Contestatie in anulare.
Dispozitiile art. 318 C.p.civ. au in vedere greseli materiale evidente, in legatura cu aspecte formale ale judecatii recursului, pe aceasta cale neputand fi remediate greseli de judecata, respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispozitii legale.
In speta, contestatoarea a invocat dispozitiile art. 318(1) C.p.civ. doar in mod formal, fara ca aspectele avute in vedere de legiuitor sa se regaseasca si in dezvoltarea motivului in considerentele caii de atac, astfel incat aceasta va fi respinsa.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 234 din 06.02.2013)
Constata ca, prin decizia civila nr. 2020/14.11.2012 pronuntate de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a V-a Civila in dosarul nr. 4864/2/2012, s-a luat act de renuntarea la judecata recursului promovat de recurenta – debitoare SC D SA, s-a admis recursul formulat de recurenta SC P T SRL si, in consecinta, s-a modificat in parte sentinta civila nr. 1343/16.11.2011 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a VII-a Civila in dosarul nr. 2403/2/2007 in sensul inscrierii acestei creditoare cu o creanta reprezentand contravaloarea imbunatatirilor aduse spatiului inchiriat.
Pentru a pronunta aceasta decizie, Curtea de Apel a retinut ca recurenta SC P T SRL, societatea de productie pe profilul textile, a inchiriat prin contractul 94/05.05. 2004 un spatiu in suprafata de 6048 m.p. de la SC P T I SA, reprezentata de Presedintele Consiliului de Administratie, avand reprezentarea faptului ca Locatorul este proprietarul spatiului.
Suprafata inchiriata fiind foarte mare si costurile pentru aducerea spatiului in stare de functionare normala, fara inconveniente, au fost foarte mari. La data de 30.08.2011, la sediul recurentei a fost inregistrata adresa transmisa de societatea de lichidare M C SPRL Giurgiu, prin care se invoca faptul ca SC D SA este proprietara spatiului inchiriat, solicitandu-i-se, totodata, o copie de pe contractul de inchiriere. Societatea a aflat astfel ca SC P T I N SA nu a detinut niciodata calitatea de proprietar al spatiului pe care il inchiriase, ci doar pe cea de administrator, ca proprietatea asupra spatiului inchiriat apartine SC D SA – societate impotriva careia s-a deschis procedura de insolventa si ca, din data de 30.03.2011, s-a incredintat administratorului judiciar M C SPRL dreptul de a conduce activitatea societatii, dreptul de semnatura si de dispozitie asupra conturilor detinute de la debitor, drepturile aferente calitatii de actionar al SC P T I G N SA si dreptul de dispozitie asupra bunurilor din averea debitorului.
Intrucat firma de lichidare si-a manifestat intentia de a administra bunurile debitoarei D, recurenta P a acceptat incheierea contractului de inchiriere nr. 1/30.08.2011 (depus, doar partial la dosar), prezentandu-i administratorului judiciar toate lucrarile efectuate asupra spatiului in suprafata de aproximativ 6000 mp ( nu 60 mp, cum in mod eronat a retinut prima instanta), lucrari care, in mod evident, au sporit valoarea patrimoniului debitoarei.
Recunoasterea existentei imbunatatirilor efectuate de recurenta asupra spatiului inchiriat si obligarea locatorului la plata catre locatar a contravalorii acestora s-a facut tocmai in considerarea faptului ca locatorul nu dorea o imbogatire fara justa cauza, prin insusirea unor drepturi care nu-i apartineau si care purtau asupra imbunatatirilor efectuate cu costuri considerabile si care au transformat spatiul complet neutilizabil la momentul inchirierii sale intr-un spatiu perfect adaptat unei eficiente activitati de productie in domeniul industriei usoare.
Curtea a constatat ca, in mod neintemeiat, a fost respinsa de catre judecatorul sindic contestatia formulata de creditoarea SC P, hotarare fiind si inadecvat motivata, ignorand reaua credinta a administratorului judiciar SC D, care, desi prin contractul de inchiriere nr. 1/30.08.2011 a recunoscut imbunatatirile substantiale aduse spatiului proprietatea D (dar manifesta si intentia de a mentiona in documentele aferente procedurii de insolventa, incheierea acestui contract de inchiriere si dreptul de preemtiune al locatarului, la cumpararea spatiului), a sustinut ulterior ca SC Dunareana este tert fata de contractul de inchiriere precedent nr. 94/5.05.2004 (desi a beneficiat de investitiile realizate in spatiul al carui proprietar este).
Impotriva acestei decizii, debitoarea SC D SA prin administrator statutar, dar cu confirmarea ulterioara a administratorului judiciar, a promovat calea extraordinara de atac a contestatiei in anulare in temeiul art. 318 C.p.civ., invocand existenta unei grave erori care ar fi condus la inscrierea la masa credala a creditoarei SC P T SRL in absenta unor raporturi contractuale.
In motivare, contestatoarea a aratat ca recurenta SC P T SRL are in continuare relatii contractuale cu SC P T I G N SA in temeiul aceluiasi contract nr. 94/2004. Totodata, a sustinut caracterul nejustificat al creantei invocate de creditoare cat timp prevederi ale contractului de inchiriere ii ofereau dreptul de a efectua imbunatatiri, dar pe cheltuiala sa si a considerat tardiva declaratia de creanta a acestuia.
Analizand cu prioritate admisibilitatea caii extraordinare de atac prin raportare la dispozitiile art. 318 si 321 C.p.civ., Curtea retine urmatoarele:
Contestatia in anulare este o cale extraordinara de atac, ce poate fi formulata, potrivit art. 318 C.p.civ., si impotriva deciziilor pronuntate in recurs cand dezlegarea data pricinii este rezultatul unei greseli materiale.
Aceiasi parte a mai formulat anterior o contestatie in anulare intemeiata pe dispozitiile art. 317(1) pct. 1 C.p.civ., inregistrata pe rolul aceleiasi instante sub nr. 8854/2/2012.
Desi prezenta contestatie este ulterioara, Curtea constata ca prevederile art. 321 C.p.civ. nu sunt incalcate pentru ca motivele invocate in aceasta nu existau la data formularii celei dintai. Astfel, criticile contestatoarei privesc greseli materiale ce nu ar fi putut fi constatate decat ulterior consultarii considerentelor deciziei atacate, iar acestea nu erau redactate si nu puteau fi consultate la data promovarii primei contestatii in anulare.
Din perspectiva celorlalte cerinte de admisibilitate privitoare la motivele invocate, Curtea constata ca dispozitiile art. 318 C.p.civ. au in vedere greseli materiale evidente, in legatura cu aspecte formale ale judecatii recursului, pe aceasta cale neputand fi remediate greseli de judecata, respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispozitii legale.
In speta, contestatoarea a invocat dispozitiile art. 318(1) C.p.civ. doar in mod formal, fara ca aspectele avute in vedere de legiuitor sa se regaseasca si in dezvoltarea motivului in considerentele caii de atac. Reluand argumentele exprimate cu prilejul judecarii recursului, contestatoarea incearca in fapt formularea unui recurs la recurs sub aparenta unei cai extraordinare de atac, conduita nepermisa de lege.
Pentru aceste considerente, s-a apreciat ca aceasta contestatie in anulare nu indeplineste cerintele de admisibilitate prevazute de art. 318 C.p.civ. si a fost respinsa ca atare.