Recurs. Incidenta cazului de casare prevazut de art. 3859 pct. 3 Codul de procedura penala
Existenta cazului de incompatibilitate in care s-au aflat judecatorii care au pronuntat decizia din apel - potrivit art. 47 alin. 2 din Codul de procedura penala nu mai poate participa la judecarea cauzei judecatorul care si-a exprimat anterior parerea cu privire la solutia care ar putea fi data in acea cauza.
Magistratii nu mai puteau participa la judecarea cauzei penale dupa ce anterior si-au exprimat parerea cu privire la felul in care va trebui solutionata cauza de catre parchet.
(Curtea de Apel Bucuresti , Sectia I Penala -Decizia Penala nr.1274/R/10 iunie 2011)
Prin decizia penala nr.229 din data de 30 decembrie 2010, pronuntata de Tribunalul Calarasi - Sectia Penala, in baza art.379 al.2 lit.a Cod procedura penala s-a admis apelul declarat de partea vatamata B. P. impotriva sentintei penale nr.399/2010 a Judecatoriei Calarasi, pe care o desfiinteaza in tot si rejudecand in fond:
In baza art. 334 Cod procedura penala s-a dispus schimbarea incadrarii juridice a faptei pentru care este trimis in judecata inculpatul C.V., din infractiunea prev. de art. 260 al.1 Cod penal in infractiunea prev. de art. 260 al.1 Cod penal cu aplic. art.41 al.2 Cod penal.
In baza art. 260 al.1 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal l-a condamnat pe inculpatul C.V., la 1 an inchisoare.
In baza art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatului exercitiul drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II-a si lit. b Cod penal, pe durata executarii pedepsei.
In baza art.81-82 Cod penal si art.71 alin.5 Cod penal s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei principale si a celei accesorii pe o durata de 3 ani, termen de incercare ce curge de la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare.
I s-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83-84 privind revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.
S-a admis in parte cererea de despagubiri civile si obliga pe inculpatul Constantin Vasile la 100.000 lei, daune morale catre partea civila B. P.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare aferente fondului, iar conform art. 191 Cod procedura penala (inclusiv onorariul aparatorului din oficiu) si 1000 lei cheltuieli de judecata catre partea civila B. P.
Cheltuielile judiciare au ramas in sarcina statului in apel.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin cererea introdusa la Judecatoria Calarasi, la data de 02.12.2009 si inregistrata sub nr. 6445/202/2009 petentul B.P. a formulat plangere impotriva rezolutiei nr. 1042/P/2005 din 05.10.2009 a Parchetului de pe langa Judecatoria Calarasi si a rezolutiei nr. 453/ II/2/2009 din 16.11.2009 a Prim-procurorului Parchetului de pe langa Judecatoria Calarasi.
In motivarea plangerii petentul a aratat ca rezolutiile de scoatere de sub urmarire penala a numitului C.V. sunt nelegale si ca organul de urmarire penala a apreciat in mod gresit imprejurarile in care au fost savarsite faptele reclamate. Petentul considera ca nu au fost respectate dispozitiile instantei de recurs in conditiile in care cauza a fost solutionata intr-un alt ciclu procesual intrucat procurorul nu a dispus trimiterea in judecata a intimatului C.V. pentru savarsirea infractiunii de marturie mincinoasa.
Petentul apreciaza ca intimatul a facut afirmatii mincinoase in deplina cunostinta de cauza fara a putea invoca pregatirea scolara precara si ca intreaga argumentatie prezentata in plangere conduce la concluzia ca acesta a deformat cu buna intentie realitatea asa cum a perceput-o el in mod obiectiv.
La urmarirea penala s-a procedat, conform dispozitiile din decizia penala nr.155/R/25.11.2008 a Tribunalului Calarasi atat la audierea petentului si a intimatului cat si a martorilor F. N., T.I., M.D., T.G., M.M., T.GH. (filele 14 -47 din dosarul de urmarire penala volumul 3). Au fost administrate si alte dovezi iar la data de 05.10.2009 Parchetul de pe langa Judecatoria Calarasi a dat rezolutia nr. 1042/ P/ 2005 prin care a dispus scoaterea de sub urmarire penala a invinuitului C.V. pentru savarsirea infractiunii de marturie mincinoasa.
Procurorul a constatat ca nu se poate retine intrunirea elementelor constitutive ale acestei infractiuni, mai exact latura subiectiva - intentia.
Procurorul a mai aratat in rezolutie ca apar inadvertente in declaratiile intimatului C.V. insa acestea nu sunt " imprejurari esentiale", nu au conotatie penala si ca intimatul (martorul) a dorit sa relateze doar ceea ce a vazut "ex propriis sensibus" filtrat in relatare prin educatia si nivelul de scolarizare de care a beneficiat.
Prim Procurorul Parchetului de pe langa Judecatoria Calarasi a mentinut solutia prin rezolutia nr. 453/II/2/2009 din 16.11.2009 aratand ca declaratiile intimatului C.V. sunt constante asupra elementelor esentiale din dinamica evenimentelor care au condus la situatia de fapt retinuta pentru a se stabilit vinovatia intr-un alt dosar al petentului B.P. Prim Procurorul a subliniat ca Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca "din examinarea intregului dosar al cauzei si a considerentelor hotararilor pronuntate rezulta ca imprejurarile concrete in care a fost vatamata integritatea corporala a numitului M.N. si mecanismul producerii leziunilor descrise in actele medico-legale au fost corect stabilite".
Prin sentinta penala nr.14/2010 Judecatoria Calarasi a respins plangerea formulata de petentul B.P., impotriva rezolutiei nr. 1042/P/2005 din 05.10.2009 a Parchetului de pe langa Judecatoria Calarasi si a rezolutiei nr. 453/ II/2/2009 din 16.11.2009 a Prim-procurorului Parchetului de pe langa Judecatoria Calarasi.
In baza art. 192 alin.2 Cod procedura penala a obligat petentul la 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare catre stat.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a declarat recurs petentul B.P., criticand sentinta pentru nelegalitate si netemeinicie.
Prin decizia penala nr. 52R/20.04.2010 s-a admis recursul declarat de recurentul B.P., impotriva sentintei penale nr.14/2010 a Judecatoriei Calarasi ,pe care a desfiintat-o si rejudecand a admis plangerea formulata de B.P. impotriva rezolutiilor nr. 1042/P/2005 din 05.10.2009 si nr. 453/II/2/2009 din 16.11.2009 pronuntate de Parchetul de pe langa Judecatoria Calarasi si a pus in miscare actiunea penala impotriva inculpatului C.V. pentru comiterea infractiunii prevazute de art.260 alin.1 C penal.
Prin aceeasi decizie cauza a fost trimisa spre solutionare Judecatoriei Calarasi.
Prin urmare cauza a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Calarasi, sub numarul de dosar 2951/202/2010, decizia penala nr. 52R/20.04.2010 a Tribunalului Calarasi reprezentand, astfel cum s-a retinut si prin considerentele deciziei in interesul legii nr. XV/2006 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie actul de sesizare al instantei si de punere in miscare a actiunii penale.
In fapt, s-a retinut ca in declaratiile date in calitate de martor in cauza penala avand numarul de dosar 401/P/2005, respectiv 2122/116/2006 in care numitul B.P. a fost cercetat in calitate de inculpat, mai exact declaratiile din 13.04.2005, 16.04.2005, 17.04.2005, 06.12.2006 si 19.04.2007 - filele 30-38 din dosarul 1042/P/2005 volumul I, inculpatul C.V. a avut o pozitie oscilanta si contradictorie cu privire la imprejurarile esentiale in care inculpatul B.P. a savarsit infractiunea pentru care a fost condamnat si care a avut ca parte vatamata pe M.N.
Partea vatamata B.P. s-a constituit parte civila in cauza cu suma de 430000 de lei reprezentand contravaloarea daunelor morale suferite de acesta in urma savarsirii infractiunii de catre inculpat.
Solutionand cauza, Judecatoria Calarasi prin sentinta penala nr. 399 din 16.11.2010, a respins cererea de schimbare a incadrarii juridice a faptei din infractiunea prevazuta de art.260 alin.1 c. penal in infractiunea prevazuta de art.260 alin.1 C. penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal
In baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedura penala cu aplicarea art.10 alin.1 lit. d C. procedura penala, a achitat pe inculpatul C.V., trimis in judecata sub aspectul savarsirii infractiunii prevazute de art.260 alin.1 Cod penal intrucat faptei ii lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii.
In baza art. 346 alin. 2.Cod procedura penala a respins cererea de despagubiri formulata de partea vatamata B.P.
In baza art.192 alin.3 Cod procedura penala cheltuielile judiciare avansate de stat constand in onorariu aparator din oficiu au ramas in sarcina statului.
Pentru a pronunta astfel, instanta de fond, in drept, a retinut ca potrivit prevederilor art. 260 din Codul penal, constituie infractiunea de marturie mincinoasa fapta martorului care intr-o cauza penala, civila, disciplinara sau in orice alta cauza in care se asculta martori, face afirmatii mincinoase ori nu spune tot ce stie privitor la imprejurari esentiale asupra carora a fost intrebat.
Analizand declaratiile date de inculpat raportat la sesizarea facuta de partea vatamata prin plangerea adresata Parchetului de pe langa Judecatoria Calarasi si inregistrata la data de 13.12.2005 - fila 15 din dosarul 1042/P/2005 - volumul I si reiterata la 12.11.2007-fila 20 din acelasi dosar 1042/P/2005-volumul I instanta apreciaza ca nu cuprind afirmatii mincinoase referitoare la incidentul ce a avut loc in data de 13.04.2005.
Instanta a observat din continutul acestor declaratii ca ele nu cuprind afirmatii mincinoase in genul celor cerute de lege pentru a se constata savarsirea faptei, intrucat astfel cum s-a si retinut ulterior in procesul verbal de cercetare la fata locului, in procesul verbal de B.P. - partea vatamata in prezenta cauza - ,incidentul a avut loc intr-adevar la malul lacului G., mai exact pe digul canalului magistral ce leaga acest loc de Dunare, iar eventualele confuzii cu privire la situarea sa in spatiu ,din punct de vedere geografic nu pot conduce la ideea ca inculpatul,martor in acea cauza penala nu a fost de fata la acel incident ,capacitatea de orientare in spatiu in raport cu punctele cardinale nefiind automat presupusa a fi intrunita in persoana acestui martor,o persoana ce are de altfel o slaba pregatire.
Instanta de fond a apreciat ca in cauza in cadrul celor 5 declaratii date de inculpat in calitate de martor nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de marturie mincinoasa, lipsind elementul material al laturii obiective (contradictiile existente nevizand imprejurari esentiale avand legatura cu fondul cauzei, fiind in mod vadit lipsite de importanta si necontribuind esential la stabilirea adevarului si la justa solutionare a cauzei in care a fost audiat ca martor) si latura subiectiva a infractiunii,in aprecierea careia nu prezinta relevanta realitatea, ci sinceritatea convingerii martorului.
Impotriva sentintei a declarat apel partea vatamata B.P., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie pentru urmatoarele motive:
"1.Se arata ca instanta de fond a analizat numai cateva dintre probele administrate in faza de urmarire penala si in cea de judecata.
Se sustine ca nu s-a acordat importanta cuvenita aspectelor descrise mincinos de catre inculpat, instanta de fond apreciindu-le ca fiind confuzii sau erori firesti cand de fapt, chiar descrierea locului incidentului de catre inculpat demonstreaza ca acesta nu a fost martor la savarsirea infractiunii care se sustine ca a fost comisa de B.P. impotriva lui M.N.
2.Se subliniaza ca declaratiile facute de inculpatul C.V. in cauza penala formand obiectul dosarului in care apelantul parte vatamata a fost condamnat pentru infractiunea prevazuta de art. 183 Cod penal, au determinat stabilirea unei situatii de fapt foarte grave pentru B.P., martorul afirmand de mai multe ori ca a vazut cum acesta il urmarea in zig zag, cu masina, pe M.N.
Arata apelantul ca s-a ignorat pozitia inculpatului de revenire partiala asupra declaratiilor abia la data de 03.07.2009, cand acesta declara ca nu stie semnificatia cuvantului "intentie", desi anterior declarase ca B.P. l-a calcat intentionat cu masina pe numitul M.N.
3.Se critica retinerea instantei de fond ca faptei ii lipseste intentia (acesta fiind temeiul achitarii) precizandu-se ca datorita denaturarii adevarului, apelantul a fost condamnat in prima instanta, pentru infractiunea de tentativa la omor calificat si se detaliaza efectele fiecareia dintre cele cinci declaratii asupra actelor de urmarire penala din dosarul 2122/116/2006 (ex: schimbarea incadrarii juridice; retinerea lui B.P. pentru 24 ore; trimiterea in judecata, etc.).
4.Se mai arata ca nu s-au analizat toate circumstantele reale in care s-au comis faptele, omitandu-se relatiile de dusmanie si cauzele penale pe rol in care inculpatul C.V., fiii si ginerii acestuia sunt judecati sau au fost condamnati pentru infractiuni de violenta si de lipsire de libertate comise impotriva apelantului si a sotiei acestuia.
In apel nu s-au administrat probe noi iar inculpatul - intimat nu a putut fi audiat, neprezentandu-se in instanta de apel."
Analizand hotararea apelata in raport de actele si lucrarile dosarului si de motivele de apel invocate, Tribunalul a constatat urmatoarele:
Prin sentinta penala 399/2010, Judecatoria Calarasi a dispus achitarea inculpatului C.V. pentru infractiunea de marturie mincinoasa, considerand intrunit cazul prevazut de art. 10 lit.d Cod procedura penala (cu referire la lipsa intentiei, ca forma obligatorie a vinovatiei).
Comprimand motivele de apel (care vizeaza aspecte de netemeinicie si nelegalitate a hotararii, dar cu largi referiri la cealalta cauza penala) tribunalul va initia verificarea sentintei apelate de la definitia infractiunii de marturie mincinoasa, din alin. 1 al art. 260 Cod penal care incrimineaza "fapta martorului care intr-o cauza penala, civila, disciplinara sau in orice alta cauza in care se asculta martori, face afirmatii mincinoase, ori nu spune tot ce stie privitor la imprejurarile esentiale asupra carora a fost intrebat...."
Se imputa inculpatului savarsirea mai multor acte materiale (cinci) specifice laturii obiective ale infractiunii prevazute de art. 260 alin.1 Cod penal, acestea fiind comise cu ocazia audierilor din 13.04.2005 (fila 30 dosar urmarire penala), 17.04.2005 (filele 32-37), din 06.12.2006 (filele 35-36), 19.04.2007 (filele 107-108).
In declaratiile date la datele amintite mai sus, inculpatul C.V. a declarat sub prestare de juramant ca a vazut cum B.P. l-a urmarit cu autoturismul pe M.N., ca acesta incerca sa scape, alergand pe dig in directii stanga-dreapta (acelasi mod de miscare avandu-l si autoturismul lui B.P.).
A mai declarat inculpatul C.V. ca B.P. l-a ajuns pe M.N., pe care l-a lovit cu autoturismul puternic in spate, provocand caderea acestuia, dupa care B.P. a trecut cu autoturismul peste cel cazut, continuand deplasarea 10-11 metri.
In cele doua declaratii date in fata procurorului (filele 33-36) inculpatul C.V. a dat mai multe detalii despre pozitia lui M.N. dupa cadere (cu fata in jos, masina trecut cu puntea din fata peste el, M.N. fiind prins intre roti si tarat)
In aceleasi declaratii inculpatul a precizat ca apreciaza ca M.N. fugea de masina, ca B.P. il urmarea ca sa-l calce.
Analizand actele dosarului si declaratiile date in prezenta cauza penala de catre inculpat, tribunalul constata ca acesta nu si-a retras marturia initiala (mai precis nici una dintre declaratiile date in dosarul 401/P/2005) iar ultima declaratie este un refuz de a da declaratie si, implicit, de a contribui la stabilirea adevarului, nu numai in prezenta cauza penala, dar si in cea in care s-au produs efectele declaratiilor mincinoase.
A mai constatat ca aspectele enumerate anterior (cuprinse in declaratiile date de inculpat ca martor in dosarul 401/P/2009 se refera la elemente esentiale pentru procesul penal in care, B.P. a fost judeca si condamnat in fond si apel pentru infractiunea de tentativa la omor calificat.
Fara a relua analiza si stabilirea situatiei de fapt din cauza penala sus-amintita, s-a constatat ca, cel putin in faza de urmarire penala, declaratia inculpatului C.V. a avut o importanta deosebita, in baza acestei declaratii de presupus martor ocular, dispunandu-se masuri procesuale deosebite (schimbarea de incadrare juridica, emiterea si executarea ordonantei de retinere a lui B.P.; formularea de catre procuror a propunerii de arestare preventiva a inculpatului B.P.).
Este corecta retinerea instantei de fond despre natura psihologica a faptei penale, insa aceasta precizare riguroasa a felului in care inculpatul C.V. a denaturat adevarul cu ocazia declaratiilor date intr-o cauza penala, nu sunt de natura a estompa caracterul penal al faptelor.
In ceea ce priveste latura subiectiva a faptelor, se constata ca nici dupa inculparea sa, martorul nu a inteles sa lamureasca aspectele pe care le-a descris, ca fiind percepute direct (desi nici partea vatamata din acea cauza M.N., nu l-a indicat ca fiind prezent la locul incidentului), sub pretextul propriei nestiinte de carte, ducand inculpatul in derizoriu activitatea organelor de urmarire penala si punand sub semnul intrebarii corectitudinea anchetei in care s-a implicat cu atata zel in anul 2005.
Este gresita retinerea instantei de fond ca probele cu expertiza medico-legala si tehnica auto, confirma relatarile inculpatului, sensul deciziei Inalta Curte de Casatie si Justitie fiind altul, si anume acela ca nu era posibila varianta sustinuta de inculpatul C.V., probele stiintifice infirmand "calcarea cu masina" intentionata a partii vatamate din acel dosar.
Desi cea mai palpabila atingere adusa valorilor sociale ocrotite de legea penala se percepe in ceea ce-l priveste pe partea vatamata B.P., nu trebuie uitat ca subiectul activ principal al infractiunii de fata este statul, mai precis relatiile sociale legate de infaptuirea justitiei.
In raport de cele de mai sus, s-a constatat ca depunerea celor cinci declaratii reprezinta acte materiale (actiuni) prezentand fiecare in parte, continutul infractiunii de marturie mincinoasa, in realizarea unei rezolutii infractionale unice, motiv pentru care se va dispune schimbarea incadrarii juridice a infractiunii prevazute de art. 260 al.1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, existenta infractiunii de marturie mincinoasa nefiind conditionata de pronuntarea unei hotarari de condamnare sau de faptul ca, indiferent de afirmatiile mincinoase,in cauza s-a pronuntat o hotarare justa ("Drept penal roman - Partea speciala" - O. Loghin, A. Filipas 1992 pg. 209)
Nu s-a retinut ca perceptia faptelor s-a estompat datorita trecerii timpului, deoarece prima declaratie este data la 13.04.2005, chiar ziua incidentului dintre B.P. si M.N. iar inculpatul este indicat de martorii asistenti drept persoana care a dat cele mai multe relatii cu ocazia cercetarii la fata locului (vol. I dosar urmarire penala).
La fel, nu are importanta in ce masura in solutia de condamnare au fost asimilate declaratiile mincinoase, fapta consumandu-se dupa fiecare depozitie de martor.
S-a apreciat ca fapta a fost comisa de inculpatul C.V. cu vinovatie, in forma intentiei directe, ca prezinta pericolul social prevazut de lege pentru ca o fapta sa fie infractiune iar fapta inculpatului care, in mod repetat, in perioada 13,04.2005 - 19.07.2007, a declarat mincinos despre situatii esentiale pentru solutionarea cauzei penale formand obiectul dosarului nr. 1042/P/2005 al Parchetului de pe langa Tribunalul Calarasi si a dosarului nr. 2122/202/2006 al Tribunalului Calarasi intruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art. 260 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, text de lege in baza caruia se va pronunta condamnarea.
In ceea ce priveste latura civila a cauzei, Tribunalul a constat ca partea vatamata B.P. este indreptatit la a obtine repararea prejudiciului moral prevazut prin fapta dedusa judecatii, urmare careia partea vatamata, inginer, administrator al unei societati comerciale a fost retinut de procuror si adus in fata instantei in vederea arestarii.
Aceste evenimente au fost de natura a afecta radical relatiile de familie, sociale si comerciale si se justifica antrenarea raspunderii civile delictuale in temeiul art. 998-999 Cod civil.
Pentru motivele de mai sus, urmeaza ca In baza art.379 al.2 lit.a Cod procedura penala, s-a admis apelul declarat de partea vatamata B.P. impotriva sentintei penale nr.399/2010 a Judecatoriei Calarasi, pe care o va desfiinta in tot si rejudecand in fond:
In baza art. 334 Cod procedura penala s-a dispus schimbarea incadrarii juridice a faptei pentru care este trimis in judecata inculpatul Constantin Vasile, din infractiunea prev. de art. 260 al. 1 Cod penal in infractiunea prev. de art. 260 al. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal.
In baza art. 260 al. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal l-a condamnat pe inculpatul C.V., la 1 an inchisoare.
In baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului exercitiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal, pe durata executarii pedepsei.
In baza art. 81-82 Cod penal si art. 71 al. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei principale si a celei accesorii pe o durata de 3 ani, termen de incercare ce curge de la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare.
S-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83-84 privind revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.
S-a admis in parte cererea de despagubiri civile si obliga pe inculpatul C.V. la 100.000 lei, daune morale catre partea civila B.P.
A fost obligat inculpatul la 500 lei, cheltuieli judiciare aferente fondului, conform art.191 Cod procedura penala (inclusiv onorariul aparatorului din oficiu) si 1000 lei cheltuieli de judecata catre partea civila B.P.
Cheltuielile judiciare in apel au ramas in sarcina statului.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe langa Tribunalul Calarasi si inculpatul C.V., primul criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie solicitand admiterea recursului, casarea deciziei penale si, in principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta, intrucat judecata s-a efectuat de un complet aflat intr-una din situatiile de incompatibilitate si care nu a apus in discutia partilor schimbarea incadrarii juridice a faptei, iar in subsidiar achitarea inculpatului intrucat nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de marturie mincinoasa.
In motivarea scrisa a recursului parchetul arata ca prin incheierea nr.27/27.04.2005 a Tribunalului Calarasi, a fost respinsa propunerea de arestare preventiva a inculpatului B.P. (parte civila in prezenta cauza) pentru savarsirea infractiunii de tentativa la omor calificat, presedintele completului - jud.P. M.V.-apreciind ca "din nicio proba...nu rezulta intentia de omor (in una din forme)". Se mai arata ca prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Tribunalul Calarasi nr.401/P/2005 din 18.12.2006 s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului B.P. pentru savarsirea infractiunii de tentativa la omor calificat, acesta fiind condamnat definitiv prin sentinta penala nr.242/28.12.2007 a Tribunalului Calarasi, astfel cum a fost modificata prin decizia penala nr.609/20.02.2009 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
Parchetul invedereaza faptul ca prin rezolutia nr. 1042/P/2005 din 10.06.2008 s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de numitul C.V. pentru savarsirea infractiunii de marturie mincinoasa prev. de art. 260 alin. 1 Cod penal (la plangerea penala formulata de B.V. apreciindu-se ca fapta nu exista, solutie confirmata prin rezolutia primului procuror. Petentul B.V. a formulat plangere impotriva acestei solutii, ce initial a fost respinsa prin sentinta penala nr.286/22.09.2008 si admisa in recurs prin decizia penala nr. 155/R/25.08.2008 a Tribunalului Calarasi, prin care s-au desfiintat rezolutiile parchetului dispunandu-se trimiterea cauzei la procuror in vederea inceperii urmaririi penale fata de numitul C.V. pentru savarsirea infractiunii prevazute de art.260 alin.1 Cod penal (completul fiind alcatuit din judecatorii R. R, D. N. si H. A.).
Prin rezolutia nr. 1042/P/2005 din 5.10.2009 Parchetul de pe langa Judecatoria Calarasi a dispus scoaterea de sub urmarire penala a invinuitului C.V., apreciindu-se ca faptei ii lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii, respectiv intentia, solutie confirmata prin rezolutia primului procuror. Plangerea formulata la instanta impotriva acestei rezolutii a fost respinsa in fond prin sentinta penala nr. 14/12.01.2010 a Judecatoriei Calarasi, iar apoi prin decizia penala nr. 52/R/20.04.2010 a Tribunalului Calarasi completul de judecata alcatuit din judecatorii G. M.C., S. Gh. si P. M.V.(ultimul fiind cel care a pronuntat incheierea de respingere a propunerii parchetului privind arestarea inculpatului B.P.), a admis recursul petentului, a desfiintat in tot sentinta si in temeiul art. 2781 alin. 8 lit. c Cod procedura penala a admis plangerea petentului, a desfiintat solutiile date de parchet, a pus in miscare a actiunii penale fata de inculpatul C.V. pentru savarsirea infractiunii de marturie mincinoasa si a dispus trimiterea cauzei la Judecatoria Calarasi pentru solutionarea acuzei pe fond. Instanta de recurs a constatat in considerente "ca din toate declaratiile lui C.V. si din probe,..., acesta se face vinovat de savarsirea infractiunii de marturie mincinoasa, declarand mincinos, cu buna stiinta si cu intentie directa cu privire la toate imprejurarile esentiale...in drept, fapta savarsita de catre inculpatul C.V. care, a declarat mincinos in dosarul nr.401/P/2005 al Parchetului de pe langa Tribunalul Calarasi si pe parcursul cercetarii judecatoresti, intruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art.260 alin.1 Cod penal".
Parchetul mentioneaza ca Judecatoria Calarasi, judecand cauza pe fond, a dispus prin sentinta penala nr. 399/16.11.2010 achitarea inculpatului C.V. pentru infractiunea prev. de art. 260 alin.1 Cod penal, retinand ca faptei ii lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii. Prin decizia penala nr. 229/30.12.2010 a Tribunalului Calarasi completul de judecata alcatuit din judecatorii R. R. si H. A. a fost admis apelul partii civile B.P., s-a desfiintat in tot sentinta Judecatoriei Calarasi, iar in baza art. 334 Cod procedura penala s-a dispus schimbarea incadrarii juridice a faptei din art. 260 alin. 1 cod penal in art. 260 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, text de lege in baza caruia a dispus condamnarea inculpatului Constantin Vasile la pedeapsa de 1 an inchisoare, cu aplicarea art.81-82 Cod penal.
Parchetul sustine ca judecatorii P. M.V., R. R. si H. A. s-au pronuntat anterior cu privire la solutiile care ar putea sa fie date in aceasta cauza penala, aflandu-se in pozitii incompatibile, care creeaza suspiciuni sub raportul unor atitudini obiective si impartiale din partea lor, astfel incat dupa primele exprimari ale parerilor cu privire la solutionarea cauzei trebuiau sa se abtina de a mai participa la solutionarea altor cereri ale partilor vizand acelasi dosar penal.
Parchetul opineaza ca judecatorul P. M.V., desi a respins cererea parchetului privind arestarea inculpatului B.P. pentru savarsirea infractiunii de tentativa la omor calificat, a facut parte din completul ce a dispus admiterea plangerii petentului B.P. si punerea in miscare a actiunii penale fata de inculpatul C.V. pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 260 alin. 1 Cod penal, situatie de incompatibilitate ce nu a putut fi inlaturata deoarece s-a manifestat in recurs, neputandu-se exercita cai de atac de catre parchet.
De asemenea, se arata ca judecatorii R. R si H. A., desi anterior au admis recursul petentului B.P. si au trimis cauza procurorului "in vederea inceperii urmaririi penale fata de numitul C.V. pentru savarsirea infractiunii prev. de art.260 alin.1 Cod penal", apreciind in considerente ca "in cauza exista fapta (sau chiar fapte)...si specificul infractiunii de marturie mincinoasa", ulterior a facut parte din completul ce a dispus admiterea apelului partii vatamate si condamnarea inculpatului C.V.
Parchetul apreciaza ca cei doi magistrati nu mai puteau participa la judecarea cauzei penale dupa ce anterior si-au exprimat parerea cu privire la felul in care va trebui solutionata cauza de catre parchet, respectiv au constatat existenta infractiunii de marturie mincinoasa si savarsirea ei de catre inculpatul C.V. Cu atat mai mult cu cat inculpatul fusese achitat de catre instanta de fond in baza art. 10 lit. d Cod procedura penala, pentru aceasta infractiune, in locul manifestarii spiritului de impartialitate, prin incalcarea normelor imperative privind incompatibilitatea, se pot crea suspiciuni cu privire la eventualele resentimente manifestate pe fondul ignorarii de catre instanta de fond a parerii instantei de recurs din care au facut parte cei doi magistrati care au considerat martorul vinovat de comiterea infractiunii de marturie mincinoasa, dispunand anterior in acest sens procurorului sa inceapa urmarirea penala impotriva martorului si condamnandu-l ulterior pe martor pentru aceasta fapta in apel, dupa ce la fond fusese achitat.
Totodata, parchetul critica decizia pentru faptul ca instanta a schimbat incadrarea juridica a faptei din infractiunea prev. de art. 260 alin. 1 Cod penal in infractiunea prev. de art. 260 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, fara a o pune in discutia partilor, dispunand aplicarea dispozitiilor art. 334 Cod procedura penala prin minuta si dispozitiv, fara a indica in concret in considerente care sunt aceste declaratii, la ce data au fost date de catre inculpat si in fata caror organe judiciare.
Ultima critica a parchetului vizeaza gresita condamnare a inculpatului Constantin Vasile, instanta de apel comitand o eroare grava de fapt in situatia in care din probe rezulta ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de marturie mincinoasa nici in forma simpla si cu atat mai putin in forma continuata.
In esenta parchetul arata ca simpla contradictie intre ceea ce relateaza martorul si ceea ce s-a intamplat nu este o dovada ca declaratiile martorului au caracter mincinos, cu atat mai mult cu cat instanta de apel a ignorat in totalitate considerentele instantelor judecatoresti care au constatat vinovatia inculpatului B. P. sub forma intentiei directe ,aratand ca declaratiile martorului C.V. se coroboreaza si se completeaza cu celelalte probatorii administrate, neexistand dubii cu privire la buna-credinta a acestui martor.
In drept s-au invocat cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 3, 12, 17 si 18 Cod procedura penala
In motivarea orala a recursului inculpatul C.V., prin aparatorul din oficiu, solicita admiterea cererii de repunere in termenul de declarare a recursului.
Analizand decizia recurata prin prisma criticilor formulate, respectiv a cazurilor de casare prevazut de art.3859 pct.3, 12, 17 si 18 C. Codul de procedura penala analizand cu prioritate exceptia tardivitatii recursului declarat de inculpat si a cererii de repunere in termenul de recurs, Curtea constata urmatoarele:
Recursul declarat de inculpatul Constantin Vasile este tardiv formulat, avand in vedere ca acestuia i-a fost comunicata hotararea instantei de apel la data de 05.I.2011, si a semnat de primire, personal, iar recursul a fost depus pe data de 28.I.2011, cu depasirea termenului de 10 zile prevazut de art.3853 alin.1 Codul de procedura penala
De asemenea, disp. art.364 Cod procedura penala prevad, in concret ca repunerea in termen se face pentru motive temeinice, insa inculpatul nu a facut dovada existentei unei cauze temeinice de impiedicare pentru a fi repus in termenul de recurs.
Referitor la recursul parchetului Curtea va examina cu prioritate motivul privitor la existenta cazului de incompatibilitate in care s-au aflat judecatorii care au pronuntat decizia din apel.
Sub acest aspect Curtea constata ca cei doi magistrati nu mai puteau participa la judecarea cauzei penale dupa ce anterior si-au exprimat parerea cu privire la felul in care va trebui solutionata cauza de catre parchet, respectiv au constatat existenta infractiunii de marturie mincinoasa si savarsirea ei de catre inculpatul C.V., dispunand trimiterea cauzei la parchet in vederea inceperii urmaririi penale. Cu atat mai mult cu cat inculpatul fusese achitat de catre instanta de fond in baza art. 10 lit. d Codul de procedura penala , pentru aceasta infractiune, in locul manifestarii spiritului de impartialitate, prin incalcarea normelor imperative privind incompatibilitatea, s-au creat suspiciuni cu privire la eventualele resentimente manifestate pe fondul ignorarii de catre instanta de fond a parerii instantei de recurs din care au facut parte cei doi magistrati, care au considerat martorul vinovat de comiterea infractiunii de marturie mincinoasa si condamnandu-l ulterior pe martor pentru aceasta fapta in apel, dupa ce la fond fusese achitat.
Curtea apreciaza ca cei doi magistrati aveau obligatia de a se abtine de la solutionarea apelului, in conditiile in care prin solutia pronuntata anterior si prin considerentele ce au stat la motivarea solutiei si-au exprimat, fara echivoc, parerea cu privire la existenta vinovatiei inculpatului C.V., pe care ulterior l-au si condamnat dupa ce fusese achitat de catre prima instanta.
Pentru aceste considerente Curtea, constatand ca acest caz de casare o indispenseaza de a mai analiza celelalte motive de recurs invocate, in temeiul art.38515 pct.2 lit. c Cod procedura penala va admite recursul declarat de Parchetul de pe langa Tribunalul Calarasi impotriva deciziei penale nr. 229 din data de 30 decembrie 2010 pronuntata de Tribunalul Calarasi.
Caseaza decizia penala recurata si trimite cauza spre rejudecare la aceiasi instanta Tribunalul Calarasi.
In temeiul art. disp. art. 192 alin. 3 Cod procedura penala cheltuielile judiciare avansate de stat vor ramane in sarcina statului.
In temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) Cod procedura penala va respinge ca tardiv recursul declarat de inculpatul C.V. impotriva aceleiasi decizii.
In temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedura penala il va obliga pe recurentul inculpat la plata cheltuieli judiciare catre stat.
2