Curtea de Apel Bucuresti, sectia a II-a penala si pentru cauze de minori si de familie, decizia penala nr. 25/A din 2 februarie 2009
Restituirea cauzei la parchet. Cercetare penala efectuata de un organ necompetent. Exceptie invocata pentru prima data in fata instantei de apel. Consecinte
Conform art. 332 alin. 1 teza a II-a C. pr. pen., pentru a putea determina restituirea cauzei la parchet, nulitatea referitoare la necompetenta organului care a efectuat cercetarea penala trebuie invocata pana la inceperea dezbaterilor in fata primei instante, in caz contrar, o asemenea nulitate fiind acoperita prin desfasurarea cercetarii judecatoresti.
Aceasta nulitate absoluta poate fi ridicata si in caile de atac, insa numai in conditiile in care a fost invocata la prima instanta inainte de terminarea cercetarii judecatoresti, iar instanta a respins cererea de restituire a cauzei la parchet.
art. 332 alin. 1 C. pr. pen.
Prin sentinta penala nr.807 din 16.07.2008, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - sectia I penala s-a dispus condamnarea inculpatilor M.D. si B.G.V. si achitarea inculpatei T.A.I.
Impotriva acestei hotarari, in termen legal, au formulat apel Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti, precum si inculpatii M.D. si B.G.V.
Parchetul a criticat hotararea primei instante sub aspectul gresitei achitari a inculpatei T.A.I. si gresitei individualizari a pedepsei aplicate inculpatului B.G.V.
La termenul la care au avut loc dezbaterile asupra apelului, parchetul a invocat si faptul ca dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc in sedinta nepublica, imprejurare ce atrage nulitatea absoluta a sentintei pronuntate, cu consecinta trimiterii cauzei spre rejudecare.
Inculpatul M.D. a criticat sentinta instantei de fond sub urmatoarele aspecte: nelegalitatea sesizarii instantei, fata de imprejurarea ca prezenta cauza se afla in caz de indivizibilitate cu o alta cauza in care inculpatul era cercetat de Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism (D.I.I.C.O.T.), imprejurare ce atragea competenta D.I.I.C.O.T. si cu privire la infractiunea pentru care a fost trimis in judecata in cauza de fata; gresita condamnare a inculpatului.
Criticile inculpatului B.G.V. au vizat gresita sa condamnare, acesta sustinand ca este nevinovat.
Analizand hotararea apelata atat prin prisma criticilor formulate, dar si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei, Curtea retine urmatoarele:
Dat fiind faptul ca in cauza au fost invocate doua motive de nulitate absoluta, care ar atrage, fie desfiintarea solutiei si restituirea cauzei la parchet, fie trimiterea cauzei spre rejudecare, motive prioritare in analiza in raport de cele prin care se critica solutia pe fondul sau, Curtea va proceda mai intai la verificarea acestor critici.
In ceea ce priveste motivul de apel legat de nelegala sesizare a instantei, Curtea constata ca in realitate, ceea ce se invoca de inculpatul M.D. este necompetenta materiala a organului de urmarire penala si nu neregularitatea sesizarii instantei de judecata. Astfel, se sustine faptul ca, in cauza, competenta de efectuare a actelor de urmarire penala ar fi apartinut DIICOT, in raport de imprejurarea ca faptele din prezenta cauza se afla in caz de indivizibilitate cu o alta fapta, pentru care urmarirea penala s-a efectuat de catre Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism.
In legatura cu aceasta exceptie, Curtea retine, in primul rand, un impediment procedural care impiedica instanta sa o analizeze.
Astfel, potrivit art. 332 C. pr. pen. cand se constata, inainte de terminarea cercetarii judecatoresti, ca in cauza supusa judecatii s-au efectuat acte de cercetare penala de catre un alt organ decat cel competent, instanta se desesizeaza si restituie cauze procurorului; cauza nu se restituie atunci cand constatarea are loc dupa inceperea dezbaterilor.
Ca atare, in aceasta situatie, ne aflam intr-un caz in care legiuitorul deroga de la trasaturile nulitatii absolute cu care este sanctionata incalcarea normelor referitoare la competenta materiala, in sensul ca nulitatea nu poate fi invocata decat pana la inceperea dezbaterilor in fata primei instante. Bineinteles, aceasta nulitatea absoluta poate fi ridicata si in caile de atac, ea constituind de altfel si motiv de recurs (art. 3859 pct. 1 C. pr. pen.), insa numai in conditiile in care a fost invocata la prima instanta inainte de terminarea cercetarii judecatoresti, iar instanta a respins cererea de restituire a cauzei la parchet.
In cauza, aceasta exceptie a fost formulata pentru prima data cu ocazia dezbaterilor asupra apelului, situatie in raport de care Curtea constata ca nulitatea absoluta s-a acoperit prin vointa legii, conform art. 332 alin. 1 teza a II-a C. pr. pen.
Pe de alta parte, chiar daca exceptia ar fi fost invocata in termen, Curtea apreciaza ca ea nu ar fi fost intemeiata, fiind lipsita de relevanta existenta cazului de indivizibilitate invocat, atata vreme cat cele doua dosare au fost cercetat separat, Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti fiind organul de urmarire penala competent a efectua cercetarile pentru infractiunile pentru care inculpatul M.D. a fost trimis in judecata.
Un argument suplimentar in acest sens este dat si de dispozitiile art. 45 alin. 12 C. pr. pen. care stabilesc ca in faza de urmarire penala nu se aplica prevederile art. 35 alin. 4 C. pr. pen., caci potrivit acestora din urma, competenta de a judeca cauzele reunite ramane dobandita instantei chiar daca pentru fapta ce a determinat competenta acestei instante s-a dispus disjungerea. Asadar, daca pentru ipoteza disjungerii cauzei nu opereaza o prorogare de competenta, ci urmarirea penala trebuie sa se efectueze de catre organul competent in raport de infractiunile pentru care se efectueaza cercetarile, cu atat mai mult o atare problema nu se poate ridica in situatia in care cauzele sunt cercetate separat.
In raport de toate aceste considerente, Curtea constata neintemeiata critica formulata de inculpatul M.D., cazul de nulitate absoluta invocat nefiind incident.
1