catre Tribunalul Bucuresti Sectia a-VI-a Civila in dosarul nr. pana la solutionarea apelului.
In drept, apelul si cererea de suspendare a executarii sentintei apelate au fost intemeiate pe dispozitiile legale mentionate.
In temeiul art.242 alin.2 C.pr.civ., s-a solicitat judecarea cauzei si in lipsa partilor.
La termenul de judecata din data de 22.11.2012 Curtea a anulat ca netimbrata cererea de suspendare a executarii silite.
Prin decizia civila nr. 535/12.12.2012 a fost admis apelul declarat de apelanta parata SC O. V. I. G. SA impotriva sentintei civile nr. 6706/17.05.2012 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a VI-a Civila si impotriva incheierii din data de 03.02.2011; schimbata in parte incheierea din data de 03.02.2011 in sensul ca a fost admisa exceptia lipsei calitatii procesuale active; au fost men?inute celelalte dispozitii ale incheierii atacate; a fost schimbata in tot sentinta apelata in sensul ca s-a respins cererea de chemare in judecata ca fiind formulata de o persoana fara calitate procesuala activa, s-a respins apelul declarat de apelanta reclamanta SC W. G. I. SRL ca nefondat.
Prin decizia civila nr. 465/11.02.2014 a fost admis recursul formulat de reclamanta SC W. G. I. SRL ?i cauza trimisa spre rejudecare aceleia?i instan?e.
Analizand apelul declarat de apelanta reclamanta SC W. G. I. SRL, retinand si dispozitiile art. 315 C.proc.civ., Curtea constata urmatoarele:
1. La data de 09.02.2006 S.C. P. L. R. IFN S.A. in calitate de locator a incheiat cu S.C. S.R.L. in calitate de utilizator contractul de L. financiar nr. 2488/09.02.2006, obiectul contractului fiind autovehiculului marca BMW 645 Cabrio.(f. 8 dosar Tribunal Vol. I)
Pentru acelasi autoturism S.C. P. L. R. IFN S.A. in calitate de asigurat si S.C. S.R.L. in calitate de contractant au incheiat contractul de asigurare facultativa a autovehiculului marca BMW 645 Cabrio cu nr. de inmatriculare B-90-RLY, polita seria C nr.507745/18/20007. (f.11 vol I)
S.C. S.R.L. si S.C. W. G. I. SRL au incheiat cu acordul S.C. P. L. R. IFN S.A. (care a fost de acord cu preluarea contractului de L. financiar nr. 2488/09.02.2006 de catre utilizatorul cesionar) actul aditional la contractul de L. prin care cedentul a cedat iar cesionarul a preluat contractul de L., cu toate drepturile si obligatiile prevazute in contract. (f.11,12 dosar Tribunal Vol I)
S.C. P. L. R. IFN S.A. si S.C. S.R.L. au incheiat in data de 22.07.2008 actul aditional nr. 1 la polita seria C nr.507745/18/20007 prin care s-a modificat utilizatorul, acesta fiind S.C. W. G. I. SRL. Acest act aditional a fost semnat si de parata. (f.14 dosar volI)
Potrivit deciziei civile nr. 465/11.02.2014 reclamanta a justificat calitatea procesuala activa, astfel ca, in rejudecare, se impune analizarea temeiniciei pretentiilor sale.
La data de 24/25.01.2009 autovehiculul marca BMW 645 Cabrio a fost sustras astfel cum rezulta din adeverinta eliberata de Serviciul Furturi de autovehicule in data de 27.01.2009.(f.15 dosar Tribunal)
La data de 03.04.2009, parata O. l-a instiintat pe asiguratul-proprietar al autoturismului ca este de acord sa-l despagubeasca cu suma de 299.598,96 lei, reprezentand valoarea daunei totale inregistrate prin furtul bunului asigurat.(f. 19 vol I dosar Tribunal)
In ceea ce priveste apararile paratei sub acest aspect se retin urmatoarele:
Potrivit art.8.2 din asigurarea facultativa a autovehiculelor conditii generale O. este indreptatit sa nu acorde despagubiri in cazul in care: b) in declaratiile asiguratului sau ale reprezentantilor acestuia, facute cu orice ocazie, in legatura cu polita de asigurare, inclusiv in cererea de despagubire, se constata neadevaruri, contradictii, falsuri, aspecte frauduloase sau exagerari evidente;(…) d) a fost instituita o ancheta sau o procedura penala in legatura cu paguba, pana la finalizarea acesteia; (…)f) rezultatele obtinute in urma investigatiilor si /sau expertizelor efectuate nu sunt concludente, denota aspecte frauduloase, contrazic declaratiile referitoare la cauzele si imprejurarile producerii evenimentului asigurat sau in legatura cu dauna.
Analizand cazurile de excludere prin prisma situatiei de fapt expuse Curtea constata ca nu se confirma niciunul dintre acestea, contrar sustinerilor apelantei parate. Astfel, desi este adevarat ca reprezentantul reclamantei P.O.A a dat doua declaratii care sunt contradictorii in privinta autoturismului care a facut obiectul furtului si asupra zilei in care acesta a fost folosit se constata ca acestea sunt anterioare datei de 03.04.2009, data la care parata O. l-a instiintat pe asiguratul-proprietar al autoturismului ca este de acord cu despagubirea in cuantum de 299.598,96 lei.
Prin urmare, desi cunostea imprejurarea ca prima declaratie a fost data in data de 26.01.2008 iar cea de a doua, in data de 27.01.2008(f. 141, 143 vol. I dosar Tribunal) ulterior, parata a fost de acord cu plata despagubirii astfel ca refuzul de a acorda despagubiri este apreciat de instanta ca neintemeiat.
Pentru aceleasi considerente nu prezinta importanta nici imprejurarea ca urmare a expertizei dispuse in cauza a rezultat ca ultima folosire a cheii numerotate cu numarul 1 a avut loc in data de 18.01.2009, respectiv 17.12.2008, in ceea ce priveste cea de-a doua cheie (filele 152-155 din dosar).
In ceea ce priveste celelalte doua cazuri de excludere, mentionate de lit. b, d Curtea constata ca din actele dosarului acestea nu se confirma.
Pe de o parte, procesul penal la care se refera parata si in care reprezentantul reclamantei a avut calitatea de inculpat nu are legatura cu prezentul litigiu, din chiar sustinerile paratei rezultand ca este vorba despre fapte din anul 2002. (f. 14 dosar apel 50719/3/2009)
In ceea ce priveste incidenta cazului de excludere prevazut la lit. f nici aceasta nu se confirma, in cauza fiind efectuate cercetari in legatura cu identificarea autoturismului si a autorilor furtului astfel cum rezulta din adresa nr. 335069/27.01.2009. (f. 135 vol I dosar Tribunal)
Retinand acest ultim inscris Curtea constata ca in cauza nu este incident nici cazul de excludere prevazut de art. 3.2 din Conditiile specifice pentru furt potrivit carora, O. este indreptatit sa nu acorde despagubiri in cazul in care politia nu confirma furtul autovehiculului. (f. 118 vol I dosar Tribunal)
Pentru considerentele aratate sustinerea apelantei in sensul ca, prin hotararea pronuntata instanta de fond a interpretat gresit actul juridic dedus judecatii, contractul de asigurare facultativa, incalcand principiul fortei obligatorii a contractului prin modul de interpretare a cazurilor de excludere de la despagubire este neintemeiata.
Pentru toate aceste considerente apararile paratei sunt neintemeiate si vor fi inlaturate, urmand sa fie admisa cererea de chemare in judecata.
2.In ceea ce priveste cuantumul despagubirilor se retin urmatoarele:
Articolul 969 din Codul civil, conform caruia conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante. Articolul 970 din acelasi cod, conform caruia conventiile trebuie executate cu buna-credinta.
Potrivit art. 1073 C. civ. creditorul are dreptul de a dobandi indeplinirea exacta a obligatiei si, in caz contrat are dreptul la dezdaunare.
Articolul 2 din Legea 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile, prevede ca in asigurarea facultativa raporturile dintre asigurat si asigurator, precum si drepturile si obligatiile fiecarei parti se stabilesc prin contractul de asigurare, iar articolul 3 din acelasi act normativ prevede ca, in asigurarea obligatorie raporturile dintre asigurat si asigurator, drepturile si obligatiile fiecarei parti sunt stabilite prin lege.
In continuare art.8 din acelasi act normativ, statueaza ca avizarea si constatarea producerii riscurilor asigurate, evaluarea pagubelor, stabilirea si plata despagubirilor ori a sumelor asigurate se efectueaza in conditiile legii si ale normelor adoptate in baza legii de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, pentru asigurarile obligatorii, sau ale contractului de asigurare, in cazul asigurarilor facultative.
Potrivit art. 27 despagubirile ce se platesc de asigurator se stabilesc in functie de starea bunului din momentul producerii riscului asigurat. Despagubirile nu pot depasi valoarea bunului din momentul producerii riscului asigurat, cuantumul pagubei si nici suma la care s-a facut asigurarea. In contractul de asigurare poate fi stipulata o clauza conform careia asiguratul ramane propriul sau asigurator pentru o fransiza sau o suma determinata care nu se despagubeste de catre asigurator.
Potrivit art. 17.8 din din asigurarea facultativa a autovehiculelor conditii generale despagubirea acordata nu poate depasi cuantumul pagubei nici suma la care s-a incheiat asigurarea si nici valoarea reala a autovehiculului la data producerii evenimentului asigurat iar conform art. 17.9.1 prin cuantumul pagubei se intelege in caz de dauna totala,(cum este si cazul in speta) valoarea reala a bunului, inclusiv cheltuielile de transport sau de limitare a pagubei, la momentul producerii riscului asigurat din care se scade valoarea la aceeasi data a eventualelor resturi ce se mai pot intrebuinta sau valorifica, fara a depasi suma asigurata.
Reclamanta a solicitat admiterea apelului si obligarea paratei la plata sumei de 258.768 lei, valoarea autoturismului la data de 25.01.2009, astfel cum a fost aceasta mentionata de expertul desemnat in cauza.
Avand in vedere si incheierea pronuntata in data de 20.07.2012, se constata ca Tribunalul a retinut valoarea de 175.510 lei, suma mentionata de expertul parte al paratei.
Curtea constata, contrar sustinerilor reclamantei si considerentelor primei instante instante ca suma care urmeaza a fi acordata cu titlu de despagubire este de 212.784 lei.
Nu va retine suma de 258.768 lei solicitata de apelanta reclamanta pentru ca expertul desemnat de instanta a avut in vedere, la efectuarea calculelor, valoarea de 97.266 euro si nu valoarea de 80.000 euro mentionata ca fiind valoarea de nou in cuprinsul expertizei.(f.122 vol II dosar Tribunal) Sub acest aspect sunt intemeiate sustinerile paratei.
Prin urmare, Curtea va efectua calculul sumei datorate de parata avand in vedere operatiunile detaliate de expert la fila 125 vol II dosar Tribunal:
80000(1-38/100) = 49.600
49.600 x 4,2910 = 212.784
Astfel, suma la care va fi obligata parata este 212.784 lei reprezentand contravaloare despagubire, cererea de chemare in judecata fiind admisa in parte.
3. In ceea ce priveste dobanda legala solicitata de reclamanta instanta are in vedere ca prejudiciul invocat reprezentand dobanda legala in cazul in care o parte nu-si incaseaza creanta la scadenta este dat de lipsa de folosinta a sumei de bani.
Curtea retine ca prin cererea de chemare in judecata s-a solicitat obligarea paratei la plata dobanzii legale de la data introducerii actiunii si pana la achitarea integrala a debitului iar prin sentinta apelata parata a fost obligata sa plateasca dobanda legala eferenta de la data pronuntarii hotararii pana la achitarea integrala a debitului aferenta cu incepere de la 23.12.2009 si pana la plata efectiva. In considerentele sentintei s-a retinut obligarea paratei la plata dobanzii legale de la 23.09.2009, data introducerii actiunii pana la data achitarii integrale a debitului conform art.3711 alin.2 Cod procedura civila.
Referitor la momentul de la care parata datoreaza dobanda legala, instanta apreciaza, avand in vedere natura comerciala a litigiului si principiul disponibilitatii (reclamanta a solicitat obligarea la plata dobanzii legale incepand cu data introducerii cererii de chemare in judecata) ca parata datoreaza dobanda incepand cu data introducerii cererii de chemare in judecata, 23.12.2009 f. 2 vol I dosar Tribunal) si pana la plata efectiva a despagubirii.
In ceea ce priveste sustinerea apelantei parate in sensul ca prin acordarea dobanzii legale se incalca dispozitiile art. 27 alin.2 din Legea nr. 136/1995 Curtea constata ca dispozitiile legale mentionate se refera la cuantumul despagubirii care este plafonat la valoarea bunului din momentul producerii riscului asigurat, cuantumul pagubei si nici suma la care s-a facut asigurarea , ori, astfel cum am aratat dobanda se datoreaza ca urmare a neindeplinirii la termen a obligatiei de plata.
De asemenea, se au in vedere dispozitiile art. 43 C.com., potrivit carora, datoriile comerciale lichide si platibile in bani produc dobanda de drept din ziua cand devin exigibile.
Sustinerea apelantei parate, respectiv ca din interpretarea per a contrario a art. 2 din O.G. nr.9/2000, rezulta faptul ca daca partile nu au stabilit in contract ca obligatia este purtatoare de dobanzi, solicitarea dobanzii legale intr-o actiune in raspundere contractuala este lipsita de fundament juridic nu poate fi retinuta.
Potrivit articolului invocat „in cazul in care, potrivit dispozitiilor legale sau prevederilor contractuale, obligatia este purtatoare de dobanzi fara sa se arate rata dobanzii, se va plati dobanda legala” Acesta consacra prevalenta, intaietatea dobanzii conventionale, dobanda legala intervenind numai atunci cand nu s-a aratat rata dobanzii, interpretarea sustinuta de apelanta parata fiind lipsita de suportul temeiniciei in cauza de fata.
4. In temeiul art. 274 C.proc.civ., retinand culpa procesuala a paratei si imprejurarea ca cererea de chemare in judecata a fost admisa in parte, va obliga parata sa plateasca reclamantei suma de 5871,68 lei cheltuieli de judecata(taxa de timbru si timbru judiciar).
Pentru aceste considerente Curtea va admite apelul formulat de reclamanta W. G. I. S.R.L., va schimba in parte sentinta apelata in sensul ca va obliga parata sa plateasca reclamantei suma de 212.784 lei contravaloare despagubire si dobanda legala aferenta cu incepere de la 23.12.2009 si pana la plata efectiva; va obliga parata sa plateasca reclamantei suma de 5871,68 lei cheltuieli de judecata. Vor fi pastrate celelalte dispozitii ale sentintei.
5.In ceea ce priveste apelul formulat de parata SC O. V. I. G. SA Curtea retine urmatoarele:
1. Apelanta a aratat, in cadrul primului motiv de apel, ca se impune admiterea apelului, anularea sentintei si in considerarea Deciziei nr.XXXIII/16.04.2007 pronuntata de inalta Curte de Casatie si Justitie- Sectiile Unite in recurs in interesul legii.
In cuprinsul deciziei civile nr. 535/12.12.2012 s-a retinut, in analiza acestui motiv de apel, ca prin Decizia nr.XXXIII/16.04.2007 pronuntata de inalta Curte de Casatie si Justitie- Sectiile Unite „s-a stabilit in aplicarea dispozitiilor art. 299 alin. 1 raportat la art. 297 alin. 2 teza finala din Codul de procedura civila, ca “ Recursul declarat impotriva hotararilor judecatoresti pronuntate de instantele de apel, prin care s-au anulat in tot sau in parte procedura urmata, precum si hotararea apelata, cu retinerea cauzei spre judecare, cu exceptia cazului in care instanta de apel a constatat propria sa competenta, este inadmisibil. Aceste hotarari pot fi atacate cu recurs numai odata cu deciziile pronuntate asupra fondului, dupa judecarea cauzelor in apel. “
Or, aceste aspecte nu influenteaza solutia care urmeaza a se da in ceea ce priveste apelul.
De asemenea, solicitarea apelantei de la termenul de judecata la care au avut loc dezbateri asupra apelului, de a se pronunta cu prioritate asupra acestui prim motiv de apel, este
Potrivit art. art. 297 alin.2 C.proc.civ ” Daca prima instanta s-a declarat competenta si instanta de apel stabileste ca a fost necompetenta, anuland hotararea atacata, va trimite cauza spre judecare instantei competente sau altui organ cu activitate jurisdictionala competent, afara de cazul cand constata propria sa competenta. In acest caz, precum si atunci cand exista vreun alt motiv de nulitate, iar prima instanta a judecat in fond, instanta de apel, anuland in tot sau in parte procedura urmata si hotararea pronuntata, va retine procesul spre judecare.“
In opinia apelantei in cauza este incidenta teza a II-a a articolului mentionat, imprejurare care ar impune anularea sentintei atacate si retinerea cauzei pentru a se pronunta asupra fondului. Este adevarat ca in situatia in care motivul invocat ar fi intemeiat, ulterior anularii sentintei si retinerea procesului spre judecare, s-ar impune stabilirea unui termen de judecata cand in cauza solutionarea nu se poate face la acelasi termen de judecata.
Ceea ce urmeaza a se stabili este daca pronuntata sentintei fara participarea stenografului incuviintat prin incheierea de sedinta din data de 16.09.2010, motivat de faptul ca Tribunalul Bucuresti nu ar avea incheiate contracte cu Tribunalul Bucuresti, in conditiile in care d-na MM a continuat sa fie desemnata de catre Tribunalul Bucuresti ca stenograf in cauzele aflate pe rolul acestei instante este un motiv de nulitate a sentintei.
Este adevarat ca in cauza a fost incuviintata stenografierea dezbaterilor(f.209 vol I dosar Tribunal) iar Curtea de Apel Bucuresti a trimis la solicitarea instantei lista cu numele unui stenograf autorizat.(f. 212 )
Conform adresei nr. 2466/DEA/27.04.2011 emisa de Tribunalul Bucuresti( f.34 vol II dosar Tribunal) contractul cu stenograful MM a fost reziliat, incetand din data de 10.05.2011.
La termenul de judecata din data de 09.06.2011 instanta a solicitat Tribunalului Bucuresti-Departamentul Economic o lista cu stenografi autorizati; raspunsul a fost in sensul ca institutia nu are incheiate contracte cu stenografi autorizati.(f.67 dosar vol II)
Ca urmare la termenul de judecata din data de 24.11.2011 s-a constatat imposibilitatea de desfasurare a sedintei in prezenta unui stenograf.(f.88)
Sustinerea apelantei conform careia sentinta este lovita de nulitate intrucat a fost pronuntata fara participarea stenografului incuviintat prin incheierea de sedinta din data de 16.09.2010 este neintemeiata intrucat potrivit art. 256” Dupa sfarsitul dezbaterilor, judecatorii chibzuiesc in secret, fie in sedinta, fie in camera de consiliu. Dupa chibzuire, presedintele aduna parerile judecatorilor, incepand cu cel mai nou in functiune sau cu cel mai tanar dintre asesorii populari*), el pronuntandu-se cel din urma.” Astfel, la pronuntarea hotararii este necesara si obligatorie prezenta judecatorului care a pronuntat solutia nu a stenografului care a participat la un moment dat la dezbateri. Chiar si daca acesta ar fi fost participant la procedura pana la inchiderea dezbaterilor conform art. 151 C.proc.civ. aceasta nu ar fi fost indreptatit sa participe la pronuntarea sentintei.”
Desi decizia mentionata a fost casata si cauza trimisa spre rejudecare, din considerentele deciziei civile nr. 465/11.02.2014 Curtea se retine ca, aspectele retinute in analiza acestui motiv de apel au intrat in puterea de lucru judecat. Pentru aceste considerente, acest motiv de apel nu va mai fi analizat in cadrul prezentei decizii.
In ceea ce priveste motivele 2.+3.+4+5+6 Curtea constata ca sunt neintemeiate, urmand sa se retina considerentele pentru care a fost admis apelul formulat de reclamanta.
Pentru toate aceste considerente Curtea va respinge apelul formulat de parata SC O. V. I. G. SA ca nefondat.
6. Avand in vedere solutiile de admitere a apelului formulat de reclamanta W. G. I. S.R.L. si de respingere a apelului formulat de parata SC O. V. I. G. SA, retinand culpa acesteia din urma Curtea va obliga apelanta parata SC O. V. I. G. SA sa plateasca apelantei reclamante W. G. I. S.R.L. 1230,18 lei cheltuieli de judecata in apel, reprezentand taxa judiciara de timbru si timbru judiciar.