Suspendarea.
Suspendarea facultativa. Actiunea in constatarea neexistentei unui drept nu poate duce la suspendarea judecarii actiunii in realizarea aceluiasi drept deoarece, in cadrul actiunii in realizare.
Art.244 pct. 1 din Codul de Procedura Civila
Instanta sesizata cu o cerere de suspendare, intemeiata pe dispozitiile art. 244 pct.1, are obligatia de a verifica in concret specificul raportului de dependenta juridica dintre cauza a carei suspendare s-a solicitat si cauza in care se disputa „dreptul prejudiciabil”, dupa cum il numeste intimata.
Interpretarea logica si sistematica a dispozitiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 permite cel putin o concluzie indubitabila si anume aceea ca dreptul a carui existenta sau neexistenta face obiectul altei judecati, nu trebuie sa fie acelasi cu dreptul dedus judecatii in cauza a carei suspendare se solicita deoarece, in situatia in care raporturile juridice deduse judecatii in dosarele opuse, sunt identice sau similare, se pune problema aplicarii, dupa caz, a dispozitiilor art. 163 alin. 1, art. 164 alin. 1 sau art. 166 Cod procedura civila, daca este cazul (litispendenta, conexitate sau autoritate de lucru judecat).
In speta, tribunalul trebuia sa observe ca judecata pana la solutionarea careia s-a dispus suspendarea cauzei pendinte, avea ca obiect o cerere de constatare a neexistentei dreptului pe care reclamanta urmarea sa il valorifice in dosarul initial. Pretentiile constand in contravaloarea lipsei de folosinta a terenului reprezinta o valorificare a dreptului de proprietate incalcat.
Curtea considera ca actiunea in constatarea neexistentei unui drept nu poate duce la suspendarea judecarii actiunii in realizarea aceluiasi drept deoarece, in cadrul actiunii in realizare, respectandu-se sarcina probei, se transeaza implicit existenta sau neexistenta dreptului afirmat prin cererea in realizare.
(Curtea de Apel Bucuresti-Sectia a-IV-a Civila, decizia civila nr.1883/07.11.2013, in dosarul nr. 8433/300/2008)
Prin cererea din data de 10.04.2013, depusa la Tribunalul Bucuresti Sectia a IV -a Civila, apelanta – reclamanta RV, a declarat recurs impotriva incheierii de sedinta din data de 17.01.2013, pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a IV -a Civila, in dosar nr. 8433/300/2008, prin care s-a dispus, in baza art. 244 alin. 1 pct. 1 c.p.c, suspendarea judecarii apelului, pana la solutionarea irevocabila a cauzei inregistrate sub nr. 48290/300/2012 pe rolul Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti.
Recurenta solicita desfiintarea sentintei cu consecinta dispunerii repunerii pe rol a dosarului suspendat pentru continuarea judecarii apelurilor.
In motivarea recursului se face, pe de o parte, istoricul raporturilor juridice dintre parti incepand cu anul 1989, iar pe de alta parte, istoricul prezentului litigiu (filele 1-9 din motivele de recurs), dupa care se arata ca prin suspendarea judecarii apelului se tergiverseaza solutionarea unei cauzei prin care se urmareste obligarea SC S SA la plata de despagubiri pentru folosirea fara drept a terenului proprietatea reclamantei. In opinia recurentei, instanta de apel a acordat suspendarea cu usurinta fara a tine seama ca problema dreptului de proprietate al reclamantei a fost temeinic analizata de catre prima instanta.
In final, recurenta arata ca atitudinea adoptata de catre SC SSA reprezinta un abuz de drept.
Intimata SC S SA a formulat intampinare si a solicitat respingerea recursului ca nefondat, aratand in esenta ca solutia din dosarul nr. 8433/300/2008 (aflat in stadiul procesual al apelului) depinde de chestiunea prejudiciabila ce se judeca in dosarul nr. 36823/299/2013, deoarece dreptul reclamantei la obtinerea contravalorii lipsei de folosinta pentru terenul situat in CF, sector 1, poate fi stabilit doar daca, in prealabil, se constata existenta dreptului de proprietate al paratei cu privire la terenul respectiv. Or, mai arata intimata, prin actiunea inregistrata la data de 12.12.2012 la Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti sub nr. 48290/300/2012, declinata ulterior la Judecatoria Sectorului 1 si inregistrata sub nr. 36828/299/2013, s-a solicitat tocmai constatarea inexistentei dreptului de proprietate al paratei RV asupra terenului situat in CF, sector 1.
Clarificarea aspectelor legate de existenta dreptului de proprietate al paratei cu privire la terenul pentru care se solicita plata contravalorii lipsei de folosinta, este necesara in opinia intimatei, deoarece prin sentinta nr. 1149/24.11.2000 instanta a dispus urmatoarele: „avand in vedere faptul ca restituirea in natura a imobilului nu mai este in prezent posibila, terenul in discutie fiind ocupat de constructii edificate de SC S SA, tribunalul a apreciat ca cererea reclamantei de acordare de despagubiri reprezentand contravaloarea terenului de care a fost lipsita a fost pe deplin intemeiata. Repararea pagubei pricinuite reclamantei trebuie sa se faca prin punerea ei in situatia anterioara pierderii imobilului, respectiv trebuie sa i se creeze posibilitatea de a-si procura un imobil de aceeasi valoare”.
In temeiul sentintei mentionate anterior, intimata considera ca recurenta nu este proprietara terenului, astfel ca instanta de apel a procedat corect atunci cand a facut aplicarea dispozitiilor art. 244 pct. 1 Cod procedura civila.
Intimata a precizat ca admiterea cererii avand ca obiect constatarea inexistentei dreptului de proprietate duce la pierderea calitatii procesuale active a reclamantei din dosarul pendinte.
In recurs nu au fost administrate probe noi.
Prin decizia civila nr.1883/07.11.2013 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti-Sectia a-IV-a Civila, a fost admis recursul, a fost modificata incheierea recurata in sensul ca respinge cererea de suspendare a judecatii apelului, urmand ca tribunalul sa continue judecarea respectivei cai de atac.
Analizand actele si lucrarile dosarului, prin prisma si in limita motivelor de recurs, Curtea retine urmatoarele:
1) Prin incheierea de sedinta din data de 31.01.2013, pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a IV-a Civila, in dosar nr. 8433/300/2008, s-a dispus in temeiul dispozitiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedura civila suspendarea judecarii apelului, pana la solutionarea irevocabila a cauzei inregistrata sub nr. 48290/300/2012, aflata pe rolul Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti.
In motivarea incheierii s-a aratat ca actiunea ce formeaza obiectul dosarului nr. 48290/300/2012, aflat pe rolul Judecatoriei sectorului 2 Bucuresti, va clarifica in totalitate daca RV mai are in patrimoniul sau dreptul de proprietate asupra terenului situat in Bucuresti, CF, sector 1, in suprafata de 155 m.p, mai ales ca in apelul pendinte s-au adus critici hotararii primei instante pe aspectul calitatii apelantei – reclamante de proprietara asupra terenului in litigiu. Tribunalul a apreciat ca in cazul efectuarii unei analize pe acest aspect, ar prejudicia partile, in contextul in care exista mentiuni in Cartea Funciara care prezinta o anumita situatie juridica.
Tribunalul a considerat ca solutia ce se va da in dosarul nr. 48290/300/2012 va stabili daca situatia juridica mentionata in cartea Funciara este identica cu situatia existenta in fapt, in conditiile in care problema radierii din cartea funciara a dreptului de proprietate al apelantei – reclamante nu putea fi analizata in apelul pendinte.
In final, tribunalul a apreciat ca in raport de solutia din dosarul mentionat mai sus, se va stabili daca exista fapta ilicita in persoana apelantei – parate precum si culpa acesteia, in conditiile in care se va transa definitiv daca dreptul de proprietate asupra terenului situat in Bucuresti, CF, sector 1, exista sau nu in patrimoniul apelantei – parate.
2) Curtea constata ca suspendarea facultativa judecatoreasca reglementata la punctul 1 alin. 1 din art. 244 Cod procedura civila de la 1865, are in vedere situatia in care dezlegarea pricinii deduse judecatii atarna in tot sau in parte de existenta sau inexistenta unui drept care face obiectul unei alte judecati.
3) La o prima examinare (prima facie) s-ar putea sustine ca suspendarea judecarii apelurilor de catre tribunal isi gaseste justificarea in dispozitiile art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedura civila, care nu contin cerinte relative la obiectul actiunilor din dosarele interdependente sau la data introducerii acestora, respectiv la stadiul procesual al litigiilor avute in vedere.
In opinia Curtii, lipsa unor astfel de cerinte nu inseamna ca interpretul legii, in speta judecatorul, este dispensat de verificarea in concret a specificului raportului de dependenta juridica dintre cauza a carei suspendare s-a solicitat si cauza in care se disputa „dreptul prejudiciabil”, dupa cum il numeste intimata.
Interpretarea logica si sistematica a dispozitiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 permite cel putin o concluzie indubitabila si anume aceea ca dreptul a carui existenta sau neexistenta face obiectul altei judecati, nu trebuie sa fie acelasi cu dreptul dedus judecatii in cauza a carei suspendare se solicita deoarece, in situatia in care raporturile juridice deduse judecatii in dosarele opuse, sunt identice sau similare, se pune problema aplicarii, dupa caz, a dispozitiilor art. 163 alin. 1, art. 164 alin. 1 sau art. 166 Cod procedura civila, daca este cazul (litispendenta, conexitate sau autoritate de lucru judecat).
4) In speta, tribunalul trebuia sa observe ca judecata pana la solutionarea careia s-a dispus suspendarea cauzei pendinte, avea ca obiect o cerere de constatare a neexistentei dreptului pe care reclamanta urmarea sa il valorifice in dosarul initial. Pretentiile constand in contravaloarea lipsei de folosinta a terenului reprezinta o valorificare a dreptului de proprietate incalcat.
Curtea considera ca actiunea in constatarea neexistentei unui drept nu poate duce la suspendarea judecarii actiunii in realizarea aceluiasi drept deoarece, in cadrul actiunii in realizare, respectandu-se sarcina probei, se transeaza implicit existenta sau neexistenta dreptului afirmat prin cererea in realizare.
5) Asertiunile tribunalului conform carora nu s-ar putea pronunta asupra existentei sau inexistentei dreptului de proprietate al apelantei – reclamante RV, echivaleaza cu o denegare de dreptate din moment ce, prin actiunea introductiva se solicitau despagubiri pentru incalcarea dreptului de proprietate mentionat. Prima instanta a analizat inclusiv aspectele relative dreptul de proprietate asupra terenului, astfel ca nu exista argumente pentru a se sustine ca instanta de control judiciar nu ar putea analiza criticile apelantilor relative la modul in care judecatoria a transat litigiul.
Nici una dintre cele doua cauze nu se inscrie in randul actiunilor de carte funciara (rectificare, prestatie tabulara, plangere carte funciara, etc.), pentru a se putea primi aprecierile tribunalului conform carora situatia din Cartea Funciara ar impiedica solutionarea irevocabila a litigiului dedus judecatii.
6) Folosind rationamentul reducerii la absurd, Curtea constata ca procedeul tribunalului are drept consecinta suspendarea oricaror actiuni in realizare, in ipoteza in care paratul din cadrul acestora introduce ulterior o actiune in constatarea inexistentei dreptului afirmat de reclamant, ceea ce nu poate fi primit din moment ce raporturile juridice dintre parti pot sa fie analizate in cadrul actiunii in realizare. Paratul poate afirma inexistenta dreptului dedus judecatii de catre reclamant, fara sa introduca o actiune in constatare cu acest obiect deoarece sarcina probei existentei dreptului afirmat revine reclamantului.
Sustinerile intimatei conform carora tribunalul nu ar fi putut analiza in apel efectele celor dispuse prin sentinta nr. 1149/24.11.2000, sunt gresite deoarece, pe de o parte, respectivele aspecte tin de probatoriu iar, pe de alta parte, nu se explica de ce prima instanta le-a analizat sau de ce ar putea fi analizate doar de catre judecatorie intr-o alta cauza avand ca obiect actiune in constatare negativa.
Curtea nu retine sustinerile recurentei conform carora preintampinarea abuzului de drept este motivul care s-ar fi opus suspendarii judecatii apelului. Masura criticata in prezenta cale de atac este gresita din motive care tin de interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 244 alin.1 pct. 1 Cod procedura civila.
7) Pentru motivele aratate, Curtea va admite recursul, va modifica incheierea recurata, in sensul ca va respinge cererea de suspendare a judecatii apelului, urmand ca tribunalul sa continue judecarea respectivei cai de atac.