Obligatia salariatului care a beneficiat de un curs/stagiu de formare profesionala mai mare de 60 de zile, pe cheltuiala angajatorului, de a presta munca pentru acesta pe o perioada de cel putin 3 ani de la data absolvirii. Conditii. Limite Decizie nr. 290 din data de 09.05.2008
pronunțată de Curtea de Apel Iasi

Obligatia salariatului care a beneficiat de un curs/stagiu de formare profesionala mai mare de 60 de zile, pe cheltuiala angajatorului, de a presta munca pentru acesta pe o perioada de cel putin 3 ani de la data absolvirii. Conditii. Limite
Curtea de Apel Iasi, decizia nr. 290 din 9 mai 2008
Prin cererea inregistrata la Tribunalul Iasi sub nr.6243/99/6.08.2007 reclamanta S.C."A.A." SRL a chemat in judecata pe paratul D.D.-C. solicitand instantei ca, in contradictoriu si pe baza probelor ce se vor administra, sa dispuna obligarea paratului la plata sumei de 5101 USD si a sumei de 3657,5 RON, sume actualizate cu indicele de inflatie pana la data platii efective.
In motivarea actiunii, reclamanta a invederat faptul ca paratul a fost angajat al societatii in baza contractului individual de munca nr. 100 din data de 7 martie 2005,contract inregistrat la ITM Iasi sub nr. 167899 din 7 martie 2005,avand functia de inginer software.
Prin actul aditional la contractul individual de munca, partile au convenit ca paratul sa participe la cursuri de specializare in desing verification, in cadrul firmei IBM Israel.
Reclamanta a precizat ca aceste cursuri s-au desfasurat in perioada 21 martie 2005 - 17 iunie 2005 si 1 iulie 2005 - 23 septembrie 2005.
S-s mai aratat ca paratul a demisionat dupa 17 luni de la data finalizarii cursurilor de pregatire profesionala, incalcand astfel dispozitiile legale si anume cele privind mentinerea locului de munca pe o perioada de minimum 36 de luni.
In drept, actiunea a fost intemeiata pe dispozitiile art.188 - 195 din Codul muncii.
In sustinerea actiunii au fost depuse, in copie, inscrisuri.
Prin intampinarea formulata, paratul D.D.-C. a solicitat respingerea actiunii ca inadmisibila, neintemeiata si nefondata, motivat de faptul ca reclamanta nu a facut dovada platii acestor cursuri, neaducand nici o dovada cu privire la existenta acestora. Paratul a mai aratat ca inscrisurile propuse de reclamanta drept probe atesta plata unor chirii pe teritoriul statului Israel, plata unor mese servite la restaurant, plata transportului feroviar, dar nu arata in nici un mod faptul ca aceste cheltuieli au fost facute de el sau in interesul acestuia.
Paratul a mai aratat ca nu a recunoscut niciodata aceste sume de bani si ca este neclara calculatia acestor sume.
Partile au solicitat proba cu acte si interogatorii, precum si proba cu martori, probe incuviintate de instanta de fond.
Prin sentinta civila nr.2280 din 7 decembrie 2007, Tribunalul Iasi a respins actiunea formulata de reclamanta S.C."A.A."SRL si cererea paratului privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut urmatoarele:
Incepand cu data de 10 martie 2005, paratul D.D.-C. a devenit salariat al unitatii reclamante S.C."A.A."SRL, in functia de inginer software, conform contractului individual de munca inregistrat la Inspectoratul Teritorial de Munca sub nr.167899 din data de 7 martie 2005. Conform art.2 din actul aditional incheiat in data de 15 martie 2005, salariatul urma sa participe la cursuri de specializare in desing verification, toate cheltuielile ocazionate de participarea la aceasta specializare urmand a fi suportate de angajator.
In perioada 21 martie - 17 iunie 2005 si 1 iulie 2005 - 23 septembrie 2005 s-au desfasurat cursurile de specializare din Israel.
In raport de prevederile art. 195 din Codul muncii, "salariatii care au beneficiat de un curs sau stagiu de formare profesionala mai mare de 60 de zile in conditiile art. 194 alin 2 lit.b si alin.3, nu pot avea initiativa incetarii contractului individual de munca o perioada de cel putin 3 ani de la data absolvirii cursurilor sau stagiului de formare profesionala". Aceste prevederi trebuie sa fie coroborate cu dispozitiile alin. 2 ale aceluiasi articol, in sensul ca obligatia salariatului de a presta munca in favoarea angajatorului trebuie sa fie stabilita prin act aditional la contractul individual de munca.
In cauza dedusa judecatii s-a incheiat un act aditional la contractul individual de munca, insa acesta nu stipuleaza care este durata obligatiei salariatului de a presta munca in favoarea angajatorului. Asadar, s-a retinut ca lipseste unul din elementele esentiale ce stau la baza atragerii obligatiei de plata a angajatului-parat in cauza de fata.
Totodata, plecand de la simpla definitie a notiunii de "curs de formare profesionala" care, asa cum prevad dispozitiile art.81, din Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2005-2006, mentinut si in 2007, inseamna "orice procedura prin care un salariat dobandeste o calificare atestata printr-un certificat sau diploma eliberata in conditiile prevazute de legea invatamantului", rezulta ca dovada participarii la cursul de formare profesionala este intocmai diploma sau certificatul care sa ateste ca salariatul a absolvit un curs de formare profesionala mai mare de 60 de zile.
In raport de prevederile art.287 din Codul Muncii, prima instanta a retinut ca sarcina probei ii revine angajatorului, acesta fiind obligat sa depuna dovezile in sustinerea actiunii pana la prima zi de infatisare, insa in cauza, pe tot parcursul judecatii, nu s-a facut aceasta dovada. Mai mult chiar, din declaratia martorului propus de reclamant, H.B., audiat in cauza s-a retinut ca doar in primele 2 saptamani au fost cursuri si prezentari, apoi s-a lucrat pe programe reale, iar din declaratia martorului T.R.-D., propus de parat, rezulta ca salariatii au urmat un curs VERA, cu o durata de 2 zile si apoi au fost lasati 2 saptamani sa citeasca documentatia, dupa care au muncit efectiv la proiecte. Asadar, instanta de fond a retinut ca nu este indeplinita conditia prevazuta de art. 195 din Codul muncii, intrucat salariatul nu a beneficiat de un curs de formare profesionala mai mare de 60 de zile.
In ceea ce priveste cererea paratului de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecata, prima instanta a constatat ca este nedovedita, in cauza fiind depuse doar facturi, fara a exista si chitantele care sa ateste plata acestora.
Impotriva acestei sentinte civile a formulat recurs reclamanta S.C."A.A." SRL Iasi, considerand-o ca fiind nelegala si netemeinica pentru urmatoarele motive:
In mod gresit prima instanta a retinut ca in actul aditional la contractul individual de munca nu a fost prevazuta durata cursului de formare profesionala de care a beneficiat salariatul-intimat. Cu toate acestea, recurenta sustine ca intimatul a semnat acest act aditional, fara a face obiectiuni.
S-a mai aratat ca dreptul la demisie este un drept consfintit de legislatia muncii, dar faptul ca raporturile de munca ale paratului cu societatea au incetat dupa numai 17 luni de la data finalizarii cursurilor de pregatire profesionala, cu incalcarea dispozitiilor art.195 alin.1 Codul muncii, determina obligarea acestuia la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregatirea sa profesionala, proportional cu perioada nelucrata din perioada stabilita prin act aditional.
S-a mai sustinut ca partile nu sunt obligate sa prevada in cuprinsul actului aditional durata cursurilor de formare profesionala, fiind aplicabil termenul rezonabil de trei ani prevazut de Codul muncii.
Recurenta a mai aratat ca a dovedit, cu actele depuse la dosar si cu declaratia martorului H.B. cheltuielile efectuate in timpul desfasurarii cursurilor de formare profesionala a intimatului.
S-a mai invocat faptul ca, in mod gresit, prima instanta a retinut si faptul ca societatea nu a facut dovada realizarii cursului de formare profesionala prin prezentarea unei diplome sau a unui certificat care sa ateste acest fapt, in conformitate cu dispozitiile art.81 din Contractul colectiv unic la nivel national pe anii 2005-2006.
Astfel, s-a aratat ca acest articol a fost modificat prin Actul aditional nr.710 din 3 aprilie 2006, in sensul ca prin pregatire profesionala se intelege: "orice procedura prin care un salariat dobandeste o calificare atestata printr-un certificat sau diploma, eliberate conform legii". S-a mai aratat ca paratul a urmat cursurile de formare profesionala in statul Israel, stat a carui legislatie nu prevede pentru acest tip de formare eliberarea vreunui certificat.
Recurenta a mai aratat ca, in speta, asa cum rezulta din inscrisurile depuse si din declaratiile martorilor audiati in acuza, cursurile urmate au avut o componenta teoretica initiala, urmata de o formare profesionala pe baza unei componente practice determinante.
S-a mai sustinut ca, in lipsa unei certificari a pregatirii profesionale, desfasurarea acesteia poate fi dovedita cu orice mijloc de proba.
Prin intampinarea formulata in cauza, intimatul D.D.-C. a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.
Recurenta a depus la dosar inscrisuri in sustinerea recursului formulat.
Analizand recursul formulat de reclamanta S.C. "A.A." SRL Iasi, prin prisma dispozitiilor art.3041 C.pr.civ., Curtea a retinut ca acesta este nefondat pentru urmatoarele considerente:
Prin actul aditional la contractul individual de munca nr.167899 din 7 martie 2005, partile au convenit ca intimatul D.D.-C. sa participe " la cursuri de specializare in design verification, in vederea satisfacerii nevoilor noilor clienti ai angajatorului", toate cheltuielile ocazionate de participarea la aceste cursuri de formare profesionala fiind suportate de catre societatea recurenta.
Prin acest act aditional, partile au stabilit doar "programul orientativ" al desfasurarii acestor cursuri de specializare, respectiv: 21 martie 2005 - 17 iunie 2005 si 1 iulie 2005 - 23 septembrie 2005.
Potrivit dispozitiilor art.6 din actul aditional, acesta face parte integranta din contractul individual de munca, ale carui prevederi, potrivit punctului N), se completeaza cu dispozitiile Codului muncii.
Art.195 alin.1 din Codul muncii prevede ca: "Salariatii care au beneficiat de un curs sau stagiu de formare profesionala mai mare de 60 de zile in conditiile art. 194 alin. 2 lit.b si alin.3, nu pot avea initiativa incetarii contractului individual de munca o perioada de cel putin 3 ani de la data absolvirii cursurilor sau stagiului de formare profesionala". Aceste prevederi trebuie insa sa fie coroborate cu dispozitiile alin. 2 ale aceluiasi articol, in sensul ca durata obligatiei salariatului de a presta munca in favoarea angajatorului trebuie sa fie stabilita prin act aditional la contractul individual de munca.
De altfel, recurenta si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile art.195 alin.3 din Codul muncii, potrivit carora nerespectarea de catre salariat a dispozitiei prevazute la alin.1 determina obligarea acestuia la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregatirea sa profesionala, proportional cu perioada nelucrata din perioada stabilita conform actului aditional la contractul individual de munca.
Astfel, desi contractul individual de munca inregistrat la I.T.M. Iasi sub nr.167899 din 7 martie 2005, a incetat, in temeiul dispozitiilor art.79 din Codul muncii, la data de 17 aprilie 2007, in mod corect prima instanta a constatat ca fiind neintemeiata actiunea recurentei de obligare a intimatului la restituirea cheltuielilor suportate de catre societate pentru participarea sa la cursurile de specializare, avand in vedere faptul ca actul aditional din data de 15 martie 2005, cu incalcarea dispozitiilor art. 195 alin.3 din Codul muncii, nu cuprinde nici o prevedere cu privire la obligatiile salariatului, ulterioare formarii profesionale, mai ales a duratei indatoririi de a presta munca in favoarea aceluiasi angajator.
Chiar daca art.195 alin.1 din Codul muncii prevede o perioada minima, de la data absolvirii cursurilor sau stagiului, in care salariatul nu poate avea initiativa incetarii contractului sau de munca, aceasta obligatie trebuie concretizata prin angajamentul luat de salariat prin actul aditional, cu atat mai mult cu cat, alin.3 al aceluiasi articol prevede ca salariatul este obligat la restituirea cheltuielilor ocazionate de pregatirea sa profesionala "proportional cu perioada nelucrata din perioada stabilita conform actului aditional".
Curtea a mai retinut ca, potrivit dispozitiilor art.20 si art.17 din Codul muncii, obligatia angajatorului de informare a salariatului asupra oricarei clauze esentiale pe care intentioneaza sa o inscrie in contract sau sa o modifice, inclusiv in privinta clauzei de formare profesionala, impune incheierea unui act aditional care sa stabileasca cu exactitate drepturile si obligatiile acestuia.
Omisiunea inserarii in cuprinsul actului aditional a perioadei, ulterioare formarii profesionale, in care salariatul are indatorirea sa lucreze pentru angajatorul care a suportat cheltuielile cursului de specializare, face practic imposibila si determinarea intinderii obligatiei acestuia de suportare a costului acestui curs, intrucat alin.3 al art.195 din Codul muncii prevede ca aceasta este proportionala cu perioada nelucrata din cea stabilita in mod consensual prin actul aditional.
Pentru aceste considerente, in temeiul disp.art.312 alin.1 C.pr.civ., Curtea a respins recursul formulat de reclamanta S.C. "A.A." SRL Iasi si a mentinut sentinta pronuntata de prima instanta.