Cerere de recurs. Suspendare facultativa a judecatii. Momentul de la care curge termenul de perimare
C. proc. civ. - art. 248 - 254
Perimarea este o sanctiune procesuala care se bazeaza pe prezumtia de desistare a partii de la cererea facuta, dedusa din faptul nestaruintei vreme indelungata in judecata, ramanerea cauzei in nelucrare si culpa partii fiind cele doua elemente esentiale care definesc perimarea ca pe o sanctiune procedurala, dar si ca o prezumtie de desistare de la judecata.
Suspendarea facultativa a judecatii dainuie pana cand hotararea pronuntata in cauza ce a determinat suspendarea a ramas irevocabila. Odata cu ramanerea irevocabila a acestei hotarari, suspendarea inceteaza, iar termenul de perimare isi reia cursul sau firesc si curge impotriva partii recurente, care ar fi trebuit - fiind in cunostinta de cauza - ca, in termenul prevazut de art. 248 alin. (3) din Codul de procedura civila, sa ceara redeschiderea judecatii.
Instanta de judecata are posibilitatea, iar nu obligatia de a dispune repunerea cauzei pe rol, de indata ce cunoaste ca hotararea pronuntata in cauza ce a determinat suspendarea a ramas irevocabila. Asadar, revine partilor implicate in judecarea procesului ce a cauzat suspendarea, obligatia de a incunostinta instanta despre ramanerea irevocabila a hotararii ce a constatat existenta sau inexistenta dreptului de care atarna dezlegarea pricinii.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia comerciala,
Decizia civila nr. 1557 din 13 septembrie 2011, dr. C.B.N.
Prin sentinta civila nr. 1039/PI din 23 octombrie 2009 pronuntata in dosarul nr. 4716/30/2009 Tribunalul Timis a respins cererea de sesizare a Curtii Constitutionale formulata de reclamanta S.C. S S.R.L. Iasi in contradictoriu cu parata S.C. P S.R.L. Timisoara, respingand, totodata, si cererea sa avand ca obiect dizolvare societate.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta S.C. S S.R.L. Iasi, solicitand modificarea hotararii atacate, in sensul constatarii dizolvarii paratei S.C. P S.R.L. Timisoara incepand cu data decesului asociatului unic.
Prin decizia civila nr. 1557 din 13 septembrie 2011 Curtea de Apel Timisoara a constatat perimat recursul declarat de reclamanta S.C. S S.R.L. Iasi impotriva sentintei civile nr. 1039/PI din 23 octombrie 2009 pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. 4716/30/2009 in contradictoriu cu parata intimata S.C. P S.R.L. Timisoara.
Pentru a pronunta aceasta solutie Curtea a retinut ca prezenta cauza a fost suspendata, in temeiul art. 244 pct. 1 din Codul de procedura civila, prin incheierea din 29 iunie 2010 pana la solutionarea recursului declarat in data de 5 mai 2010 de catre reclamanta S.C. S S.R.L. Iasi impotriva incheierii de sedinta din 27 aprilie 2010 prin care Curtea de Apel Timisoara a respins noua sa cerere de sesizare a Curtii Constitutionale, acest din urma recurs fiind solutionat de Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia nr. 3816 din 10 noiembrie 2010 pronuntata in dosarul nr. 4716/30/2009.
Suspendarea facultativa a judecatii dainuie, astfel cum dispune in mod expres art. 244 alin. (2) din Codul de procedura civila, pana cand hotararea pronuntata in cauza ce a determinat suspendarea a ramas irevocabila. Odata cu ramanerea irevocabila a acestei hotarari, suspendarea inceteaza, iar termenul de perimare isi reia cursul sau firesc si curge impotriva partii recurente, care ar fi trebuit - fiind in cunostinta de cauza - ca, in termenul prevazut de art. 248 alin. (3) din acelasi cod, sa ceara redeschiderea judecatii. Practica judecatoreasca a decis in mod constant ca instanta de judecata are posibilitatea, iar nu obligatia de a dispune repunerea cauzei pe rol, de indata ce cunoaste ca hotararea pronuntata in cauza ce a determinat suspendarea a ramas irevocabila. Asadar, revine partilor implicate in judecarea procesului ce a cauzat suspendarea, obligatia de a incunostinta instanta despre ramanerea irevocabila a hotararii ce a constatat existenta sau inexistenta dreptului de care atarna dezlegarea pricinii.
In speta, cauza ce a constituit obiectul suspendarii a fost solutionata irevocabil in data de 10 noiembrie 2010, prin decizia nr. 3816/2010 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, iar pana la 20 iunie 2011, cand dosarul a fost repus pe rol in vederea perimarii, a stat in nelucrare din vina partilor, neefectuandu-se niciun act de procedura in vederea judecarii.
Potrivit dispozitiilor art. 248 din Codul de procedura civila, orice cerere de chemare in judecata, contestatie, apel, recurs, revizuire si orice alta cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar impotriva incapabililor, daca a ramas in nelucrare din vina partii timp de un an in materie civila sau de 6 luni in materie comerciala. Conform art. 252 din acelasi cod, perimarea se constata la cerere sau din oficiu.
Perimarea este o sanctiune procesuala care se bazeaza pe prezumtia de desistare a partii de la cererea facuta, dedusa din faptul nestaruintei vreme indelungata in judecata. Din cuprinsul articolului mentionat rezulta ca ramanerea cauzei in nelucrare si culpa partii sunt cele doua elemente esentiale care definesc perimarea ca pe o sanctiune procedurala, dar si ca o prezumtie de desistare de la judecata. Cu alte cuvinte, perimarea are, astfel, atat caracter de sanctiune a neglijentei partii, cat si caracterul unei prezumtii de desistare tacita.
Cum in cauza recursul societatii reclamante a ramas in nelucrare mai mult de sase luni raportat la data de la care partea ar fi avut dreptul sa solicite redeschiderea judecatii, respectiv de la momentul solutionarii de catre instanta suprema a dosarului nr. 4716/30/2009 (10 noiembrie 2010), data de la care suspendarea poate fi imputata partilor, se impune a se constata faptul ca cererea acesteia este perimata de drept, potrivit dispozitiilor legale aratate si a principiului disponibilitatii specific procesului civil, pricina ramanand in nelucrare din vina recurentei, care nu a indeplinit niciun act de procedura in vederea judecarii cauzei, inclusiv formularea unei cereri de repunere pe rol a dosarului inainte de implinirea termenului de perimare, stiut fiind faptul ca in sistemul codului actual de procedura civila perimarea opereaza de drept la implinirea termenului prescris de lege, ea putand fi invocata si de instanta pe cale de exceptie.