Actul aditional privind formarea profesionala este nul daca este incheiat pe o perioada mai mare decat cea de 3 ani prevazuta de lege.
Ambele variante al Anexei nr.3 din actul aditional contravin clauzelor Contractului colectiv de munca unic la nivel de ramura, transporturi aeriene pe anii 2002 - 2004, in ceea ce priveste durata perioadei in care salariatul nu putea avea initiativa incetarii raporturilor de munca.
Astfel, in conformitate cu prevederile art.85 lit.e din Contractul colectiv de munca unic la nivel de ramura, transporturi pe anii 2002 - 2004, in vigoare la data incheierii actelor aditionale contestate "salariatii care au incheiat acte aditionale la contractul individual de munca in vederea formarii profesionale, vor putea fi obligati sa suporte cheltuielile ocazionate de acestea, cu exceptia cazurilor prevazute de art.82 alin.3, daca parasesc unitatea din motive imputabile lor inainte de implinirea termenului de 3 ani de la data absolvirii cursurilor".
In consecinta, durata legala maxima care putea fi stabilita prin act aditional astfel incat sa fie angajata raspunderea salariatului ce a beneficiat de cursuri profesionale era de 3 ani.
Decizia nr. 4032R din 02 Iunie 2009
Prin sentinta civila nr.6364 din 15.10.2008, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, a fost respinsa, ca neintemeiata, cererea precizata si completata formulata de reclamantul CID, in contradictoriu cu parata SC C SA, si a fost obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecata catre parata, in suma de 2624 lei, precum si la achitarea diferentei de onorariu cuvenit expertului.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca, reclamantul a avut calitatea de salariat al paratei, in functia de pilot, prin actul aditional - anexa nr. 3 la acest contract partile prevazand efectuarea unor cursuri de formare profesionala constand in pregatire teoretica si practica , pe o perioada de 4 luni, a caror contravaloare se ridica la suma de 18.000 USD. Salariatul s-a obligat ca timp de 5 ani de la momentul semnarii actului aditional sa nu determine din culpa sau initiativa sa incetarea raporturilor de munca, nerespectarea acestei clauze avand drept consecinta plata contravalorii cheltuielilor efectuate de angajator cu pregatirea profesionala proportional cu perioada nelucrata.
Un alt act aditional cu numarul 3 a fost incheiat intre parti, act care modifica suma reprezentand contravaloarea cursului de la 18.000 USD la 40.000 USD.
Reclamantul invoca nulitatea Anexei nr.3 la contractul individual de munca, intrucat reprezinta un act juridic incheiat intre parti prin fraudarea legii si care o cauza ilicita si imorala , precum si pentru incalcarea prevederilor contractului colectiv de munca la nivel de ramura potrivit carora salariatii care au incheiat acte aditionale la contractul colectiv de munca in vederea formarii profesionale, vor putea fi obligati sa suporte cheltuielile ocazionate de acestea , daca parasesc unitatea inaintea unui termen de 3 ani de la data absolvirii cursurilor.
Conditiile esentiale pentru validitatea unei conventii sunt, potrivit art. 948 Cciv., capacitatea de a contracta, consimtamantul valabil al partii care se obliga, un obiect determinat si o cauza licita..
Cauza este nelicita cand este prohibita de legi, cand este contrara bunelor moravuri si ordinii publice. Art.967 Cod civil instituie o prezumtie de valabilitatea a cauzei, cine invoca nevalabilitatea trebuie sa dovedeasca acesta, deci sa rastoarne prezumtia.
Reclamantul arata ca stabilirea in cuprinsul actului aditional privind formarea profesionala a unui numar de 60 de zile si a contravalorii cursului la suma de 40.000 USD, fara ca in realitate cursul sa aiba aceasta durata si contravaloarea , a avut ca scop concret lipsirea sa de posibilitatea de a initia incetarea contractului de munca, constituind o cauza ilicita si imorala.
Posibilitatea organizarii de cursuri de formare profesionala de catre angajator , la initiativa acestuia este prevazuta de art. 193 CM, in timp ce conditiile in care salariatul are obligatia de a suporta aceste cheltuieli sant cuprinse in art. 195 CM. Modalitatea de desfasurare a cursurilor de formare profesionala sau realitatea contravalorii acestora sant aspecte care tin de executarea conventiei, nefiind de natura sa afecteze valabilitatea acesteia la momentul contractarii. Acordul partilor la incheierea actului aditional a fost exprimat prin semnarea celor doua anexe, inclusiv cea de modificare a contravalorii cursului de formare profesionala, nefiind invocate cauze de nevalabilitate a consimtamantului, care sa determine nulitatea actului.
Nulitatea este sanctiunea care intervine in cazul in care nu se respecta , la incheierea actului juridic, conditiile de validitate. Ori , aspectele invocate de reclamant privesc executarea contractului fiind cauze posterioare incheierii lui, astfel ca actul juridic nu poate fi lipsit de efecte .
In ceea ce priveste frauda la lege , se retine ca aceasta este definita ca un mijloc de eludare prin conventie a legilor de ordine publica , sanctionata cu nulitatea absoluta prin art. 5 Cciv. Rezulta ca ambele parti incheie in mod special contractul pentru a frauda legea, nefiind de conceput invocarea de catre un contractant a eludarii de catre celalalt a unor norme legale imperative.
Potrivit art. 195 alin .1 CM, salariatii care au beneficiat de un curs sau de un stagiu de formare profesionala mai mare de 60 de zile in conditiile art. 194 alin.2 lit b si alin. 3 nu pot avea initiativa incetarii contractului de munca pe o perioada de cel putin trei ani de la data absolvirii cursurilor sau stagiului de formare profesionala.
Contractul colectiv de munca la nivel de ramura transporturi pe anii 2002-2004 , in vigoare la data incheierii actelor aditionale prevede in ar. 85 lit. e ca salariatii care au incheiat acte aditionale la contractul individual de munca in vederea formarii profesionale, vor putea fi obligati sa suporte cheltuielile ocazionate de acestea, daca parasesc unitatea din motive imputabile lor inainte de implinirea termenului de 3 ani de la data absolvirii cursurilor.
Se retine ca stabilirea in contractul individual de munca a unui termen de 5 ani in care salariatul nu poate avea initiativa incetarii contractului colectiv de munca nu este contrara dispozitiilor din contractul colectiv de munca, termenul de trei ani constituind perioada minima in care are obligatia de a presta munca pentru a nu fi antrenata raspunderea sa patrimoniala . Clauza inserata in contractul individual de munca este in acord cu textul din Codul Muncii, formularea folosita in contractul colectiv de munca la nivel de ramura avand acelasi sens, de prevedere a unei durate minime de trei ani, fiind lasata partilor posibilitatea stabilirii unui termen mai mare.
Avand in vedere considerentele expuse cererea de constarea a nulitatii actelor aditionale referitoare la formarea profesionala va fi respinsa ca neintemeiata.
La data de 20.11.2008, intimata emite decizia nr.502 prin care dispune desfacerea disciplinara a contractului reclamantului in baza disp.art.61 litera a Codul Muncii pentru lipsa de la serviciu incepand cu data de 6.11.2006.
Analizand decizia susmentionata prin prisma respectarii cerintelor de continut obligatorii prevazute de art.268 al.2 Codul Muncii, sub sanctiunea nulitatii absolute, instanta apreciaza ca aceasta cuprinde toate mentiunile prevazute de lege.
Cu privire la temeinicia deciziei instanta apreciaza ca in mod corect angajatorul si-a exercitat dreptul de a se dispune de prerogativa disciplinara prev de art.263 Codul Muncii si a apreciat ca in raport de gravitatea faptei savarsite, lipsa de la serviciu pe o perioada de mai mult de 10 zile ce ar fi putut cauza anularea unor zboruri ale Companiei constituie o abatere disciplinara grava in sensul dispozitiilor art.263 al.2 Codul Muncii.
Instanta retine ca motivul absentarii de la serviciu invocat de reclamant il constituie faptul ca rechemarea din concediul de odihna la data de 6.11.2006 este nelegala, fiind urmata de demisie, inaintata societatii prin fax la 10.11.2006, si inregistrata la societate la data de 13.10.2006, astfel ca ca nu mai era obligat sa presteze munca in favoarea angajatorului ulterior datei depunerii demisiei fara preaviz .
Prin decizia nr. 436 din 02.11.2006, salariatul a fost rechemat din concediul de odihna , fiind obligat sa se prezinte la zbor conform programarii din data de 06.11.2006. Decizia a fost motivata prin invocarea art. 34 din actul constitutiv al Carpatair si art. 146 alin. 2 CM.
Instanta retine ca rechemarea din concediu a fost justificata in conditiile in care, asa cum rezulta din adresa emisa la 02.11.2006, un alt salariat, Dinu Andrei, si-a depus demisia fara preaviz, anuntand ca nu va veni la zbor, angajatorul fiind in situatia de nu avea personal disponibil pentru inlocuire.
Potrivit dispozitiilor art.79 al.l Codul Muncii, demisia reprezinta actul unilateral de vointa al salariatului in sensul incetarii raporturilor de munca.
Regula este ca raporturile de munca nu inceteaza imediat dupa depunerea demisiei ci numai dupa indeplinirea unui termen de preaviz care potrivit disp.art.79 (4) este stabilit de comun acord intre parti, in contractul individual de munca si nu poate fi mai mare de 15 zile calendaristice pentru functii de executie.
Termenul de preaviz opereaza in favoarea angajatorului, constituind un ragaz de timp in care acesta din urma sa poata angaja o alta persoana in locul demisionarului.
Prin exceptie, dispozitiile art.79alin. 8 prevad situatia in care salariatul poate demisiona fara preaviz si anume in cazul in care angajatorul nu isi indeplineste obligatiile asumate prin contractul individual de munca.
In cauza nu s-a facut dovada ca angajatorul si-a incalcat obligatiile asumate prin contractul de munca, astfel incat instanta apreciaza ca reclamantul nu era indreptatit sa demisioneze fara preaviz.
Asa cum rezulta din cuprinsul cererii de demisie reclamantul invoca mai multe motive care in opinia sa ar fi justificat incetarea imediata a contractului de munca fiind incalcate de catre angajator obligatiile asumate prin contract referitoare la durata muncii, durata concediului de odihna, plata sporului pentru orele suplimentare , dreptul la repaus zilnic si saptamanal, dreptul al egalitate de sanse si tratament, dreptul la securitate. Probele administrate in cauza, inclusiv expertiza specialitatea contabilitate, nu au sustinut insa afirmatia reclamantului cu privire la nerespectarea de catre angajator a dispozitiilor privind plata orelor suplimentare. Din evidentele angajatorului rezulta ca orele suplimentare efectuate au fost compensate cu timp liber, fiind respectate dispozitiile legale referitoare la timpul de munca si timpul de odihna.
In al doilea motiv invocat de reclamant in cererea de demisie se invoca incalcarea de catre angajator a dispozitiilor art.39 litera d din Codul Muncii cu privire la dreptul salariatului la egalitate de sanse si de tratament.
Reclamantul sustine ca munca a fost remunerata cu suma de 12.000.000 ROL pe luna in timp ce alti colegi aveau salariul de 3500 EURO lunar pentru aceeasi functie.
Instanta retine ca salariul mentionat in contractul de munca al reclamantului a facut obiectul negocierii dintre parti si nu a fost stabilit unilateral de angajator, iar in cauza nu s-a facut dovada nerespectarii de catre angajator a obligatiei de plata a salariului ce ar fi justificat depunerea demisiei fara preaviz.
In concluzie instanta apreciaza ca reclamantul nu era indreptatit sa demisioneze fara preaviz si ca in mod corect angajatorul a apreciat ca lipsa sa de la serviciu in perioada ulterioara depunerii demisiei era nejustificata.
Nici apararile reclamantului cu privire la nelegalitatea deciziei de concediere emisa in lipsa cercetarii disciplinare nu pot fi retinute de instanta intrucat potrivit dispozitiilor art.267 (3) Codul Muncii neprezentarea salariatului la convocarea facuta in conditiile prevazute la alin.2 fara un motiv obiectiv la dreptul angajatorului sa dispuna sanctionarea fara efectuarea cercetarii disciplinare prealabile.
Parata a facut dovada respectarii dispozitiilor art.267 al.2Codul Muncii convocand in scris pe reclamant la cercetarea disciplinara prin adresa nr.468/8.11.2006.
Aprecierile facute de reclamant in sensul ca a lipsit de la cercetarea disciplinara intrucat a considerat ca nu mai era angajatul companiei ca urmare a formularii cererii de demisiei nu constituie un motiv obiectiv de natura sa justifice neprezentarea la cercetarea disciplinara.
In concluzie, instanta intrucat apreciaza ca decizia de rechemare din concediu si decizia de concediere sant temeinice si legale si va respinge contestatia formulata impotriva acestora, precum si capetele accesorii, privind constatarea incetarii raporturilor de munca prin demisie, rectificarea inscrierilor din carnetul de munca privind incetarea contractului pe motive disciplinare, si obligarea intimatei la plata unor despagubiri cauzate prin concedierea sa ilegala.
intrucat legislatia muncii nu prevede obligatia angajatorului de a intocmi fisa de lichidare, instanta a respins capatul de cerere privind eliberarea acestui document.
Impotriva acestei sentinte, a formulat recurs recurentul CID, criticand sentinta recurata pentru nelegalitate si netemeinicie.
In motivarea recursului, intemeiat in drept pe dispozitiile art.299 si urm. C.pr.civ., recurentul a aratat urmatoarele:
Instanta de fond a apreciat in mod gresit ca actul aditional referitor la formarea profesionala a recurentului este intocmit cu respectarea dispozitiilor Codului muncii, iar existenta a doua acte aditionale privind formarea profesionala nu reprezinta o incalcare a legii, atat timp cat in primul act aditional era consemnata suma de 18.000 USD, iar ulterior aceasta a fost majorata la 40.000 USD.
S-a aratat in acest sens ca existenta a doua anexe cu acelasi numar "Anexa 3 la contractul individual de munca" care se refera la formarea profesionala si neinregistrarea la ITM Timis, a constituit motivul pentru care s-a formulat cererea de chemare in judecata si nu modalitatea de desfasurare a cursurilor de formare profesionala sau modalitatea de majorare a conturilor formarii profesionale.
Recurentul a mai sustinut si faptul ca instanta nu a avut in vederea imprejurarea ca intimata, nu a depus la dosarul cauzei nici un inscris din cuprinsul caruia sa rezulte ca aceasta formare profesionala s-a desfasurat efectiv si ca intimata ar fi platit suma totala de 40.000 USD.
De asemenea, arata recurentul, nu a fost incheiat nici un contract de formare profesionala ulterior celor doua anexe nr.3, astfel incat instanta de fond sa aprecieze ca ar fi existat "acordul partilor", iar instanta de fond a omis sa se pronunte asupra cererii depuse de recurent la termenul din data de 17.10.2007, prin care solicita ca intimata sa depuna la dosarul cauzei contractul de leasing incheiat la data de 22.12.2003 intre SC C SA si SIAL LTD si actele aditionale la acesta.
S-a mai aratat si faptul ca inscrisul inregistrat sub nr.772/9.03.2006, depus de intimata este un inscris constituit pro causa in care apar date total neconforme cu realitatea.
Recurentul a sustinut si faptul ca intre acest inscris si depozitia martorului exista o contradictie, iar prin faptul ca au fost incheiate doua anexe nr.3 pentru aceeasi formare profesionala reiese ca intimata nu a urmarit altceva decat sa-si asigure un folos material injust si pe care nu l-a suportat.
S-a mai aratat ca instanta de fond in mod nelegal nu a avut in vedere clauzele contractului de leasing depus la dosarul cauzei in cuprinsul caruia se face referire la achizitionarea de aeronave tip SAAB 2000 de catre inrimata cu obligatia celor care au vandut acest tip de aeronava de a asigura formarea profesionala pe cheltuiala lor.
Un alt motiv de nulitate absoluta a celor doua anexe nr.3 la contractul individual de munca si pe care, arata recurentul, instanta de fond nu l-a avut in vedere la solutionarea cauzei il constituie si faptul ca prevederile cuprinse in ambele variante ale anexei nr.3, contravin clauzele Contractul colectiv de munca la nivelul ramuri de transporturi aeriene pe anii 2002 - 2004, fiind astfel incalcate dispozitiile art.11 din Codul muncii.
S-a mai sustinut si faptul ca, in intelesul art.195 din Codul muncii, cursul efectuat de recurent nu reprezinta un curs de formare profesionala deoarece a echivala acest training cu un curs de formare profesionala, astfel cum acesta este reglementat de Codul muncii, in sensul ca orice angajat sa suporte eventualele cheltuieli suportate de angajator cu formarea profesionala in cazul incetarii contractului individual de munca din vina angajatilor nu face altceva decat sa transfere angajatului obligatia operatorului aerian de a scolariza personalul impreuna cu toate conturile aferente in conditiile in care daca aceasta obligatie nu este executata de catre operatorul aerian, nu i se va permite acestuia sa opereze curse aeriene.
Recurentul a adus critici si inscrisului denumit procesul-verbal din 30.11.2004, aratand ca acesta nu are numar de inregistrare in registrul societatii, existand posibilitati ca acest inscris sa fie intocmit ulterior date inscrise pe el.
Recurentul a concluzionat in sensul ca, imprejurarea ca acesta a procedat la semnarea celor doua anexe nr.3, sub amenintarea concedierii este scos in evidenta de art.1 alin.3 din cele doua Anexe nr.3, astfel incat, daca nu ar fi semnat cele doua anexe i s-ar fi desfacut disciplinar contractul individual de munca.
Exceptia nulitatii recursului invocata de intimata, urmeaza a fi respinsa, deoarece in cuprinsul cererii de recurs este mentionata expres sentinta atacata.
Analizand sentinta recurata, prin prisma motivelor de recurs ce se incadreaza in ipoteza prevazuta de art.304 pct.9 C.pr.civ., precum si din oficiu, potrivit art.3041 C.pr.civ., Curtea apreciaza ca recursul este fondat din urmatoarele considerente:
Critica vizand faptul ca cele doua Anexe nr.2 nu au fost inregistrate la Inspectoratul Teritorial de Munca Timis va fi inlaturata deoarece, pe de o parte, aceasta cerinta nu constituie o cerinta ad validitatem a carei neindeplinire sa conduca la nulitatea absoluta a inscrisurilor contestate iar, pe de alta parte, art.7 din Legea nr.130/1999 sanctioneaza cu amenda contraventionala neindeplinirea acestei obligatii de catre angajator si nu cu nulitatea actului neinregistrat.
Nici critica referitoare la faptul ca instanta de fond a omis sa solicite originalul inscrisurilor a caror nulitate se cere, nu va fi retinuta, in conditiile in care reclamantul prin aparator a recunoscut ca a semnat personal Anexa nr.3 la contractul individual de munca incheiat cu intimata iar, in speta, nu s-a contestat si nu s-au remarcat inadvertente intre copiile certificate depus la dosar si originalele celor doua anexe.
Vor fi inlaturate si sustinerile recurentului referitoare la faptul ca formarea profesionala nu s-a desfasurat efectiv si cele referitoare la neplata de catre intimata a costurilor formarii profesionale, instanta de fond retinand in mod corect faptul ca, modalitatea de desfasurare a cursurilor de formare profesionala precum si plata contravalorii cheltuielilor de scolarizare au efecte si vizeaza executarea conventiei, nefiind de natura sa afecteze valabilitatea acesteia la momentul contractarii.
Nu poate fi retinuta nici frauda la lege invocata de catre recurent, deoarece are incidenta in cazul in care anumite prevederile legale sunt folosite pentru eludarea altor norme legale imperative iar din moment ce acesta are intotdeauna ca autori pe ambele parti contractante, aceasta nu-si gaseste aplicabilitatea in speta cat timp una din partile actului juridic o invoca drept cauza de nulitate a respectivului act, cauza ce provine de la cealalta parte contractanta.
Va fi inlaturata si critica potrivit careia nu a fost incheiat vreun contract de formare profesionala ulterior celor doua Anexe nr.3, astfel incat instanta de fond sa fi apreciat existenta acordului partilor, deoarece acest acord este atestat prin semnarea celor doua anexe care constituie ele insele contracte de formare profesionala.
Se va inlatura si critica referitoare la omiterea instantei de a se pronunta asupra cererii de depunere a contractului de leasing incheiat la data de 22.12.2003, deoarece, recurentul insusi recunoaste la fila 5 a motivelor de recurs, faptul ca, instanta de fond i-a respins aceasta cerere, ca neintemeiata.
Cu privire la majorarea cuantumului cheltuielilor de scolarizare, instanta de fond a retinut in mod corect ca, nici aceasta imprejurare nu poate fi retinuta drept cauza de nulitate a conventiei, intrucat aceasta modificare s-a facut cu acordul ambelor parti iar scopul urmarit de angajator nu este ilicit, de vreme ce insasi legea stabileste dreptul angajatorului de a-si recupera cheltuielile suportate cu scolarizarea salariatului.
De asemenea, faptul ca angajatorul a negociat costul formarii profesionale unui anumit numar de salariati intr-un cuantum calculat ca pret global, ce includea atat inchirierea unor aeronave cat si formarea profesionala a echipajelor pentru acele aeronave, nu poate duce la concluzia ca angajatorul nu a suportat aceste costuri in mod efectiv, sau ca, salariatul a trebuit sa plateasca vreo suma de bani pentru formarea sa profesionala.
Nici sustinerea potrivit careia martorul a aratat ca SAT ar fi suportat cheltuielile formarii profesionale nu se regaseste in depozitia acestui martor.
Vor fi inlaturate si sustinerile potrivit carora in sarcina angajatilor exista la momentul incheierii actelor contestate obligatia de a asigura training-ul personalului aeronautic civil, recurentul neindicand actul normativ despre care face vorbire.
Nici criticile aduse procesului-verbal din 30.11.2004, nu vor fi retinute, deoarece acest inscris are valoarea unui inceput de proba scrisa, iar sentinta recurata nu s-a intemeiat exclusiv pe acesta, ci s-a pronuntat prin coroborarea tuturor probelor administrate in cauza.
Invocarea de catre recurent a violentei ca viciu de consimtamant nu poate fi retinuta, din ansamblul probator administrat in cauza nereiesind faptul ca semnarea contractelor de formare profesionala s-a facut sub amenintarea concedierii.
Se apreciaza insa, ca fiind fondata critica potrivit careia ambele variante al Anexei nr.3 contravin clauzelor Contractului colectiv de munca unic la nivel de ramura, transporturi aeriene pe anii 2002 - 2004, in ceea ce priveste durata perioadei in care salariatul nu putea avea initiativa incetarii raporturilor de munca.
Astfel, in conformitate cu prevederile art.85 lit.e din Contractul colectiv de munca unic la nivel de ramura, transporturi pe anii 2002 - 2004, in vigoare la data incheierii actelor aditionale contestate "salariatii care au incheiat acte aditionale la contractul individual de munca in vederea formarii profesionale, vor putea fi obligati sa suporte cheltuielile ocazionate de acestea, cu exceptia cazurilor prevazute de art.82 alin.3, daca parasesc unitatea din motive imputabile lor inainte de implinirea termenului de 3 ani de la data absolvirii cursurilor".
In consecinta, durata legala maxima care putea fi stabilita prin act aditional astfel incat sa fie angajata raspunderea salariatului ce a beneficiat de cursuri profesionale era de 3 ani.
In acest sens sunt si dispozitiile art.195 alin.1 din Codul muncii, potrivit carora "salariatii care au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesionala mai mare de 60 de zile in conditiile art.194 alin.2 lit.b si alin.3 nu pot avea initiativa incetarii contractului individual de munca o perioada de cel putin 3 ani de la data absolvirii cursurilor sau stagiului de formare profesionala".
De asemenea, potrivit art.11 din acelasi Cod "clauzele contractului individual de munca nu pot contine prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative ori prin contracte colective de munca".
Fata de cele mai sus aratate, vazand si dispozitiile art.312 C.pr.civ., Curtea va admite recursul, va modifica, in tot, sentinta atacata, in sensul ca, va admite, in parte, actiunea precizata si completata, se va constata nulitatea partiala a ambelor variante ale Anexei 3 la contractul individual de munca al reclamantului, in ceea ce priveste durata perioadei in care salariatul nu poate avea initiativa incetarii raportului de munca, urmand ca perioada de 5 ani de la art.4 din ambele Anexe, sa fie redusa la 3 ani.
Vor fi mentinute dispozitiile sentintei, privind respingerea celorlalte capete de cerere.
1