Restituirea cheltuielilor de formare profesionala. Dovada efectuarii cursurilor Decizie nr. 5135 din data de 14.07.2009
pronunțată de Curtea de Apel Bucuresti

Restituirea cheltuielilor de formare profesionala. Dovada efectuarii cursurilor
In conditiile in care salariatul a participat in cadrul angajatorului la pregatire profesionala in contabilitate, sporadic, pe o durata de 5 luni din durata maxima de 2 ani cat s-a convenit intre parti si, in absenta oricaror alte dovezi produse de angajator, rezulta obligatia salariatului de a restitui cheltuieli de pregatire facuta in departamentul de contabilitate ceea ce presupune cursuri de contabilitate iar nu de sistem informatic in acest domeniu. De altfel, aceasta clauza din actul aditional cuprinzand putine elemente clare, neechivoce, trebuie interpretata in favoarea debitorului obligatiei dupa cum rezulta din regulile generale de interpretare a clauzelor indoielnice.
Asupra cuantumului cursului de pregatire profesionala tinut de chiar angajator, prin faptul ca salariatul a semnat actul aditional exprimandu-si astfel consimtamantul asupra evaluarii, rezulta imposibilitatea Curtii de a cenzura acest plafon banesc.
Decizia civila nr. 5135/14.07.2009
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, reclamanta SC O SRL a chemat in judecata paratul CDD, solicitand obligarea paratului la plata sumei de 3.456 Euro, reprezentand cheltuieli de scolarizare a salariatului parat suportate de societate.
Prin sentinta civilanr.7408/27.11.2008, Tribunalul Bucuresti a admis cererea formulata de reclamanta si a obligat paratul sa plateasca reclamantei suma de 3456 Euro in echivalent lei de la cursul B.N.R. din data platii, reprezentand despagubiri; a respins cererea reclamantei privind cheltuielile de judecata ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut ca paratul a fost salariatul reclamantei din20.03.2006 desfasurandu-si activitatea in calitate de referent contabilitate primara. Partile au incheiat un act aditional la contract prin care au stabilit conditiile de participare a salariatului la scolarizare in cadrul departamentului de contabilitate. Raporturile de munca au incetat la 25.07.2007 in baza art.61 lit.a din Codul muncii, conform deciziei nr.xx/31.07.2007.
Fostul angajator a pretins obligarea salariatului la restituirea cheltuielilor suportate cu scolarizarea proportional cu perioada ramasa nelucrata fata de cea stabilita prin conventia partilor. In actul aditional la contractul individual de munca s-a prevazut obligatia angajatorului de a-l instrui pe salariat si de a suporta cheltuielile aferente scolarizarii evaluate la 5.200 Euro, dar si obligatia salariatului de a frecventa scolarizarea si de a ramane salariat timp de un an de zile dupa terminarea scolarizarii. Pentru situatia incetarii contractului inainte de termen salariatul si-a asumat obligatia d ea restitui angajatorului,integral, cheltuielile ocazionate cu pregatirea profesionala.
Avand in vedere dispozitiile art.195 al.1 si 4 coroborat cu art.194 al.2 si 3 Codul muncii, avand in vedere imprejurarea ca paratul a fost concediat pe motive disciplinare inainte de expirarea perioadei de un an dupa terminarea stagiului de scolarizare, instanta a considerat ca paratul datoreaza reclamantei suma de 2456 Euro in echivalent lei.
In legatura cu cuantumul sumei datorate, s-a considerat ca reprezinta echivalentul cursurilor desfasurate in perioada ianuarie-iulie 2007, astfel cum a rezultat din inscrisuri dar si depozitii ale martorilor, in timpul programului de lucru. S-a retinut si faptul ca prelegerile au fost sustinute de un profesor universitar, de managerul Departamentului de Contabilitate, de patronul societatii, care este auditor.
De asemenea, s-au avut in vedere contractele cu valabilitate prelungita prin acte aditionale pana la 01.01.2008, prin care SC WS SRL s-a obligat sa asigure societatii reclamante, pe langa servicii de asistenta tehnica si servicii de consultanta prin organizarea de cursuri de pregatire a salariatilor reclamantei la sediul furnizorului, servicii care au fost remunerate de reclamanta conform facturilor fiscale si extraselor bancare depuse la dosar.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs paratul.
Prin motivele de recurs, s-a sustinut nelegalitatea sentintei atacate prin raportare la dispozitiile art.304 pct.8 si 9 Cod pr.civila si s-a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat si obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata.
A sustinut recurentul-parat ca la analiza probelor administrate in cauza Tribunalul Bucuresti nu a tinut seama de dispozitiile art.195 Codul muncii, in sensul ca nu a existat un stagiu de formare profesionala mai mare de 60 de zile si nici cu scoatere din activitate o perioada de 25% din durata zilnica a timpului normal de lucru.
Nefiind dovedite cursurile de formare profesionala, nu poate fi tinut recurentul la plata sumei de 3456 Euro, intrucat s-ar incalca dispozitiile art.38 Codul muncii, cu valoare imperativa in privinta salariatului. In contractul individual de munca nu pot fi inserate clauze de agravare a raspunderii salariatului, raspunderea patrimoniala fiind o varietate a raspunderii civile contractuale in cadrul careia nu opereaza prezumtia de culpa.
Examinand motivele de recurs fata de hotararea recurata si probele administrate in cauza, cercetand pricina sub toate aspectele dupa cum dispune art.3041 Cod pr.civila, Curtea constata recursul nefondat pentru urmatoarele considerente:
Reclamanta s-a indreptat impotriva paratului cu o actiune in raspundere patrimoniala intemeiata pe dispozitiile art.270 Codul muncii, constand in restituirea cheltuielilor de scolarizare pe care unitatea le-a facut cu pregatirea fostului salariat in perioada anului 2007, cu scoatere partiala din activitate, pentru cursuri de contabilitate.
Cererea reclamantei este intemeiata, iar solutia tribunalului este fondata, avand la baza o interpretare si aplicare corecta a normelor cuprinse in art.270 raportat la art.188 si urm. Codul muncii.
Curtea noteaza faptul ca pregatirea profesionala a salariatilor este obligatorie putand fi facuta in modalitatile vazute de art.189 Codul muncii printre care si participarea la cursuri organizate de catre angajator sau de catre furnizorii de servicii de formare profesionala din tara sau din strainatate. Cheltuielile cu participarea la aceste programe de formare profesionala sunt asigurate de catre angajator, conform art.190 alin.2 Codul muncii, iar salariatii sunt obligati sa suporte aceste cheltuieli in conditiile in care intrerup raporturile de munca cu angajatorul, din motive imputabile lor, in perioada convenita prin act aditional la contractul individual de munca.
Nu in ultimul rand, Curtea observa ca fata de regula in privinta cheltuielilor cu scolarizarea aratata anterior, dispozitiile art.194 si 195 Codul muncii, instituie situatii de exceptie, cand fie durata cursurilor depaseste 60 de zile, fie nu depaseste aceasta perioada, dar presupune diminuarea duratei zilnice din timpul normal de lucru.
In cauza, paratul a participat la un curs de formare profesionala in cadrul societatii angajatoare, cu scoatere partiala din activitate pentru pregatirea in functia de contabil.
Ceea ce este insa eronat in solutia primei instante este analiza imprejurarilor de fapt referitoare la durata acestor cursuri si prin urmare, intinderea despagubirii pe care o datoreaza salariatul fostului sau angajator pentru nerespectarea clauzei contractuale de a nu inceta raporturile de munca inaintea implinirii unei perioade de un an de la data finalizarii cursurilor.
Este de observat ca prin cererea de chemare in judecata, reclamanta a solicitat suma de 3456 Euro reprezentand contravaloarea scolarizarii paratului in departamentul de contabilitate al firmei. Nu se precizeaza insa in cuprinsul actiunii perioada in care s-a efectuat scolarizarea si in ce conditii, respectiv cu scoaterea salariatului din activitatea de referent contabilitate primara sau dupa orele de program. De asemenea, nu se precizeaza de unde rezulta cuantumul sumei pretinse paratului.
Singurele considerente de fapt ale pretentiei deduse judecatii sunt acelea vizand raportul de munca stabilit intre parti, actul aditional semnat prin care s-au stabilit conditiile de participare a paratului la scolarizare in cadrul departamentului de contabilitate si imprejurarea incetarii raporturilor de munca in conditii de concediere pentru abateri disciplinare conform art.61 lit.a Codul muncii. Reclamanta a precizat totusi ca paratul a primit instruire teoretica si practica timp de aproape un an si jumatate in cadrul societatii.
In actul aditional semnat la o data necunoscuta instantei, parte integranta din contractul individual de munca, se precizeaza obiectul ca fiind stabilirea conditiilor de participare a salariatului la scolarizare in cadrul departamentului de contabilitate al angajatorului pe o perioada de 2 ani si conditiile finantarii cursurilor in sensul ca taxa de participare de 5.200 Euro ce include atat sustinerea scolarizarii cat si materialele puse la dispozitia angajatului vor fi suportate de angajator.
Conform art.3.2.2. din actul aditional, paratul s-a obligat a ramane salariatul angajatorului dupa absolvirea scolarizarii pe o perioada de un an de la terminarea scolarizarii. In cazul in care contractul de munca inceteaza din orice motive, acesta are obligatia de a restitui angajatorului integral toate cheltuielile ocazionate de participarea salariatului la scolarizare.
Prin intampinarea formulata la data de 30.04.2008, paratul a sustinut ca in luna martie 2007 a fost semnat actul aditional la contract, la fel ca si ceilalti salariati ai societatii, insa acest inscris nu este nici datat nici inregistrat la institutiile abilitate. Paratul a precizat de asemenea, ca toate cursurile de perfectionare au fost obligatorii pentru tot colectivul de activitate insa s-au desfasurat in afara orelor de program in incinta societatii, fiind sustinute de catre manager iar o parte de catre o alta persoana, cursurile nefiind finalizate de catre salariati pentru ca au fost sustinute in mod defectuos si neprofesionist. In plus, aceste cursuri au fost sustinute fara costuri care sa justifice suma imputata, pentru ca intreaga activitate a firmei nu a fost afectata iar cel care prezenta nu avea calificarea necesara in pregatire profesionala in materie, nu a prezentat o tematica de curs, numarul de ore, modalitatea de desfasurare si in fine, nu s-a pus problema eliberarii unor atestate.
Printr-o precizare de actiune, datata 13.05.2008, societatea reclamanta arata ca taxa de participare de 5.200 de Euro impartit la durata de 24 de luni si inmultit cu 16 luni, durata cursurilor urmate de parat, a dat un rezultat de 3.466,72 Euro. S-a precizat si faptul ca pe intreaga perioada a cursurilor paratul a fost scos total din productie, primind toate drepturile salariale mentionate in contractul individual de munca.
Din toate aceste pozitii ale partilor, Curtea retine ca salariatul a avut raporturi de munca cu societatea reclamanta intre 20.03.2006 si pana la data de 25.07.2007, data incepand cu care decizia de sanctionare disciplinara produce efecte juridice. Asadar, paratul a avut calitatea de salariat timp de 16 luni insa prezenta efectiva la serviciu si prin urmare posibilitatea de a fi prezent la cursurile de perfectionare timp de 15 luni, intrucat salariatul nu s-a mai prezentat la serviciu din data de 17.07.2007 dupa cum se mentioneaza in decizia de sanctionare.
Curtea considera insa ca durata reala a cursurilor de pregatire a fost mult mai mica decat cea afirmata de reclamanta, cursurile incepand in realitate in ianuarie 2007, aspect rezultat din nota explicativa semnata de reclamanta si depusa la dosar la 13.10.2008. Se precizeaza in acest inscris ca paratul a participat la cursuri, luand notite, incepand cu 04.01.2007, apoi 05.01, apoi 12.01, 26.01., predate de administratorul sau managerul societatii. Apoi, in luna martie respectiv aprilie, paratul a participat la 3 cursuri predate de lectorul universitar LT, continuate in luna aprilie respectiv mai si iunie de alte 4 intalniri predate de cei care conduceau societatea.
In acelasi inscris intitulat nota explicativa, societatea reclamanta precizeaza ca pretentiile solicitate reprezinta valoarea in bani a timpului in care salariatii societatii au fost nevoiti sa intrerupa programul normal de lucru pentru care sunt remunerati de catre clienti, astfel ca paratul si alti salariati asemeni lui, lipsiti de orice pregatire in domeniul contabilitatii sa acumuleze cunostinte de contabilitate si sa poata desfasura activitate in acest domeniu.
In plus, martorii audiati in cauza fac referire la aceeasi perioada de timp de desfasurare a cursurilor, care in nici un caz nu au vizat intreaga durata de munca zilnica, ci perioada de dupa program. La fel, in interogatoriul administrat paratului la propunerea reclamantei, se formuleaza o intrebare prin care se solicita fostului salariat ca a participat la cursuri de pregatire profesionala organizate de societate incepand cu luna ianuarie 2007 si pana in iulie 2007, data desfacerii disciplinare a contractului individual de munca. Raspunsul paratului a fost afirmativ.
In concluzie, paratul a participat in cadrul angajatorului la pregatire profesionala in contabilitate, sporadic, in cursul lunilor ianuarie-iunie 2007 (despre iulie 2007 nu exista referiri concrete la vreun curs organizat si la care sa fi participat paratul), deci pe o durata de 5 luni din durata maxima de 2 ani cat s-a convenit intre parti.
Referitor la sustinerile reclamantei in sensul ca durata pregatirii a fost de fapt pe intreaga perioada in care paratul a fost salariat, Curtea va inlatura consideratiile vizand pregatirea facuta pentru un sistem de operare IT de catre SC WS SRL. Din contractul incheiat intre aceasta societate si reclamanta rezulta conventia acestor parti asupra implementari unui anumit sistem informatic de contabilitate care in pret a inclus si pregatirea salariatilor beneficiarului pentru operarea cu acest sistem. Asadar, contractul semnat la 27.01.2004 pentru asistenta tehnica si servicii precum si facturile emise de furnizor beneficiarului nu presupun nici un fel de efecte in privinta salariatului parat.
Din cuprinsul actului aditional referitor la cheltuielile de pregatire profesionala, despre care Curtea in absenta oricaror alte dovezi produse de angajator retine afirmatia salariatului ca ar fi fost semnat in martie 2007, rezulta obligatia salariatului de a restitui cheltuieli de pregatire facuta in departamentul de contabilitate pe o perioada de 2 ani, ceea ce presupune cursuri de contabilitate iar nu de sistem informatic in acest domeniu. De altfel, aceasta clauza din actul aditional cuprinzand putine elemente clare, neechivoce, trebuie interpretata in favoarea debitorului obligatiei dupa cum rezulta din regulile generale de interpretare a clauzelor indoielnice.
In fine, asupra cuantumului cursului de pregatire profesionala tinut de chiar angajator se ridica problema de a sti daca angajatorul poate sa evalueze munca prestata in calitate de formator al salariatilor sai. In acest sens, rezulta fara echivoc, din nota explicativa a reclamantei, ca suma de 5.200 Euro este contravaloarea timpului alocat de manageri pentru pregatirea salariatilor. Desi acest aspect nu este dovedit in nici un fel, prin faptul ca salariatul a semnat actul aditional exprimandu-si astfel consimtamantul asupra evaluarii, rezulta imposibilitatea Curtii de a cenzura acest plafon banesc.
Prin urmare, este fara echivoc participarea salariatului parat la cursuri de perfectionare pe o durata de 5 luni dintr-o durata totala de 24 luni evaluata la 5.200 Euro. Prin evaluarea cuantumului lunar si inmultirea cu cele 5 luni rezulta un prejudiciu produs angajatorului de salariat in cuantum de 1.083 Euro, suma pe care recurentul-parat o va avea de restituit fostului sau angajator pe temeiul art.270 Codul muncii, coroborat cu art.189 lit.a Codul muncii. Cu aplicarea art.312 al.3 Cod pr.civila, Curtea va admiterea recursul si va modifica hotararea primei instante in sensul aratat anterior.