. Procedura insolventei. Actiune in anulare transferuri frauduloase formulata de lichidator sub imperiul legii nr. 64/1995. Act de procedura indeplinit inainte de intrarea in vigoare a legii noi. Supravietuirea legii vechi.
Actiune in anulare a actelor incheiate de debitor anterior deschiderii procedurii, indreptata impotriva subdobanditorului. Conditia ca bunul sa nu fi fost instrainat la o valoare corespunzatoare si ca subdobanditorul sa fi cunoscut sau sa fi trebuit sa cunoasca faptul ca transferul este susceptibil de a fi anulat. Neintrunirea cumulativa a celor doua conditii. Consecinte
Articolul 128 alineat 2 din legea nr. 64/1995
Articolul 725 alin.5 Cod procedura civila
Articolul 49 alineat 1 din legea nr.64/1995.
(Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V a Comerciala
decizia comerciala nr. 710 din 6 mai 2010)
Prin cererea inregistrata sub nr. 926 din 14 mai 2004 pe rolul Tribunalului Calarasi, reclamanta H. N. - administrator judiciar al debitoarei SC R. SA, cu sediul in L. G., judetul Calarasi le-a chemat in judecata pe paratele SC R. SA si SC F. P. SRL, cu sediul in L. G., judetul Calarasi si SC S. C. L.T.D, cu sediul in localitatea M. Grecia, solicitand ca instanta sa anuleze procesul-verbal de adjudecare incheiat la 14 noiembrie 2002 de catre BEJ O. C. din L. G. in dosarul de executare nr.109/2002; sa anuleze contractul de garantie ipotecara autentificat sub nr.992 din 7 iunie 2002, incheiat intre SC F. P. SRL in calitate de creditoare ipotecara si SC R. SA in calitate de debitoare ipotecara; sa radieze dreptul de ipoteca asupra imobilului proprietate a SC R. SA din Cartea funciara nedefinitiva nr. 333/N Anexa 3; sa anuleze contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 341/A1/ ianuarie 2003 la BNP C. L. si Z. I. din G., contract incheiat intre SC F. P. SRL si SC S. C. L.T.D.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca la 3 iunie 2002, intre SC S. C. L.T.D si SC F. P. SRL a intervenit contractul de garantie ipotecara autentificat sub nr. 992 din 7 iunie 2002 la BNP S. M. S. si C.N.D. din B., contract prin care SC R. SA, ca debitoare ipotecara , a garantat executarea contractului comercial incheiat cu SC F. P. SRL, pana la concurenta sumei de 4.500.298.690 lei, imobilele asupra carora s-a instituit ipoteca fiind proprietate a debitoarei conform certificatului de atestare fiscala seria MO3 nr. 0150 din 29 aprilie 1993 si protocolului de predare - primire nr. 328 din 31 mai 1993 .
Reclamanta a sustinut ca reprezentantul legal al SC R. SA, D. P. , a incheiat acest contract cu rea - credinta pentru termenul de 20 de zile de la data autentificarii, in conditiile in care acesta era si reprezentantul firmei PD S. F. LTD din Cipru, care este asociat al SC F. P. SRL, folosind astfel bunurile SC R. SA in scopul de a favoriza alte societati din tara si din strainatate, pentru ca aceste bunuri sa nu fie valorificabile pentru acoperirea datoriilor restante.
In ce priveste procesul-verbal de adjudecare, a sustinut ca dobandirea activului in aceasta modalitate s-a facut in mod netemeinic si nelegal, avand in vedere reaua - credinta cu care au fost ipotecate bunurile pentru derularea unui contract comercial neoneros si in defavoarea debitoarei SC R. SA. In plus, reclamanta a aratat si ca derularea contractului a constat in emiterea unui numar de 8 (opt) facturi pentru marfuri care nu au fost niciodata receptionate.
Totodata, reclamanta arata ca bunurile SC R. SA se afla la momentul promovarii actiunii in posesia paratei de rangul trei si ca prezenta actiune este intemeiata pe dispozitiile articolului 18 lit. e din legea nr. 64/1995, coroborate cu dispozitiile articolelor 44 si 45 din acelasi act normativ.
Prin sentinta civila nr.485 din 26 iulie 2005, Tribunalul Calarasi a admis cererea astfel cum a fost formulata.
Prin decizia comerciala nr.448 din 5 octombrie 2006, pronuntata in dosarul nr. 31331/2/2005, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V- a Comerciala a admis apelul declarat de SC S. C. L.T.D, impotriva sentintei civile nr.485 din 26 iulie 2005 a Tribunalului Calarasi, a desfiintat sentinta atacata si a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Calarasi - judecator-sindic.
Prin sentinta civila nr.2305 din 2 noiembrie 2007 a Tribunalului Calarasi, pronuntata in dosarul cu numar unic 31331/2/2005 , judecatorul-sindic a respins exceptiile lipsei capacitatii de exercitiu a reclamantei si a inadmisibilitatii si a admis actiunea astfel cum a fost formulata.
Prin decizia comerciala nr. 483 R din 18 aprilie 2008, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V- a Comerciala, a admis recursul declarat de S. C. L.T.D, a casat sentinta civila nr. 2305 din 2 noiembrie 2007 si a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante.
La rejudecarea in fond, la 25 februarie 2009 reclamanta a depus "precizari", prin care in realitate a completat cererea de chemare in judecata, solicitand la pct. 1 si anularea contractului comercial nr.24 din 4 iunie 2002, incheiat intre SC F. P. SRL si SC R. SA, iar la pct. 6 repunerea partilor in situatia anterioara incheierii actelor, cu consecinta reintoarcerii imobilului in proprietatea debitoarei SC R. SA, pentru indestularea creantelor.
In ce priveste contractul nr. 24 din 4 iunie 2002 , a aratat ca a intrat in posesia lui dupa casarea cu trimitere spre rejudecare a sentintei civile nr.2305 din 2 noiembrie 2007 a Tribunalului Calarasi, fiind in imposibilitate de a-l prezenta mai devreme si ca solicita anularea acestuia , apreciind ca este incheiat in frauda creditorilor, deoarece atesta o datorie comerciala nereala.
Prin sentinta comerciala nr.207/F din 6 mai 2009, judecatorul-sindic a admis exceptia prescriptiei dreptului material la actiune pentru capatul de cerere privind anularea contractului comercial nr. 24 din 4 iunie 2002, invocata din oficiu si in consecinta a respins acest capat de cerere .
A admis exceptia lipsei capacitatii de exercitiu a reclamantei pentru capatul de cerere privind anularea contractului de vanzare-cumparare nr. 341/A1/ ianuarie 2003, invocata de SC S. C. L.T.D Grecia, si in consecinta a respins acest capat de cerere .
A respins exceptia inadmisibilitatii, invocata de aceeasi parata.
A admis in parte actiunea si a dispus anularea procesului-verbal de adjudecare incheiat la 14 noiembrie 2002 de BEJ O.C. in dosarul de executare nr. 109/2002, anularea contractului de garantie ipotecara autentificat sub nr. 992 din 7 iunie 2002 de BNP S. M. S. si C. N. D., incheiat intre SC F. P. SRL in calitate de creditoare ipotecara si SC R. SA in calitate de debitoare ipotecara. A dispus radierea dreptului de ipoteca asupra imobilului proprietate a SC R. SA din cartea funciara nedefinitiva nr. 333/N, anexa 3, precum si repunerea SC F. P. SRL si a SC R. SA in situatia anterioara actelor anulate prin prezenta sentinta. A respins actiunea impotriva paratei SC S. C. L.T.D, Grecia.
Pentru a hotari astfel, judecatorul-sindic a retinut, in ceea ce priveste exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata din oficiu, ca aceasta este intemeiata in raport de dispozitiile articolului 79 din Legea nr. 85/2006, intrucat anularea contractului comercial nr. 24 din 4 iunie 2002 putea fi ceruta in cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, deschiderea procedurii a avut loc la 15 iunie 2003, astfel ca intregirea actiunii reclamantei cu capatul de cerere privind anularea contractului comercial nr. 24/2002 s-a facut cu depasirea acestui termen, prevazut de altfel si de articolul 60 din Legea nr. 64/1995 in forma in vigoare la data introducerii actiunii initiale.
In ceea ce priveste exceptia lipsei capacitatii de exercitiu a administratorului judiciar, a apreciat ca este intemeiata, intrucat dispozitiile articolului 61, coroborate cu dispozitiile articolului 65 alin. 1 din Legea nr. 64/1995 prevad ca administratorul judiciar poate introduce actiune in anularea transferurilor patrimoniale in cazul subdobanditorilor numai daca acestia nu au platit valoarea corespunzatoare bunului si cunostea sau trebuia sa cunoasca faptul ca transferul era susceptibil de a fi anulat. A retinut ca, atata timp cat in privinta subdobanditorului SC S. C. L.T.D. Grecia nu s-au dovedit conditiile prevazute de articolul 65 alin. 1 din Legea nr. 64/1995, administratorul judiciar nu are capacitate de exercitiu in promovarea cererii in anulare a contractului care il priveste pe acest subdobanditor.
A apreciat neintemeiata exceptia inadmisibilitatii actiunii in anulare a procesului-verbal de adjudecare de la 14 noiembrie 2002, intrucat in speta anularea acestui act ( posibila in mod curent pe calea contestatiei la executare) este consecinta anularii contractului de garantie ipotecara in baza caruia s-a incuviintat executarea silita finalizata cu procesul-verbal de adjudecare.
Pe fondul cauzei, judecatorul-sindic a retinut in esenta ca administratorul statutar al SC R. SA a scos din proprietatea acestei societati bunurile ipotecate prin intermediul altor firme la care era asociat , fara ca la baza acestei operatiuni sa existe o creanta reala, ca atare ipoteca si inscrierea dreptului de ipoteca in cartea funciara au la baza o cauza ilicita, fiind incalcate dispozitiile articolului 948 Cod civil, cu consecinta nulitatii acestor acte si a repunerii partilor in situatia anterioara incheierii lor.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal a declarat recurs motivat reclamanta, devenita pe parcursul procesului lichidator, cauza fiind inregistrata sub nr.31331.1/2/2005 la 25 noiembrie 2009 pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a V- a Comerciala.
In motivarea recursului , a fost criticata hotararea primei instante pentru netemeinicie in primul rand pentru ca a fost pronuntata cu gresita aplicare a dispozitiilor legale incidente in ce priveste cererea de anulare a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 341/A1/ianuarie 2003, caz de modificare prevazut de articolul 304 pct. 9 teza a II - a Cod procedura civila .
Sub acest aspect, recurenta a aratat ca, dupa desfiintarea sentintei civile nr. 2305 din 2 noiembrie 2007 a Tribunalului Calarasi si pe parcursul rejudecarii ,erau deja incidente dispozitiile Legii nr. 85/006 care abrogau Legea nr. 64/1995 ( articolului 156 alin. 3 din Legea nr. 85/2006) si erau de imediata aplicare. Prin urmare, a sustinut recurenta, judecatorul-sindic nu putea aplica in continuare dispozitiile legii nr. 64/1995.
Recurenta a aratat ca, si daca ar fi fost incidente prevederile acestei din urma legi, dispozitiile articolului 65 alin. 1 nu reglementeaza drepturi procedurale , ci situatiile in care administratorul judiciar sau lichidatorul poate formula actiune in anularea transferurilor de drepturi patrimoniale catre terti.
Subsumat aceluiasi motiv de recurs, recurenta a aratat ca judecatorul-sindic nu a aratat care sunt motivele pentru care a admis exceptia lipsei capacitatii de exercitiu a reclamantei, desi se impunea atata timp cat legile speciale nr. 64/1998 si nr. 85/2006 confera practicianului in insolventa capacitatea de exercitiu a tuturor drepturilor procedurale pentru a formula actiuni in anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale catre terti.
Totodata, a sustinut ca motivarea judecatorului-sindic nu vizeaza exceptia lipsei capacitatii de exercitiu , ci fondul cererii.
A doua critica priveste lipsa de temei legal a hotararii , motiv de recurs prevazut de articolul 304 pct. 9 teza I Cod procedura civila, recurenta sustinand ca judecatorul-sindic nu a motivat in drept in nici un fel solutia de respingere a capetelor de cerere de anulare a contractelor prin raportare la solutia de desfiintare a actului de adjudecare si a contractului de garantie ipotecara, desi prin cererea formulata s-a solicitat anularea acestor acte ca o consecinta a anularii actelor de executare.
Sub acest aspect, recurenta a aratat ca , urmare a anularii contractului de garantie ipotecara, trebuia anulat si contractul de vanzare-cumparare nr.341/A1/ianuarie 2003, deoarece SC F. P. SRL a vandut lucru altuia, dupa cum trebuia anulat si contractul de imprumut nr. 24/2002 , care nu mai este un imprumut garantat cu o ipoteca, ci doar un contract care constata o creanta.
A treia critica se intemeiaza pe sustinerea ca solutia primei instante contine dispozitii contrare, intrucat in situatia respingerii cererii de anulare a contractului nr. 341/A1/ianuarie 2003 nu mai este posibila repunerea partilor in situatia anterioara, neputandu-se intra in posesia bunului afectat de ipoteca.
Sub acelasi aspect, a subliniat si obligatia expresa a tertului dobanditor de restituire a bunului ce a facut obiectul transferului patrimonial, obligatie prevazuta de articolului 83 alin. 1.
Recursul este intemeiat in drept pe dispozitiile articolelor 304 pct. 9 si 3041 Cod procedura civila , ca si pe dispozitiile Legii nr. 85/2006.
In recurs nu s-au depus intampinari.
Fata de actele si lucrarile dosarului, de probele administrate, Curtea a apreciat recursul ca intemeiat si l-a admis in limitele si pentru urmatoarele considerente:
Prima critica este intemeiata in parte. Curtea a apreciat ca nu poate fi primita sustinerea recurentei despre aplicabilitatea in speta a dispozitiilor Legii nr. 85/2006 . Se constata ca cererea de anulare a transferurilor patrimoniale a fost introdusa pe rolul Tribunalului Calarasi la 14 mai 2004, atunci cand in vigoare erau dispozitiile legii nr. 64/1995, lege aplicabila in cauza potrivit principiului tempus regit actum .
Pe de alta parte, Curtea a constatat ca dispozitiile articolului 128 din Legea nr.64/1995, in forma in vigoare la data sesizarii instantei, prevedeau ca legea se completeaza, in masura compatibilitatilor, cu dispozitiile Codului de procedura civila si cu cele ale Codului Comercial Roman.
Dispozitiile articolului 725 alin.5 Cod procedura civila, in forma in vigoare la momentul sesizarii instantei , prevedeau ca actul de procedura indeplinit inainte de intrarea in vigoare a legii noi ramane supus dispozitiilor vechii legi. Ca atare, dispozitiile procedurale tranzitorii consacra supravietuirea in speta a legii vechi, respectiv a legii nr. 64/1995, in cazul tuturor actelor de procedura (cum este si actiunea in anulare de fata) indeplinite sub imperiul acesteia.
Este, insa, intemeiata critica relativa la modul in care judecatorul-sindic a solutionat exceptia lipsei capacitatii de exercitiu in ce priveste cererea de anulare a contractului de vanzare-cumparare nr. 341/A1/ ianuarie 2003.
Capacitatea de exercitiu este definita de articolul 5 alin. 3 din decretul nr. 31/1954 drept capacitatea persoanei de a-si exercita drepturile si de a-si asuma obligatii, savarsind acte juridice. Fata de aceasta definitie legala, Curtea a constatat ca judecatorul-sindic nu a contestat in nici un fel posibilitatea conferita de lege reclamantei, posibilitate decurgand din calitatea acesteia de practician in insolventa si de administrator/ lichidator numit in procedura, de a ataca in justitie transferuri patrimoniale facute de debitoare catre terti.
Judecatorul-sindic a adus in sustinerea acestei exceptii argumente straine de dispozitiile legale precitate si care, asa cum arata si recurenta insasi, vizeaza chiar fondul cererii de anulare a contractului de vanzare-cumparare nr. 341/A1/ ianuarie 2003. Pe cale de consecinta, Curtea a apreciat ca judecatorul-sindic, admitand exceptia lipsei capacitatii de exercitiu, a pronuntat o solutie cu aplicarea gresita a dispozitiilor articolului 5 alin. 3 din decretul nr. 31/1954 , motiv pentru care a admis recursul in conformitate cu dispozitiile articolului 304 pct. 9 Cod procedura civila, a modificat in parte hotararea atacata, in sensul ca a respins aceasta exceptie ca neintemeiata.
Curtea a reitereat constatarea privitoare la folosirea de catre judecatorul-sindic a unor argumente care vizeaza in realitate fondul cererii de anulare a contractului de vanzare-cumparare , ceea ce face imposibila casarea cu trimitere a hotararii in conditiile articolului 12 alin. 5 teza I Cod procedura civila si autorizeaza Curtea sa antameze in recurs solutia pe fondul acestei cereri.
In raport de argumentele expuse in precedent, Curtea a constatat ca la momentul sesizarii judecatorul-sindic, respectiv 14 mai 2004, Sectiunea a III - a legii nr. 64/1995 reglementa situatia unor acte juridice ale debitorului, iar in articolul 49 alin. 1 prevedea conditiile in care administratorul judiciar, lichidatorul ori comitetul creditorilor pot intenta actiune pentru a recupera de la subdobanditor bunul ori valoarea bunului transferat de debitor.
Cele doua conditii sunt cumulative si se refera la neachitarea de catre subdobanditor a valorii corespunzatoare a bunului si la faptul ca subdobanditorul cunoaste sau trebuia sa cunoasca faptul ca transferul initial este susceptibil de a fi anulat .
Sub acest aspect, Curtea a constatat ca la dosarul cauzei nu a fost administrata nici o proba. In ce priveste valoarea corespunzatoare a bunului, Curtea retine ca recurenta reclamanta nu a facut nici macar o discutie nici in sensul ca pretul din contractul de vanzare-cumparare nr. 341/A1/ianuarie 2003 ar fi prea mic, nici ca subdobanditorul nu l-ar fi platit .
In ce priveste atitudinea subdobanditorului fata de transferul initial, de asemenea se constata ca recurenta reclamanta nu precizeaza in ce a constat reaua - credinta a acestuia si nici nu indica proba sau probele din care reiese ca acesta cunostea sau trebuia sa cunoasca faptul ca transferul initial era anulabil, in favoarea subdobanditorului operand prezumtia consacrata de principiul bona fides praesumitur .
Pe cale de consecinta, Curtea a apreciat cererea de anulare a contractului de vanzare-cumparare incheiat cu subdobanditorul SC S. C. L.T.D, ca neintemeiata pentru neintrunirea conditiilor cumulative impuse de articolul 49 alin. 1 din legea nr. 64/1995 si a respins-o cu aceasta motivare.
A doua critica este neintemeiata si a fost inlaturata. O prima precizare se impune. In cererea introductiva de instanta recurenta reclamanta nu a indicat expres , asa cum netemeinic sustine in recurs, ca a solicitat anularea contractului de vanzare-cumparare nr. 341/A1/ ianuarie 2003, ca efect al aplicarii principiului quod nullum est, nullum producit effectum .
Dar si daca acest temei ar fi fost indicat, in speta este inaplicabil. In dreptul comun, acest principiu este limitat de aplicarea principiilor ocrotirii bunei credinte si de principiul securitatii circuitului civil. Pe taramul special al procedurii insolventei, acest principiu este limitat, in cazul subdobanditorului , si de cele doua conditii cumulative prevazute de articolul 49 alin. 1 din legea nr. 64/1995, ceea ce face ca actiunea administratorului judiciar, a lichidatorului sau a comitetului creditorilor si aplicarea principiului quod nullum est, nullum producit effectum impotriva subdobanditorului sa fie si mai mult ingradite.
Cat priveste critica relativa la anularea contractului nr. 24/2002, Curtea a apreciat-o neintemeiata.
Judecatorul-sindic a respins aceasta cerere ca prescrisa, caz in care nu mai putea lua in analiza nici un alt argument de fond, asadar nici aplicarea principiului quod nullum est, nullum producit effectum. Pentru aceleasi considerente, vazand si dispozitiile articolului 316, raportat la articolului 298 si la articolul 137 Cod procedura civila , nici Curtea nu poate proceda la examinarea acestui argument de fond, cu atat mai putin cu cat recurenta reclamanta nu critica in nici un fel solutia data de judecatorul-sindic pe exceptia prescriptiei dreptului material la actiune.
A treia critica este neintemeiata si a fost inlaturata. Avand in vedere bunurile care figureaza in procesul verbal de adjudecare si in cartea funciara nedefinitiva ( filele 14-19 dosar nr. 926/2004 al Tribunalului Calarasi) , comparativ cu bunurile instrainate prin contractul de vanzare-cumparare nr. 341/A1/ianuarie 2003 ( filele 30-34 ale aceluiasi dosar), Curtea constata ca subdobanditorul a dobandit parte din bunurile adjudecate initial de SC F. P. SRL, ceea ce face posibila repunerea partilor in situatia anterioara, prin redobandirea restului de bunuri in materialitatea lor.
Pe de alta parte, imprejurarea ca subdobanditorul beneficiaza in continuare de bunurile cumparate nu este de natura nici sa o pagubeasca pe debitoare, nici sa ii profite in mod necuvenit tertului adjudecatar, acesta din urma avand obligatia, conform masurii de repunere in situatia anterioara, de a restitui patrimoniului societatii debitoare contravaloarea restului de bunuri care nu mai pot reintra in patrimoniul debitoarei in materialitatea lor.
Considerentele ce preced au fundamentat convingerea Curtii ca recursul este intemeiat doar sub aspectul solutiei pronuntate asupra exceptiei lipsei capacitatii de exercitiu si a fost admis in temeiul articolului 304 pct. 9 Cod procedura civila, cu consecinta modificarii in parte a sentintei. Curtea a respins ca neintemeiate exceptia lipsei capacitatii de exercitiu si cererea de anulare a contractului nr. 341/2003, mentinand celelalte dispozitii ale hotararii atacate (E.V.).