Obligatia salariatului care a beneficiat de o forma de pregatire profesionala platita de angajator de a presta munca in cadrul unitatii pe o perioada de cel putin trei ani de la data absolvirii cursurilor/stagiului. Competenta Decizie nr. 464 din data de 11.07.2008
pronunțată de Curtea de Apel Iasi

Obligatia salariatului care a beneficiat de o forma de pregatire profesionala platita de angajator de a presta munca in cadrul unitatii pe o perioada de cel putin trei ani de la data absolvirii cursurilor/stagiului. Competenta
Formarea profesionala initiata de angajator presupune obligatia de a achita toate cheltuielile ocazionate de aceasta dar si - conform dispozitiilor art.195 alin.1 din Codul muncii - pe cea corelativa a salariatului de a nu avea initiativa incetarii contractului individual de munca pe o perioada de cel putin trei ani de la absolvirea cursurilor.
Curtea de Apel Iasi, decizia nr. 464 din 11 iulie 2008
Prin cererea de arbitrare inregistrata sub nr. 82/21.05.2007 la Curtea de Arbitraj Comercial de pe langa Camera de Comert si Industrie Iasi, in temeiul careia s-a format dosarul nr.3/2007, reclamanta SC "A.A." SRL a chemat in judecata pe paratul V.A.-V. solicitand obligarea acestuia la plata sumei de 6.587 USD adica 17.205,9 RON reprezentand rest pret servicii prestate, majorari de intarziere de 2% pe luna intarziere, incepand de la data de 10.02.2007 si pana la plata sumei datorate, precum si a cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat urmatoarele:
Intre parti s-a incheiat Contractul de prestari servicii seria T, nr. 55/17.01.2005, in temeiul caruia paratul a urmat un program de formare profesionala practica in domeniul proiectarii asistate de calculator a circuitelor de microelectronica (CAE), in valoare de 10.000 USD.
Stagiul de pregatire profesionala a durat aproximativ 9 luni (17.01.2005 - 1.11.2005).
Plata acestui program se putea face, potrivit art. 5.1 pct.b si a art. 2.5 lit. b din contract, prin semnarea si respectarea contractului de munca pe o perioada egala cu dublul stagiului, adica pe o perioada de 18 luni.
La absolvirea programului de pregatire profesionala, potrivit art. 2.5 lit. a din contract, intre reclamanta si parat s-a incheiat contractul individual de munca nr. 147 din 1.11.2005.
Paratul a demisionat insa la data de 13.09.2006, lucrand doar 10,5 luni. Partea din pretul serviciilor acoperita de perioada lucrata este de 3.413 USD (3,25% x 10,5 luni x 10.000 USD), potrivit art. 5.2 din contract.
In aceste conditii, in temeiul art. 5.1 lit. b si a art. 5.3, pentru restul sumei - 6.587 USD, s-a emis factura nr. 6806344/6.02.2007, care a fost remisa paratului la data de 10.02.2007, acesta refuzand sa o plateasca.
Potrivit art. 5.3 lit. b) din contract, reclamanta sustine ca este indreptatita si la majorari de intarziere in valoare de 2% pe luna intarziere pana la achitarea integrala a debitului.
Reclamanta a mai sustinut ca, desi a incercat solutionarea pe cale amiabila a conflictului, demersul a esuat.
Paratul V.A.-V. a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea actiunii si a invocat nulitatea absoluta a contractului de prestari servicii seria T nr. 55 din 17.01.2005 raportat la doua motive: cauza ilicita si frauda la lege.
Acesta a sustinut ca, in ceea ce priveste cauza ilicita, ceea ce a determinat incheierea contractului de prestari servicii nu a fost efectiva prestare a unor servicii de catre prestator catre beneficiar, ci o forma mascata de incheiere a unui contract de formare profesionala, fara ca intre parti sa se incheie in acest sens si un contract de munca. Contractul invocat de reclamanta este un contract de formare profesionala deghizat raportat la prevederile Codului muncii la data incheierii contractului.
In acelasi sens se mai arata faptul ca intre parti s-a incheiat, ca anexa la contractul de prestari servicii, exact in momentul semnarii acestui act, o conventie de confidentialitate in care se precizeaza ca: "beneficiarii stagiului de formare isi asuma toate obligatiile angajatilor specificate in conventie".
Se mai arata ca natura informatiilor considerate confidentiale potrivit acestei conventii, sunt specifice celor obtinute de angajati in cadrul unui contract de munca.
Paratul mai sustine ca beneficiarul nu trebuia sa plateasca efectiv cursurile de formare profesionala, ci urma sa fie angajat de catre prestator la absolvirea acestor cursuri.
Inca de la semnarea contractului de prestari servicii, paratul a aratat ca a lucrat efectiv ca angajat al reclamantei, fara a fi respectate de catre aceasta prevederile imperative ale legislatiei muncii. Contractul de prestari servicii era in realitate un contract deghizat de formare profesionala si unul de munca in acelasi timp, intrucat in aceeasi zi in care s-a semnat contractul de prestari servicii si conventia de confidentialitate, paratul a semnat si actul intitulat "Contract de constituire a unui drept de uzufruct asupra actiunilor".
S-a mai aratat ca aceasta incercare de eludare a dispozitiilor legale constituie in acelasi timp si o fraudare a legii interne. Frauda la lege este definita ca fiind utilizarea unei dispozitii legale nu in scopul in care a fost edictata, ci pentru a infrange efectele imperative ale alteia. In speta, pentru a nu incheia un contract de munca si un contract de formare profesionala, care ar fi fost supuse dispozitiilor imperative ale Codului Muncii, SC "A.A." SRL s-a folosit de dispozitiile art. 969, incheind o conventie de prestari servicii care sa faca inaplicabile dispozitiile legale de care ar fi beneficiat V.A.-V. in baza Codului Muncii, in conditiile in care formarea profesionala este reglementata extrem de strict in Codul muncii si aceasta nu ar fi putut in nici un fel imbraca forma in care este precizata in contractul de prestari servicii.
Cursurile pretins furnizate de reclamanta paratului au fost in realitate un studiu independent, sub indrumarea unui coleg cu mai multa experienta, paralel cu lucrul efectiv ca angajat. Acest studiu nu s-a desfasurat pe o perioada de 50 de saptamani, asa cum este prevazut in anexa, ci numai pentru 5 luni de zile.
S-a mai sustinut ca nu este reala sustinerea reclamantei ca aceasta a prestat cursurile fata de parat si nici ca durata acestora a fost de 9 luni, intrucat in aceasta perioada paratul a fost si in concediu. Or, art. 1.2 lit. c din contractul de prestari servicii prevede ca: "Durata normata a programului este cea specifica in anexa 1, plus cel mult o luna". In conditiile in care tot in contract se prevad, la art. 2.5 lit. b, urmatoarele: "Contractul de munca va avea durata (perioada de baza) egala cu dublul stagiului efectiv", deci 10 luni, iar demisia paratului a intervenit la data de 13.09.2006, rezulta ca aceasta a achitat in modalitatea incheierii si semnarii contractului de munca pretul formarii profesionale.
Pe de alta parte, semnarea de catre parat a anexei 1 nu inseamna implicit si efectuarea de catre reclamanta a cursurilor din anexa, nemaipunand in discutie pretul acestora, care este unul absolut ilar. Reclamanta nu a facut dovada prestarii catre parat a cursurilor din anexa si nici a pretului acestora. In actiune reclamanta nu arata care sunt cursurile urmate de parat. Mai mult chiar, in art. 2.1 lit. c este prevazut un deviz antecalculat care trebuia acceptat de parat, iar acest deviz nu exista.
Prin hotararea arbitrala nr.11/06.09.2007, Curtea de Arbitraj Comercial de pe langa Camera de Comert si Industrie Iasi a declinat competenta de solutionare a cererii in favoarea Tribunalului Iasi, retinand urmatoarele:
In conformitate cu prevederile art.193 alin.2 din Codul muncii, astfel cum a fost completat si modificat prin O.U.G. nr.65/2005, formarea profesionala trebuie sa fie reglementata prin acte aditionale la contractul individual de munca. In consecinta, orice litigiu legat de contractul de formare profesionala este unul care se incadreaza in categoria conflictelor de munca referitoare la incheierea, executarea, modificarea, suspendarea si incetarea contractelor individuale de munca.
S-a mai retinut ca teza sustinuta de reclamanta, potrivit careia contractul incheiat de catre parti ar fi unul comercial, in temeiul caruia a prestat un serviciu, nu poate fi primita. Partile au incheiat un complex de acte juridice, prin care s-au deghizat simultan incheierea unui contract de munca, prestarea muncii si formarea profesionala a angajatului, incercand ca aceste aspecte sa fie sustrase aplicarii legislatiei muncii.
S-a mai constatat ca, de la momentul incheierii contractului de prestari servicii, paratul a prestat munca in folosul reclamantei, formarea profesionala insotind prestarea activitatii la societatea reclamanta. Acest lucru este dovedit de incheierea conventiei de confidentialitate si a conventiei de constituire a dreptului de uzufruct asupra unei actiuni la o societate comerciala straina, aflata intr-o anumita legatura cu societatea reclamanta. Acest drept s-a precizat ca a fost acordat "ca o recunoastere a implicarii uzufructuarului in dezvoltarea economica a companiei", fapt ce dovedeste ca reclamantul a prestat munca ce a fost remunerata pe o cale ocolita, prin acordarea dreptului de uzufruct asupra unei actiuni. Modalitatile de incetare a conventiei de uzufruct exprima, o data in plus aceasta realitate.
Coroborand aceasta imprejurare cu obligatiile de confidentialitate stabilite de contractul incheiat intre parti, care il trateaza pe parat ca fiind un angajat, s-a retinut ca intre parti s-a stabilit un raport de munca in cadrul caruia s-a convenit sa se realizeze si un stagiu de formare profesionala.
Cauza a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Iasi sub nr.7860/99/16.10.2007, iar la termenul din 28.11.2007, Tribunalul Iasi - Sectia comerciala si contencios administrativ a dispus transpunerea cauzei la Sectia civila, la un complet specializat in solutionarea litigiilor de munca.
Au fost administrate probele cu inscrisuri, interogatoriilor partilor si au fost audiati martori.
Prin sentinta civila nr.167/08.02.2008, Tribunalul Iasi a respins exceptia nulitatii absolute invocata de parat, a respins actiunea formulata de reclamanta SC "A.A." SRL si cererea paratului privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata.
In ceea ce priveste exceptia nulitatii absolute a contractului de prestari servicii seria T nr. 55 din 17.01.2005, prima instanta a retinut urmatoarele:
Prin fraudarea legii se intelege acea operatiune care consta in folosirea anumitor dispozitii legale la incheierea unui act juridic, in scopul de a incalca alte dispozitii legale, imperative.
Potrivit dispozitiilor art. 968 C.civ., cauza este nelicita cand este prohibita de legi, cand este contrarie bunelor moravuri si ordinii publice.
Raportat la dispozitiile art. 967 C.civ. , s-a retinut ca persoana care invoca nevalabilitatea cauzei actului juridic trebuie sa o dovedeasca.
La data de 17.01.2005, SC "A.A." SRL si V.A.-V. au semnat un contract de prestari servicii, al carui obiect consta in prestarea de servicii pentru formarea profesionala practica in domeniul proiectarii asistate de calculator a circuitelor de micro-electronica. Durata normala a contractului este precizata la pct.4 si aceasta rezulta din insumarea duratei minime, a perioadei de baza, conform art. 2.5 care prevede ca aceasta este durata contractului de munca si este egala cu dublul stagiului efectiv si intarzierea platii.
Prin urmare, incheierea acestui contract de prestari servicii nu exclude incheierea unui contract de munca, beneficiarul avand chiar obligatia potrivit pct. 3.1 sa semneze un astfel de contract, daca i se ofera.
Nu se poate retine ca prin incheierea acestui contract s-a incercat incalcarea dispozitiilor imperative ale Codului muncii.
Acest cod prevede in art. 16(2) posibilitatea dovedirii prestatiilor efectuate prin orice alt mijloc de proba, in situatia in care un contract individual de munca nu a fost incheiat in forma scrisa.
In speta, nu s-a facut dovada cauzei ilicite, motiv pentru care prima instanta a respins exceptia nulitatii absolute.
In ceea ce priveste fondul cauzei, s-au retinut urmatoarele:
Potrivit dispozitiilor art. 81 din Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2005 - 2006, prin curs de formare profesionala se intelege "orice curs prin care un salariat dobandeste o calificare atestata printr-un certificat sau diploma eliberata in conditiile prevazute de legea invatamantului".
Formarea profesionala se poate realiza prin urmatoarele forme: participarea la cursuri organizate de catre angajator sau de catre furnizorii de servicii de formare profesionala din tara sau strainatate, stagii de adaptare profesionala la cerintele postului si ale locului de munca, stagii de practica si specializare in tara si in strainatate, ucenicie organizata la locul de munca, formare individuala, alte forme de pregatire convenite intre angajator si salariat.
Reclamanta a depus la dosar programul de formare CAE, dar nu a facut dovada parcurgerii in totalitate a modulelor prevazute si a dobandirii de catre parat a unei calificari atestate printr-un certificat sau diploma.
La interogatoriu, reprezentantii reclamantei au aratat ca in perioada ianuarie - octombrie 2005, paratul a urmat cursurile din anexa 1 la contractul de prestari servicii nr. 55/2005, dar nu au raspuns la intrebarea care solicita detalierea pentru fiecare submodul in parte.
Paratul, la interogatoriu, a aratat ca a efectuat un studiu individual pana la data de 1.06.2005, iar incepand cu aceasta data a lucrat efectiv. Aceste sustineri sunt confirmate si de martorul S.M.-B. care a aratat ca, sub indrumarea sa, paratul a efectuat studiul individual.
Martora B.A. a declarat ca este angajata la firma SC "A.A." SRL din luna mai 2005 si ca in luna august paratul urma partea practica a cursului, pentru ca rezolva email-urile trimise de clienti.
Unitatea nu a dovedit motivul pentru care activitatea de a rezolva unele probleme ale clientilor constituie pregatire practica si nu munca prestata in baza unui contract de munca.
Anexa 2 la contractul individual de formare o constituie o conventie de confidentialitate in care se precizeaza ca beneficiarii stagiului de formare isi asuma toate obligatiile angajatilor specificate in conventie.
Paratul a semnat conventia de confidentialitate, desi aceasta prevede obligatiile angajatilor pe durata raporturilor contractuale cu compania si timp de un an dupa incetarea acestora, iar din sustinerile reclamantei acesta era doar beneficiar formare.
Din probele administrate nu rezulta in ce perioada a urmat paratul fiecare submodul prezentat in anexa 1 la contractul de prestari servicii nr. 55/2005 si in ce consta partea de pregatire practica a cursului de pregatire profesionala pe care reclamanta sustine ca l-a urmat paratul.
Instanta de fond a mai retinut ca, potrivit anexei 1, programul de formare CAE urma sa se desfasoare in 50 de saptamani, valoarea fiind de 10.000 USD. Cu privire la aceste aspecte, reclamanta nu a depus dovezi din care sa rezulte parcurgerea intregului program de pregatire intr-o perioada mai scurta (17.01.2005 - 1.11.2005) sau, in cazul in care s-a renuntat la unele etape, cum a influentat aceasta costul programului de formare CAE.
Partile au incheiat un contract individual de munca in forma scrisa la data de 1.11.2005, contract inregistrat la I.T.M. sub nr. 209688/21.11.2005, iar la data de 29.08.2006 paratul V.A.-V. a comunicat angajatorului ca intelege sa demisioneze.
Pentru considerentele aratate, in baza art. 1169 C.civ., prima instanta a retinut ca actiunea este neintemeiata.
Impotriva acestei sentinte civile a declarat recurs SC"A.A."SRL, considerand-o ca fiind nelegala si netemeinica pentru urmatoarele motive:
Instanta de judecata a interpretat gresit raportul juridic dedus judecatii, considerandu-l ca fiind un raport juridic de munca, in conditiile in care acesta era clar si evident un raport comercial.
Concluzia instantei este eronata si este contrazisa de probele depuse de catre recurenta la dosar, intrucat din continutul conventiei rezulta clar ca partile au inteles sa incheie un contract de prestari servicii, prin care intimatului urma sa i se predea si sa lucreze efectiv cu diferite programe dedicate, care urmau sa-l specializeze in domeniul softului, beneficiind de sprijinul calificat al personalului din cadrul firmei concurente.
Se mai invoca faptul ca semnarea de catre parat a conventiei de confidentialitate, care era necesara intrucat acesta lua cunostinta de programe specializate care erau detinute de catre recurenta cu licenta platita, precum si de lucrari care priveau clienti fata de care firma era obligata sa respecte confidentialitatea,nu poate duce la concluzia ca intre parti s-ar fi incheiat de fapt un contract de munca mascat.
In ceea ce priveste cel de-al doilea argument retinut de catre prima instanta pentru a caracteriza raporturile dintre parti ca fiind relatii de munca, respectiv legatura pe care intimatul ar fi avut-o cu clientii firmei , recurenta arata ca, practic, cursantul lua cunostinta si invata modalitatea de folosire a unor programe extrem de specializate, pe care firma i le punea la dispozitie, pentru ca ulterior sa foloseasca aceste cunostinte la elaborarea si generarea unor programe soft specializate, astfel incat aceasta motivare este lipsita de logica si de consistenta.
Pentru aceste motive, recurenta considera ca cererea pe care a formulat-o a fost solutionata de catre o instanta necompetenta din punct de vedere material.
In ceea ce priveste fondul cauzei, recurenta arata ca in mod gresit prima instanta a retinut ca fiind nefondata actiunea pe care a formulat-o, intrucat din inscrisurile depuse la dosar rezulta ca intimatul a parcurs toate etapele si modulele prevazute in contractul de prestari servicii, imprejurare recunoscuta de catre acesta prin interogatoriul luat in fata instantei.
Mai mult, recurenta arata ca, prin proba testimoniala administrata in cauza la cererea ambelor parti, s-a dovedit ca, ulterior perioadei de acumulari teoretice, intimatul a desfasurat in cadrul firmei si o activitate practica laborioasa, astfel incat si-a indeplinit toate obligatiile contractuale asumate.
Analizand recursul formulat de reclamanta SC "A.A." SRL, prin prisma disp.art.3041 C.pr.civ., Curtea a retinut ca acesta este fondat pentru urmatoarele considerente:
In mod gresit prima instanta a calificat raporturile juridice ce au existat intre parti in perioada 17.01-01.11.2005 ca fiind unele de munca si in consecinta, in mod eronat a retinut ca aceasta cauza este supusa jurisdictiei muncii.
Astfel, prin formare profesionala se intelege atat activitatea desfasurata de o persoana inainte de incadrarea sa in munca, in scopul de a dobandi cunostinte de cultura generala si de specialitate, necesare pentru exercitarea unei profesii sau meserii, cat si perfectionarea acestei pregatiri in timpul activitatii profesionale.
In consecinta, formarea profesionala este o institutie juridica complexa, fiind reglementata prin mai multe ramuri de drept si anume: dreptul administrativ, dreptul fiscal, dreptul comercial, dreptul civil si dreptul muncii.
In speta, s-a retinut ca intre parti a fost incheiat contractul de prestari servicii seria T nr.55/17.01.2005, prin care SC "A.A."SRL se obliga la prestarea de servicii pentru formarea profesionala practica in domeniul proiectarii asistate de calculator a circuitelor de microelectronica ("CAE"), iar paratul V.A.-V., in calitate de beneficiar, la insusirea cunostintelor, absolvirea completa a cursului, semnarea contractului de munca, in cazul in care i se ofera si la achitarea pretului contractului.
Partile au mai convenit ca pretul contractului sa fie echivalentul in lei a sumelor ce rezulta din insumarea valorii modulelor parcurse de beneficiar si a cheltuielilor efectuate pentru formarea in alte organizatii si sa fie platit prin achitarea facturii sau prin semnarea si respectarea contractului de munca. Dupa semnarea contractului de munca, debitul se scade astfel: cu 3.25% din valoarea constituita, dupa fiecare luna lucrata si cu 22% din valoarea constituita, la incheierea perioadei de baza, ca bonus de fidelitate din partea prestatorului.
Acest contract constituie legea partilor, astfel incat constatarea existentei unor raporturi de munca intre acestea in perioada 17.01-01.11.2005, in care intimatul a beneficiat de servicii de formare profesionala din partea societatii recurente, care nu avea calitatea de angajator, ar incalca autonomia lor de vointa. Pentru aceste motive, se retine ca in speta nu pot fi aplicate dispozitiile legislatiei muncii si ale contractelor colective de munca, care se refera doar la formarea profesionala a salariatilor.
S-a mai retinut ca semnarea conventiei de confidentialitate de catre intimat, care este anexa la contractul de formare profesionala si prin care acesta, in calitate de beneficiar al stagiului de formare profesionala, si-a asumat toate obligatiile angajatilor societatii, avand in vedere ca in perioada formarii sale venea in contact cu informatii care aveau caracter confidential, nu este de natura a modifica raporturile juridice dintre parti in unele de munca.
Nici contractul de constituire a unui drept de uzufruct asupra unei actiuni a SC "A.A." Ltd, prin care intimatul, in calitate de uzufructuar, are dreptul de a incasa dividendele pentru o perioada de 3 ani de la semnarea contractului, nu poate duce la concluzia ca, intre parti, formarea profesionala a avut loc in cadrul unui contract individual de munca.
De altfel, potrivit disp.art.193 din Codul muncii, modalitatea concreta de formare profesionala, drepturile si obligatiile partilor, durata formarii profesionale, precum si orice alte aspecte legate de formarea profesionala, inclusiv obligatiile contractuale ale salariatului in raport cu angajatorul care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesionala, ar fi trebuit prevazute, in ipoteza existentei unor raporturi juridice de munca, intr-un act aditional la contractul individual de munca.
De asemenea, art.194 din Codul muncii prevede ca salariatul beneficiaza, in perioada participarii la cursurile de formare profesionala, de drepturi salariale sau de o indemnizatie, incasarea dividendelor pentru actiunea detinuta la SC "A.A." Ltd neputand duce la concluzia ca partile ar fi convenit ca astfel sa fie remunerat intimatul pentru munca prestata.
Se mai retine ca, prin probele administrate in cauza, nu s-a dovedit faptul ca partile ar fi incheiat acte juridice prin care au deghizat incheierea unui contract de munca.
Pentru toate aceste considerente, retinand ca in cauza este incident motivul de casare prevazut de dispozitiilor art.304 pct.3 C.pr.civ., iar potrivit dispozitiilor art.312 alin.2 si 6 din Codul muncii a fost admis recursul formulat, sa fost casata in tot sentinta primei instante si avand in vedere art.9.2 lit.c) din contractul de prestari servicii seria T nr.55/17.01.2005, s-a trimis cauza spre competenta solutionare la Curtea de Arbitraj Comercial de pe langa Camera de Comert si Industrie Iasi.
Constatand ivit conflictul negativ de competenta, in temeiul disp.art.22 alin.4 C.pr.civ., curtea de apel a trimis cauza Inaltei Curti de Casatie si Justitie pentru solutionarea acestuia.