Restituirea cauzei la procuror. Cercetarea penala efectuata de un organ necompetent. Mentinerea arestarii.
Prin sentinta penala nr. 61 din 20 decembrie 2005 pronuntata de Tribunalul pentru Minori si Familie Brasov, in baza art. 332 Cod pr. Penala, aceasta instanta s-a desesizat si a dispus restituirea cauzei privindu-i pe inculpatii D.C.L., M.C., M.L.I si P.S., organului de urmarire penala competent – D.I.C.O.T.-Structura Centrala Bucuresti.
De asemenea, au fost respinse si cererile privind revocarea masurii arestarii preventive si respectiv inlocuirea masurii arestarii preventive cu masura preventiva a obligarii de a nu parasi localitatea, formulate de aparatorii inculpatilor D.C.L si M.C.
In baza art. 350 Cod pr. Penala, a fost mentinuta arestarea preventiva a inculpatilor M.C si D.C.L.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs Parchetul de pe langa Tribunalul pentru Minori si Familie Brasov, solicitand casarea sentintei si trimiterea cauzei pentru continuarea judecatii.
Examinand sentinta atacata, in raport de actele si lucrarile dosarului, cat si prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea a retinut urmatoarele:
In mod temeinic si legal prima instanta a facut aplicarea dispozitiilor art. 332 alin. 1 Cod pr. Penala dispunand restituirea cauzei procurorului intrucat cercetarea penala a fost efectuata de un alt organ de cercetare penala decat cel competent.
In speta, inculpatii D.C.L, M.C., M.L.I si P.S. sunt cercetati pentru savarsirea infractiunilor de constituire a unui grup infractional organizat, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal, trafic de minori prev. de art. 13 alin. 1, 4 teza 1 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. l8 din Legea nr. 508/2004.
Activitatea infractionala a inculpatilor s-a desfasurat in circumscriptia mai multor curti de apel, intrucat s-a retinut ca inculpatii M.C. si M.L.I. s-au deplasat la Pucioasa, aflata in circumscriptia Curtii de Apel Ploiesti, unde impreuna cu inculpatul P.S. au luat-o pe partea vatamata B.C.O si au adus-o cu masina la Brasov si ca inculpatii au insotit unele din partile vatamate la iesirea din tara, cu ajutorul transportului aerian sau transportului auto, traversand teritoriul tarii, cu alte cuvinte, pe raza mai multor curti de apel.
Or, potrivit art. 12 alin. 3 lit. b ind. 1 din Legea nr. 508/2004, astfel cum a fost modificata prin O.U.G. 7/2005, aprobata prin Legea nr. 162/2005, sunt de competenta Structurii Centrale a D.I.C.O.T., infractiunile prevazute in alin. L (printre care se numara si infractiunile pentru care sunt cercetati inculpatii din prezenta cauza), savarsite de persoane care apartin unor grupuri infractionale organizate sau unor asociatii ori grupari constituite in scopul savarsirii de infractiuni, daca actiunea infractionala s-a desfasurat sau si-a produs rezultatul in circumscriptia mai multor curti de apel.
Aceasta dispozitie legala speciala, stabileste competenta materiala a structurii centrale a DICOT si nu sunt aplicabile dispozitiile art. 30 alin. 4 Cod pr. Penala, astfel cum se invoca in dezvoltarea motivelor de recurs.
Art. 30 alin. 4 Cod pr. Penala defineste „locul savarsirii infractiunii, la care face referire art. 30 alin. 1 lit. a Cod pr. Penala care reglementeaza competenta teritoriala.
Atat urmarirea penala cat si rechizitoriul au fost efectuate de un organ necompetent, astfel ca si sesizarea instantei nu s-a facut potrivit legii si in consecinta, in speta, este aplicabil art. 300 Cod pr. Penala.
Desi cauza a suferit mai multe amanari la Tribunalul pentru minori si Familie, cercetarea judecatoreasca nu a inceput, prima infatisare cu procedura indeplinita avand loc la termenul din 23 noiembrie 2005 si care s-a prorogat la 20 decembrie 2005, data cand partile au pus concluzii cu privire la cererile inculpatilor de restituire a cauzei la parchet.
Recursul parchetului este insa fondat pentru alte considerente decat cele invocate in motivele de recurs, respectiv pentru faptul ca prima instanta a dispus restituirea la Structura Centrala a DICOT Bucuresti, desi in art. 332 alin. 1 Cod pr.penala, se prevede restituirea la procuror, care va proceda potrivit art. 268 alin. 1 Cod pr. Penala, respectiv va lua masuri ca urmarirea sa fie facuta de organul competent, Structura Centrala Bucuresti a DICOT.
In ceea ce priveste masura arestarii preventive a inculpatilor D.C.L. si M.C.,instanta constata ca aceasta este temeinica si legala.
Masura procesuala a fost luata cu respectarea dispozitiilor legale, respectiv a dispozitiilor art. 143, 148 lit. f,h si i Cod pr. Penala si art. 136 Cod pr. Penala.
Astfel, in cauza exista indicii temeinice ca inculpatii au savarsit faptele pentru care sunt cercetati. De asemenea, acestia sunt recidivisti, pedeapsa prevazuta de lege pentru faptele mentionate este mai mare de 4 ani, iar gravitatea deosebita a faptelor, amploarea deosebita a actiunii infractionale, numarul partilor implicate si rezonanta sociala a unor asemenea fapte, reprezinta date certe din care rezulta ca lasarea in libertate a acestora prezinta pericol concret pentru ordinea publica si exista indicii suficiente care justifica temerea ca inculpatii vor exercita presiuni asupra persoanelor vatamate sau ca vor incerca o intelegere frauduloasa cu acestea.
Temeiurile arestarii preventive a fost dispusa de o instanta competenta, infractiunile pentru care s-a dispus arestarea preventiva a inculpatilor sunt de competenta tribunalului si, in plus, a unui complet sau instanta specializata, conform dispozitiilor art. 21 din Legea nr. 678/2001, art. 27 pct. 1 lit. f Cod pr. Penala si art. 37 ind. 1 alin. 1 din Legea nr. 304/2004. Totodata, actele de urmarire penala ce au stat la baza luarii masurii arestarii preventive au fost efectuate de organul de urmarire penala, abia prin ordonanta procurorului din 4 iulie 2005 dispunandu-se extinderea urmaririi penale fata de cei 4 inculpati relativ la comiterea infractiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.
Se pune problema definirii naturii juridice a masurii arestarii preventive a celor doi inculpati de la data sesizarii instantei si pana la pronuntarea hotararii de restituire a cauzei la parchet, respectiv pana la data ramanerii definitive a acestei hotarari.
Desi instanta nu a inceput cercetarea judecatoreasca datorita unor incidente procedurale (proceduri neindeplinite si neasigurarea asistentei juridice obligatorii pentru toate partile cu aceasta vocatie in proces), iar la primul termen cu procedura indeplinita, instanta a pus in discutia partilor chestiunea necesitatii aplicarii dispozitiilor art. 332 si art. 300 Cod pr. Penala, procedand apoi, in urma deliberarii, la restituirea cauzei la parchet, timpul scurs de la data sesizarii instantei 11 iulie 2005 pana la pronuntare – 20 decembrie 2005, se circumscrie etapei procesuale a judecatii si nu a urmaririi penale, actele procedurale efectuate fiind specifice etapei procesuale a judecatii.
Drept urmare si timpul de arestare preventiva a inculpatilor, scurs in aceasta etapa procesuala, constituie arestare preventiva in cursul judecatii si nu al urmaririi penale.
Etapa procesuala a judecatii si respectiv arestarea preventiva a inculpatilor in cursul judecatii, se intinde si de la pronuntarea hotararii de restituire a cauzei in prima instanta, pana la data pronuntarii prezentei decizii, prin care sentinta a ramas definitiva si pe cale de consecinta, in toata aceasta perioada de timp au fost aplicabile dispozitiile referitoare la arestarea preventiva a inculpatilor in cursul judecatii, respectiv dispozitiile art. 300 ind. 2 Cod pr.penala.
Se poate observa astfel ca pana la acest moment, durata arestarii preventive in cursul urmaririi penale a durat aproximativ 2 luni, iar in cursul judecatii aproximativ 7 luni.
Abia din momentul ramanerii definitive a sentintei de restituire, arestarea preventiva a inculpatilor are din nou natura juridica a arestarii preventive din cursul urmaririi penale, fiind aplicabile dispozitiile prevazute de art. 155, 159 si 159 ind. 1 Cod pr. Penala, la care fac de altfel referire si prevederile art. 338 alin. 2 Cod pr. Penala.
Drept urmare, Curtea a mentinut arestarea preventiva a celor doi inculpati in temeiul art. 338 alin. 1 si art. 350 alin. 1 Cod pr. Penala, data fiind situatia speciala generata de existenta unei hotarari de restituire a cauzei la parchet si nu de condamnare, care ar fi impus aplicarea doar a dispozitiilor art. 350 alin. 1 Cod pr. Penala.