Aprecierea interesului in exercitarea unei actiuni pauliene in situatia in care reclamantul are calitate dubla, de creditor si debitor
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE - DOSAR NR.6904/300/2008 - DECIZIA CIVILA NR.1017/06.10.2010)
Prin sentinta civila nr.2396/16.03.2009 pronuntata de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti in dosarul nr.6904/300/2008, a fost respinsa ca neintemeiata actiunea formulata de reclamantul V.C.G., in contradictoriu cu paratele B.A. si A.P. si s-a luat act ca parata B.A. nu solicita cheltuieli de judecata.
La pronuntarea acestei sentinte, instanta de fond analizand actele si lucrarile dosarului a retinut urmatoarea situatie de fapt:
Prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.1181/20.04.2007, parata B.A. a vandut paratei A.P. apartamentul nr.7 din str.D. nr.15, bl.D21, sc.A, et.1, sector 2, rezervandu-si dreptul de abitatie asupra unei camere din apartament.
Prin promovarea prezentei actiuni, astfel cum este configurata in urma admiterii exceptiei lipsei de interes, reclamantul urmareste revocarea acestui contract, defaimandu-l ca fraudulos, prin mecanismul actiunii pauliene.
Reclamantul actioneaza in calitate de mostenitor testamentar al autorului B.G.. Conform certificatului de legatar nr.25/2007, autorul B.G. era creditorul paratei B.A., conform deciziei civile nr. 197R 22.03.2007 a Curtii de Apel Bucuresti, prin care aceasta a fost obligata sa plateasca autorului B.G. suma de 1.301.785 lei.
Din probatoriul administrat nu rezulta imprejurarea ca parata B.A. a incheiat contractul mentionat cu intentia de a frauda interesele reclamantului si cu complicitatea paratei A.P..
De asemenea, instanta a apreciat ca nu se poate retine existenta unei fraude fata de creditorul-reclamant, deoarece acesta a fost beneficiarul direct al intregului teren de 10.000 mp. Prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1061/27.03.1996, parata B.A. a vandut reclamantului si sotiei sale terenul de 10.000 mp din V., suprafata din care reclamantul a instrainat ulterior, suprafata de 7640 mp, conform contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.1124/26.04.1996.
Impotriva acestei sentinte si a incheierii pronuntate in sedinta publica din 24.10.2008, prin care a fost admisa exceptia lipsei de interes cu privire la capetele 2 si 3 de cerere, a declarat apel reclamantul V.C.G., solicitand admiterea apelului, casarea acestora si trimiterea cauzei spre rejudecare, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecata.
Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a Civila, prin decizia civila nr.207/A/17.02.2010, a respins ca nefondat apelul.
Pentru a pronunta aceasta decizie, tribunalul a retinut ca prima instanta a apreciat in mod corect lipsa de interes a apelantului reclamant in desfiintarea contractelor de vanzare-cumparare. Pentru exercitiul actiunii nu este suficient sa se afirme un drept actual, ci este nevoie sa se justifice un interes, adica un folos practic pe care partea il urmareste prin punerea in miscare a procedurii judiciare.
In speta, interesul practic al actiunii pauliene a apelantului reclamant este readucerea in patrimoniul debitoarei sale - intimata parata B.A. a unor bunuri instrainate de aceasta, pentru ca apelantul reclamant sa-si poata satisface creanta fata de debitoare. Cum insa bunurile ce fac obiectul contractelor de vanzare cumparare mentionate la capetele 2 si 3 de cerere au intrat chiar in patrimoniul apelantului reclamant, care a cumparat, impreuna cu sotia sa, parata V.A., un teren de 10.000 mp de la intimata parata B.A. si apoi au iesit din patrimoniul sau in schimbul unei sume de bani, prin vanzare catre paratul M.M., nu se poate sustine ca in momentul de fata exista vreun interes ca apelantul reclamant sa ceara desfiintarea prin actiunea pauliana a unor contracte in care el insusi a fost parte si prin care si-a marit patrimoniul, obtinand pentru o suprafata (chiar) mai mica de teren un pret de peste 66 de ori mai mare decat cel platit la cumparare in interval de numai 1 luna calendaristica ( a se vedea contractele de la filele 21 si 23 din dosarul de fond).
Impotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul.
Prin motivele de recurs se arata ca hotararea este nelegala intrucat:
Instanta a depasit atributiile puterii judecatoresti, atunci cand a constatat faptul ca hotararea fondului a fost data cu incalcarea formelor de procedura, dar nu a casat hotararea atacata.
Prin lipsirea de o prezumtie stabilita de lege in favoarea sa (prezumtie prevazuta de art.225 Cod procedura civila) instanta i-a pricinuit o vatamare.
Ignorand dispozitiile normative in vigoare, instanta a apreciat ca nefondat acest motiv de apel, ceea ce atrage aplicabilitatea art.304 pct.4 Cod procedura civila.
Instanta a interpretat gresit actul juridic dedus judecatii si nu a observat ca interesul reclamantului exista si este recunoscut de lege, ca atare, in virtutea calitatii sale de creditor al paratei B.A..
Simplul fapt ca detine o creanta impotriva paratei B.A. pe care incearca sa o valorifice justifica interesul sau in promovarea acestei actiuni.
Hotararea este netemeinica si nelegala, instanta retinand in mod gresit faptul ca B.A. a cunoscut ca este debitoare, abia la data de 22.03.2007.
Hotararea data la aceasta data reprezinta finalizarea unui litigiu ce a durat aproape 10 ani, timp in care organele de cercetare penala au constatat frauda paratei fata de ceilalti comostenitori, astfel incat B.A. era perfect constienta de faptul ca exista o probabilitate foarte mare ca instanta sa o oblige la plata unor sume de bani catre ceilalti mostenitori, fiind evidenta intentia de ascundere a patrimoniului.
In realitate, rezerva dreptului de abitatie asupra apartamentului s-a facut pentru a justifica faptul ca parata continua sa locuiasca in acel apartament chiar si dupa vanzare si nu dintr-o stare de nevoie a paratei.
Parata B.A. nu a facut nici o dovada ca se afla in nevoie.
Pentru aceste motive se solicita admiterea recursului, casarea deciziei si a incheierii recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare.
Curtea, examinand decizia recurata prin prisma motivelor de recurs formulate constata urmatoarele:
- Primul motiv de recurs privind depasirea atributiilor puterii judecatoresti este neintemeiat.
Prin incheierea din data de 02.02.2009 (fila 95 dosar fond) instanta a admis probele cu inscrisuri si interogatoriu.
La data de 16.03.2009 (fila 104) instanta revine cu privire la proba cu interogatoriul paratei B.A., retinand ca nu se mai impune administrarea acestei probe "deoarece din adeverinta medicala depusa la dosar, rezulta ca aceasta are o varsta considerabila, fiind nascuta in anul 1925. Mai mult, parata prezinta sechele in urma unui accident vascular cerebral", astfel incat s-a apreciat ca ar exista un risc major pentru producerea unui traumatism suplimentar paratei, chiar si in conditiile administrarii probei la locuinta acesteia.
La instanta de apel, prin incheierea din data de 25.11.2009 s-a admis proba cu interogatoriul intimatei - parate A.P., interogatoriu ce a si fost administrat si care se afla la filele 33 - 34 din dosar.
Ca atare, chiar daca prima instanta a apreciat gresit ca aceasta parata nu poate fi audiata din cauze medicale, nulitatea a fost acoperita prin luarea interogatoriului de instanta de apel.
Mai mult, potrivit dispozitiilor art.297 Cod de procedura civila, desfiintarea unei hotarari si trimiterea cauzei spre rejudecare se poate dispune de instanta de apel numai atunci cand prima instanta a rezolvat procesul fara a intra in cercetarea fondului ori judecata s-a facut in lipsa partii care nu a fot legal citata. Faptul ca instanta de fond ar fi facut o gresita aplicare a dispozitiilor art.225 Cod de procedura civila, nu se incadreaza in aceste dispozitii, in acest caz nelegalitatea putand fi remediata de instanta de apel, ceea ce de altfel, s-a si intamplat in speta.
Prin cel de-al treilea motiv de recurs se critica hotararea pe motiv ca s-a retinut in mod gresit ca parata B.A. ar fi fost de buna credinta la incheierea contractului de vanzare-cumparare, instanta interpretand gresit probele administrate in cauza: inscrisurile din care rezulta ca intre parti s-a purtat timp de 10 ani un proces penal, finalizat la data de 22.03.2007, contractul de vanzare-cumparare prin care parata si-a rezervat un drept de abitatie, etc.
Din modul cum este formulat insa acest motiv de recurs, rezulta ca recurentul solicita instantei de recurs sa faca o reapreciere a probelor administrate in cauza, ceea ce nu mai este permis fata de actuala configuratie a art.304 Cod de procedura civila.
In realitate, prin acest motiv de recurs se cere sa se stabileasca o alta situatie de fapt in ceea ce priveste incheierea contractului de vanzare-cumparare nr.1181/2007, astfel incat acest motiv de recurs nu va fi analizat.
Se mai sustine de catre recurent ca instanta a facut o gresita aplicare a dispozitiilor art.1169 Cod civil, solicitandu-i sa probeze un fapt negativ.
Si acest motiv de recurs, ce poate fi incadrat in dispozitiile art.304 pct.9 Cod de procedura civila este neintemeiat.
Intr-adevar, instanta de apel a retinut ca: "din nici o proba administrata la dosar nu reiese ca parata intimata B.A. nu s-ar fi aflat in stare de nevoie cand a instrainat apartamentul", dar prin aceasta nu se intelege ca s-ar fi solicitat apelantului recurent sa faca dovada unui fapt negativ, ci dimpotriva dovada faptului ca parata a fost de rea-credinta.
In lipsa acestor probe, coroborate cu varsta acesteia si cu rezervarea dreptului de uzufruct, instanta a concluzionat ca poate sa retina in favoarea paratei intimate prezumtia ca instrainarea imobilului a fost determinata de starea sa de nevoie.
Cel de-al doilea motiv de recurs vizeaza incheierea din sedinta publica din data de 21.10.2008, prin care a fost admisa exceptia lipsei de interes cu privire la capetele 2 si 3 din cererea de chemare in judecata, motiv de recurs gasit intemeiat de catre Curte, pentru urmatoarele considerente:
Prin contractul de vanzare-cumparare, autentificat sub nr.1061/27.03.1996 de B.N.P. M.I., V.A. a vandut reclamantului recurent V.C., casatorit cu V.A. suprafata de 10.000 m.p. teren situat in comuna V., str.E.I.N., nr.3, judet Ilfov, pentru suma de 3.000.000 lei vechi (300 lei Ron).
La randul sau, V.C.G. a instrainat catre M.M. suprafata de 7640 m.p. din suprafata totala de 10.000 m.p. dobandit anterior, pentru suma de 200.000.000 lei vechi (20.000 lei Ron).
Prin decizia civila nr.197/R/22.03.2007 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a Civila, s-a constatat ca terenul in suprafata de 10.000 m.p. situat in comuna V., str.E.I.N., nr.3, judet I., facea parte din masa succesorala ramasa de pe urma defunctului B.T.C., si ca mostenitori ai acestuia au fost parata B.A. si B.G., parata fiind obligata sa-i plateasca cu titlu de sulta lui B.G., prin aceeasi decizie, suma de 1.301.785 Ron, actualizata, suma neachitata pana la data promovarii prezentei actiuni.
Recurentul reclamant V.C.G. este mostenitorul defunctului B.G., calitate in care a formulat prezenta actiune.
Ca atare, recurentul reclamant, in momentul de fata, intruneste atat calitatea de debitor, cat si de creditor fata de parata B.A., cu privire la imobilul ce a facut obiectul celor doua contracte de vanzare-cumparare a caror anulare o solicita.
Este debitor, in situatia admiterii actiunii pentru sumele de 300 lei Ron (3.000.000 lei Rol) si 20.000 lei Ron (200.000.000 lei Rol) si, totodata, este creditor pentru suma de 1.301.785 Ron stabilita in favoarea autorului sau, B.G., prin decizia civila nr.197/12/22.03.2007 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a Civila si pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuala.
Prin urmare, simplul fapt ca in patrimoniul sau se regasesc ambele drepturi de creanta ii confera acestuia interes in formularea actiunii pauliene, actiune prin care poate obtine diferenta dintre sulta stabilita ca urmare a iesirii din indiviziune si sumele pe care ar fi obligat sa le restituie ca urmare a anularii contractelor de vanzare-cumparare.
Diferenta ce ar fi obtinuta in aceste conditii este suficient de mare incat sa justifice interesul sau in promovarea prezentei actiuni.
De altfel, cele retinute de instanta de fond si mentinute de instanta de apel reprezinta, in realitate, o analiza a conditiilor de fond a actiunii pauliene si nu o analiza a exceptiei lipsei de interes.
Prin urmare, fata de cele retinute, Curtea, in temeiul dispozitiilor art. 312 Cod de procedura civila, coroborat cu art.297 Cod de procedura civila, va admite recursul, va modifica decizia recurata, in sensul ca va admite apelul, va schimba incheierea apelata, in sensul ca va respinge exceptia lipsei de interes a capetelor 2 si 3 din cererea de chemare in judecata si va trimite cauza instantei de fond pentru rejudecarea acestor capete de cerere privind anularea contractelor de vanzare-cumparare autentificate sub nr.1061/27.03.1996 si nr.1124/26.04.1996.
Se vor mentine dispozitiile sentintei.