Relatii personale cu copilul. Aprecierea interesului copilului. Obligatia instantei de a lua, in circumstantele spetei, masurile adecvate in stabilirea programului de relatii personale
C.fam., art. 43 alin. (3), art. 97
Legea nr. 272/2004, art. 14
Ignorarea actelor medicale, ce atesta tulburarile emotionale ale minorei determinate de comportamentul violent al reclamantului, a planului de servicii de consiliere psihologica de care beneficiaza minora si a declaratiei minorei, retinandu-se gresit ca acestea nu au o importanta deosebita, cu consecinta stabilirii unui program definitiv de relatii personale, in conditiile spetei, constand in aceea ca minora locuieste de la nastere numai cu mama sa, de care este atasata, iar reclamantul lucreaza in Italia si mentine legaturi cu minora numai prin corespondenta si convorbiri telefonice, demonstreaza ca instantele nu au analizat corespunzator interesul minorei si nu au tinut seama de dispozitiile Conventiei asupra relatiilor personale care privesc copiii, adoptata la Strasbourg la 17 iulie 2003, ratificata de Romania prin Legea nr. 87/2007, in special art. 7, ce impune autoritatilor judiciare luarea masurilor adecvate in stabilirea programului de relatii personale.
Sectia civila, completul specializat pentru cauze de familie si minori,
decizia nr. 984 din 21octombrie 2008, (judecator dr. Adriana Corhan)
Prin decizia civila nr. 1038 din 28 octombrie 2008 Curtea a admis recursul declarat de parata P. A.-L. impotriva deciziei civile nr. 468/A din 6 iunie 2008 pronuntata de Tribunalul Timis, pe care a casat-o cu trimiterea cauzei spre rejudecare in apel la aceeasi instanta.
Curtea retinut ca prin decizia civila nr. 468/A din 06 iunie 2008 Tribunalul Timis a respins apelul declarat de parata impotriva sentintei civile nr. 261 din 07 februarie 2008 pronuntata de Judecatoria Lugoj.
Tribunalul a retinut ca prin actiunea adresata Judecatoriei Lugoj reclamantul C.G.-D. a solicitat in contradictoriu cu parata P.L.-A. stabilirea programului de relatii personale cu fiica sa V.A., nascuta la 02.03.1998 , aflata in ingrijirea paratei, in sensul de a o lua la domiciliul sau timp de doua saptamani in vacanta de iarna in luna decembrie si doua saptamani in vacanta de vara la mijlocul lunii august (perioada in care se afla in concediu de odihna in Romania), si cate doua zile la sfarsit de saptamana, respectiv sambata si duminica in situatia in care vine in tara cu alte ocazii.
In motivarea actiunii a aratat ca minora a rezultat din relatia de concubinaj a partilor, ca in urma cu 5 ani a plecat sa munceasca in Italia, unde se afla si in prezent, ca a intretinut permanent legatura cu minora, contribuind la intretinerea ei si ca are domiciliul in Lugoj impreuna cu mama sa, care este si ea atasata de minora, iar parata nu ii permite sa o vada pe minora decat in prezenta ei si pentru o perioada limitata de timp.
In drept a invocat dispozitiile art. 43 alin. (3) si 97 din Codul familiei si art. 14 si 15 lit. c) din Legea nr. 272/2004.
Parata a solicitat prin intampinate in principal, respingerea actiunii, iar in subsidiar, a fost de acord ca reclamantul sa mentina legaturi cu minora, insa la domiciliul ei o perioada limitata de timp.
A sustinut ca minora a rezultat dintr-o relatie pasagera a partilor, ca reclamantul consuma frecvent bauturi alcoolice si in aceasta stare venea la domiciliul ei, uneori chiar si dupa miezul noptii, facand scandal, fapt ce a determinat ca minora sa refuze sa se intalneasca cu reclamantul.
Mai arata ca minora a fost agresata de mai multe ori de catre reclamant, ultima data in 18.08.2007, cand reclamantul le-a batut pe amandoua, minora avand nevoie de 5-7 zile ingrijiri medicale pentru vindecare, precum si de consiliere psihiatrica.
Mai arata ca in convorbirile telefonice avute cu minora, reclamantul aduce injurii paratei, iar pretinsa contributie la intretinerea minorei a constat in realitate in mici si sporadice sume de bani.
De aceea, sustine ca interesul minorei este ca legaturile cu reclamantul sa aiba loc numai in prezenta ei, pentru a face ca minora sa nu fie afectata psihic si emotional.
Prin sentinta civila nr. 261 din 7 februarie 2008 Judecatoria Lugoj a admis actiunea si a incuviintat ca reclamantul sa o ia pe minora la domiciliul sau doua saptamani in luna august si doua saptamani in luna decembrie, corespunzator vacantelor scolare, urmand ca minora sa isi petreaca sarbatorile de Craciun alternativ la domiciliul fiecarui parinte, precum si doua zile la sfarsit de saptamana, cu ocazia vizitelor in tara ale reclamantului, in afara acestor perioade, respectiv de sambata de la orele 18,00 pana duminica la orele 17,00, cu obligatia de a o readuce la domiciliul paratei la sfarsitul programului de relatii personale.
Instanta de fond a retinut ca minora a rezultat din relatia partilor si a fost recunoscuta de reclamant inca de la nastere.
Din declaratiile martorilor si din celelalte probe cu inscrisuri administrate in cauza, a retinut ca reclamantul a mentinut relatii personale apropiate cu minora, bazate pe afectiune si atasament reciproc.
A mai retinut ca in vara anului 2007 intre parti au intervenit tensiuni grave, determinate atat de faptul ca parata i-a permis reclamantului sa aiba legaturi personale cu minora numai in prezenta ei si numai pentru perioade scurte de timp, precum si de reactiile impulsive ale reclamantului fata de parata in prezenta minorei, prin aceea ca ii aducea injurii si o ameninta, inclusiv in cadrul convorbirilor telefonice cu minora.
Aceasta stare conflictuala a culminat cu incidentul din 18.08.2007, cand, enervat de faptul ca minora si-a exprimat dorinta de a pleca acasa, si banuind ca a fost influentata de parata, reclamantul a bruscat-o si a lovit-o pe parata, iar din greseala, a lovit-o si pe minora.
In urma acestui incident, parata a formulat plangere penala impotriva reclamantului, minorei i s-a eliberat certificat medico-legal si a fost supusa si unui examen psihiatric, examen ce a stabilit ca prezinta tulburari emotionale, ca reactie la mediul abuziv patern.
Instanta a mai retinut ca minora are o stare de frica determinata de atitudinea reclamantului fata de mama sa, motiv pentru care si in prezent este consiliata de un specialist.
Instanta a avut in vedere si declaratia minorei, insa a apreciat ca, desi exista relatii tensionate intre parti, cu efecte negative asupra stabilitatii emotionale a minorei, acest fapt nu poate afecta incurajarea unor legaturi personale intre reclamant si minora, cu atat mai mult cu cat din probe rezulta nu numai atitudinea culpabila a reclamantului, ci si lipsa de cooperare a paratei.
Instanta a retinut ca minora nu a beneficiat de o relatie intr-un mediu calm cu tatal sau, de asa natura incat sa isi exprime sentimentele liber si fara nici o presiune exterioara, intalnirile dintre ei fiind limitate la o perioada de o ora sau o ora si jumatate, asa cum a recunoscut parata la interogator.
Instanta a mai retinut ca atitudinea paratei, care in urma incidentului dintre parti a evitat ca reclamantul sa se mai intalneasca cu minora, a determinat accentuarea sentimentelor minorei fata de reclamant.
Totodata, instanta de fond a apreciat ca certificatul medical depus de parata nu poate fi luat in seama pentru a se retine ca legaturile personale la domiciliul reclamantului ar dauna minorei, cata vreme starea de teama a minorei este determinata de atmosfera tensionata dintre parti, cu atat mai mult cu cat acest certificat nu a fost eliberat si prin ascultarea reclamantului, asa cum ar fi trebuit.
Celelalte sustineri ale paratei, referitoare la faptul ca reclamantul ar fi agresat-o fizic pe minora de mai multe, ori nu au fost dovedite in cauza.
Fata de aceasta stare de fapt si de dispozitiile art. 43 alin. (3) si art. 97 din Codul familiei, precum si ale art. 14 din Legea nr. 272/2004, instanta de fond a apreciat ca interesul minorei este de a avea si a consolida relatia atat cu tatal sau, cat si cu bunica paterna, legaturi care nu se pot pastra decat prin luarea minorei la domiciliul reclamantului, ambii parintii trebuind sa manifeste o disponibilitate maxima si o cooperare, de asa maniera incat minora sa se bucure de prezenta, afectiunea, grija si cresterea din partea ambilor parinti, intr-un climat cald, care sa nu ii pericliteze educatia si siguranta, ori sa influenteze relatiile personale afective, deoarece in caz contrar, oricare dintre parti va putea solicita modificarea acestui program in viitor, daca starea de fapt se modifica.
Impotriva sentintei parata P. L.-A. a declarat apel in termen, solicitand schimbarea ei in tot, in sensul respingerii actiunii in principal, iar in subsidiar, schimbarea in parte si incuviintarea relatiilor personale numai la domiciliul ei.
In motivarea apelului a aratat ca instanta de fond a interpretat trunchiat si denaturat o parte a probelor, ignorand pe acelea din care rezulta fara echivoc ca admiterea actiunii afecteaza grav dezvoltarea psihica a minorei.
A aratat ca instanta de fond a acordat prioritate dreptului reclamantului de a avea legaturi personale cu minora, in detrimentul interesului minorei si vointei acesteia, care, cu ocazia audierii in camera de consiliu, nu s-a aratat dornica de a-l vizita pe reclamant la domiciliul acestuia.
A mai aratat ca in urma incidentului din 18.08.2007, minora sufera de "tulburari emotionale anxios depresive, reactie la mediul abuziv patern", iar actele medicale eliberate in acest sens au fost interpretate denaturat de prima instanta.
Parata a mai aratat ca minora nu a dormit niciodata la reclamant si o sperie ideea de a-l mai vedea, iar reclamantul a contribuit numai sporadic si cu mici sume de bani la intretinerea minorei, in acest sens reclamantul eschivandu-se in a recunoaste care sunt veniturile pentru a putea fi obligat la plata unei contributii de intretinere in conditiile legii.
Totodata, a aratat ca atunci cand a fost aniversarea minorei nici reclamantul, nici bunica paterna nu au felicitat-o , fapt remarcat de minora.
Prin intampinare, reclamantul a solicitat respingerea apelului, sustinand ca programul de relatii personale incuviintat este in interesul minorei.
Analizand apelul declarat de parata, tribunalul a apreciat ca este neintemeiat.
Astfel, a retinut ca din probele administrate de ambele instante rezulta ca este in interesul minorei sa aiba legaturi personale cu ambii parinti si sa dezvolte o viata de familie si cu reclamantul, atata timp cat acesta nu este decazut din exercitiul drepturilor parintesti, iar din probe nu rezulta ca relatia cu reclamantul ar afecta negativ dezvoltarea minorei.
Tribunalul a apreciat ca cele declarate de minora cu ocazia audierii sunt consecinta relatiilor conflictuale dintre parti, iar acest fapt impune tocmai ca relatiile personale sa se desfasoare la domiciliul reclamantului.
Tribunalul a mai retinut ca actele de violenta invocate de parata nu au fost dovedite in cauza.
De aceea, tribunalul a apreciat ca atata timp cat reclamantul are calitatea de parinte, programul de relatii personale stabilit de prima instanta este corect, fiind in interesul minorei ca, in raport de varsta si gradul de discernamant, sa dezvolte o viata de familie si cu reclamantul.
De aceea, a apreciat ca nu exista temeiuri pentru schimbarea sentintei primei instante.
Impotriva acestei decizii parata P. L.-A. a declarat recurs in termen, solicitand in principal modificarea in tot a celor doua hotarari, iar pe fond respingerea actiunii, iar in subsidiar, modificarea in parte, in sensul ca pana la recuperarea completa din punct de vedere psihic a minorei sa fie exclusa ramanerea minorei la domiciliu reclamantului si in timpul noptii.
Parata sustine ca cele doua hotarari sunt nelegale, deoarece din probele administrate rezulta ca reclamantul nu a fost impiedicat sa aiba legaturi personale cu minora, cu toate ca acesta a contribuit numai sporadic si nesemnificativ la intretinerea acesteia.
De asemenea, arata ca in data de 18.08.2007, reclamantul a agresat-o atat pe ea, cat si pe minora, moment ce a determinat tulburarile emotionale ale minorei, cu consecinta ca si in prezent aceasta are nevoie de consiliere si suport psihologic.
In acest sens, parata sustine ca din intreg probatoriul administrat rezulta ca datorita agresivitatii reclamantului, manifestata inca de la inceputul relatiilor, a evitat prezenta acestuia la domiciliul sau si a avut permanent un sentiment de teama, care a determinat-o sa o protejeze pe minora prin insotirea minorei in vizitele facute in familia reclamantului. Aceasta teama a fost confirmata de violentele exercitate de reclamant in august 2007, motiv pentru care acesta a si fost condamnat pentru lovire prin sentinta penala nr. 64/12.08.2008.
Mai mult, parata arata ca starea de agresivitate a fost confirmata de minora, cu ocazia audierii acesteia.
Parata mai arata ca desi reclamantul are dreptul de a mentine legaturi personale cu minora, exercitarea acestui drept trebuie sa tina seama de interesul minorei, in concret, programul trebuind sa fie stabilit de asa maniera, incat sa se evite ramanerea minorei peste noapte la domiciliul reclamantului.
Parata arata, de asemenea, ca instantele nu au acordat atentie comportamentului reclamantului, care nu a fost interogat, cu toate ca exista doua sentinte penale de condamnare a sa.
De aceea, conchide ca programul de relatii personale stabilit de prima instanta si mentinut de tribunal, nu este in interesul minorei, ci chiar pune in pericol sanatatea psihica a acesteia.
In drept se invoca dispozitiile art. 304 pct.9 C. pr. civ. .
Prin intampinare reclamantul a solicitat respingerea recursului ca neintemeiat.
In recurs s-au depus acte medicale, caracterizare din partea educatoarei si a invatatoarei, dovada condamnarii reclamantului, plangerile penale formulate de parata, dovada ca minora urmeaza un program de consiliere psihologica, conform unui plan de servicii aprobat de Primarul municipiului Lugoj, dovezi care atesta atasamentul minorei fata de parata.
Analizand recursul declarat de parata, in raport de sustinerile acesteia, de apararea reclamantului, de probele dosarului si de dispozitiile art. 299 - 315 C.proc.civ, Curtea apreciaza ca este intemeiat.
In cauza, minora a rezultat din relatia de concubinaj a partilor, a fost recunoscuta de reclamant, insa partile nu au locuit impreuna niciodata.
Reclamantul lucreaza in Italia, astfel ca relatiile personale dintre minora si reclamant au constat in vizitele pe care minora le-a facut la domiciliul acestuia cand venea in tara, corespondenta si convorbiri telefonice.
In luna august 2007 intre parti a avut loc un incident, ocazie cu care si minora a fost lovita de reclamant. Urmare a acestui incident, asa cum atesta actele medicale depuse in cauza si cum minora a declarat cu ocazia audierilor in camera de consiliu, minora prezinta un sentiment de teama, si, mai mult, actele medicale atesta ca prezinta tulburari emotionale determinate de agresivitatea reclamantului, mai ales asupra mamei sale.
Curtea mai retine din declaratia minorei, ca desi minora doreste sa dezvolte o relatie afectiva cu reclamantul, o asemenea legatura a fost intrerupta in evolutia ei datorita comportamentului violent al reclamantului.
Asadar, Curtea retine ca intre reclamant si minora, in lipsa prezentei reclamantului in viata minorei, relatia afectiva ce se doreste a fi dezvoltata a fost afectata de comportamentul violent al reclamantului.
Din dispozitiile art. 43 si 97 din Codul familiei si art. 14 si 15 din Legea nr. 272/2004, rezulta ca reclamantul, in calitate de parinte, are dreptul de a mentine legaturi personale cu minora pentru a putea contribui la cresterea si educarea acesteia, iar minora are dreptul de a se bucura de cresterea si ingrijirea tatalui sau.
Este adevarat ca atata timp cat reclamantul nu este decazut din exercitiul drepturilor parintesti pastreaza dreptul de a mentine legaturi personale cu fiica sa, minora in cauza.
Pe de alta parte, si minora are dreptul si interesul de a mentine legaturi personale cu tatal sau, deoarece numai astfel intre parti se poate dezvolta o viata de familie, cu consecinta dezvoltarii unei personalitati echilibrate emotional si afectiv.
Dezvoltarea unei vieti de familie de catre minora si tatal sau, reclamantul in cauza, presupune ca acestia sa se bucure cat mai mult timp posibil unul de prezenta celuilalt.
Dar, in circumstantele spetei, instanta trebuie sa stabileasca programul de relatii personale de maniera in care acesta sa fie in interesul superior al minorei.
Curtea reaminteste ca desi interesul superior al minorei este de a dezvolta o viata de familie cu tatal sau, acesta trebuie sa manifeste fata de minora si de familia acesteia, ce o include mai ales pe parata, intelegere si toleranta si sa aiba cel putin un comportament civilizat, care sa excluda inclusiv aprecierile negative. De cealalta parte, parata trebuie sa manifeste cooperare si sa cultive minorei dragostea si atasamentul fata de tatal sau.
Avand a stabili programul de relatii personale in cauza, cele doua instante au interpretat gresit actele medicale ce atesta tulburarile emotionale ale minorei determinate de comportamentul violent al reclamantului, retinand gresit ca acestea nu au o importanta deosebita .
Dimpotriva, Curtea apreciaza ca in cauza, fata considerentele expuse si de declaratia minorei, coroborata cu planul de servicii de care aceasta beneficiaza si cu scrisorile medicale depuse in cauza, se impunea, pentru stabilirea corecta a starii de fapt si determinarea programului de relatii personale o evaluare psihologica a minorei si a ambilor parinti, iar daca este cazul, chiar o evaluare psihiatrica a acestora.
Curtea, are in vedere mai ales scrisoarea medicala aflata la fila 32 din dosarul de apel, care, dupa ce atesta tulburari emotionale reactive la mediul abuziv patern, recomanda control lunar in cabinet de psihiatrie pediatrica, evitarea factorilor stresanti si a traumelor psihice.
Totodata, are in vedere inscrisul de la fila 34 din dosarul de apel, ce prezinta evaluarea din partea psihologului de la scoala pe care o frecventeaza minora, act ce atesta, de asemenea, ca atunci cand vorbeste despre problemele pe care le are cu tatal ei, minora plange, este trista, o sperie gandul ca ar trebui sa stea cu el si ii este frica de el, deoarece este agresiv.
Curtea apreciaza ca starea de fapt nu a fost corect stabilita de catre cele doua instante, intrucat actele medicale nu pot fi interpretate decat din punct de vedere medical, iar diagnosticului stabilit se impune sa i se recunoasca in plan juridic efectele pe care acesta le are in ce priveste afectarea emotional afectiva a minorei.
Asadar, Curtea apreciaza ca in raport de dispozitiile art. 129 alin. 5 C.proc.civ., instanta de apel, care a exercitat controlul judiciar si care a completat probele administrate de prima instanta, nu a lamurit pe deplin starea de fapt in cauza, pentru ca, in raport de aceasta sa se pronunte asupra temeiniciei si legalitatii hotararii primei instante.
Ignorarea actelor medicale si stabilirea in consecinta a unui program larg si definitiv, in conditiile spetei, constand in aceea ca minora locuieste de la nastere numai cu mama sa, de care este atasata, iar reclamantul lucreaza in Italia si mentine legaturi cu minora numai prin corespondenta si convorbiri telefonice, demonstreaza ca instantele nu au analizat corespunzator interesul minorei si, desi au audiat-o pe aceasta, opinia ei nu a prezentat nici o relevanta in pronuntarea solutiilor.
De asemenea, Curtea constata ca tribunalul nu a avut in vedere aplicarea dispozitiilor Conventiei asupra relatiilor personale care privesc copiii, adoptata la Strasbourg la 17 iulie 2003, ratificata de Romania prin Legea nr. 87/2007, in special art. 7, ce impune autoritatilor judiciare luarea masurilor adecvate in stabilirea programului de relatii personale.
Avand in vedere celeritatea pe care o reclama natura cauzei, Curtea apreciaza ca nu se impune si casarea sentintei primei instante, probele ce se impun in completare putand fi administrate cu ocazia rejudecarii apelului.
In consecinta, Curtea apreciaza ca se impune potrivit art. 312 alin. (5) C.proc.civ. admiterea recursului, casarea deciziei, cu trimitere cauzei spre rejudecare in apel.