SECTIA A II - A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.
RECURS LITIGII CU PROFESIONISTI. RIDICARE SUSPENDARE IN BAZA ART.39 ALIN.1 PCT.B LIT.A DIN LEGEA NR.85/2006. LIPSA GARANTIEI REALE ASUPRA BUNURILOR DIN PATRIMONIUL DEBITOAREI. NEINCIDENTA PREVEDERILOR ART.39 DIN LEGEA NR.85/2006.
-art.3 pct.9; art.39 alin.1 pct.B, lit.a); art.116 - 118 si art.121 alin.1 pct.1 din Legea nr.85/2006.
Decizia nr.572/07.11.2013 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II -a civila, de contencios administrativ si fiscal.
Prin sentinta nr.1966/F din 19 iunie 2013, Tribunalul Bihor a respins ca nefondata cererea formulata de creditoarea D. G. F. P. Bihor in contradictoriu cu creditorul B. T. S.A. - Sucursala Oradea, debitorul S.C. E. S.R.L. si administratorul judiciar E. S.P.R.L.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, judecatorul sindic a retinut in fapt ca , in favoarea creditorului D. G. F. P. Bihor au fost emise de catre creditorul B. T. S.A. - Sucursala Oradea doua scrisori de garantie. Instituind o exceptie de la caracterul concursual si egalitar al procedurii insolventei, art. 39 din Legea nr. 85/2006 prevede in mod exceptional posibilitatea ridicarii pe cale judiciara a suspendarii actiunilor judiciare si extrajudiciare cu consecinta valorificarii imediate a bunului adus ca si garantie. Admiterea unei asemenea cereri presupune retinerea caracterului de creanta garantata de catre titularul cererii si intrunirea uneia dintre ipotezele prevazute de literele A sau B.
Configurarea de catre legiuitor a procedurii insolventei ca fiind o procedura colectiva instituita in vederea acoperirii pasivului debitorului aflat in insolventa, Legea nr. 85/2006 instituie o serie de dispozitii derogatorii de la dreptul comun. Respectarea principiului specialia generalibus derogant impune ca normele acesteia sa se aplice cu prioritate si numai in masura in care nu este reglementata in mod expres vreo ipoteza sa fie incidente prevederile dreptului comun. Astfel, in aceasta materie legiuitorul a inteles sa defineasca in mod diferit creanta garantata stabilind ca au o asemenea caracteristica creantele persoanelor care beneficiaza de o garantie reala asupra bunurilor debitorului, indiferent daca acesta este debitor principal sau tert garantat fata de persoanele beneficiare ale garantiei reale ( art. 3 pct. 9 ). Trecand peste greseala de redactare a acestei prevederi ( in mod corect ar fi fost tert garant si nu tert garantat intrucat numai in acest fel dispozitia are un inteles logic ) esential este faptul ca s-a realizat o restrangere a conceptului de garantie. Ea priveste in cadrul acestei proceduri numai garantiile constituite asupra unor bunuri ce se afla in patrimoniul debitorului, restrangandu-se atat sub aspect obiectiv, cat si subiectiv sfera acestora. Numai in masura in care sunt intrunite cele doua conditii - bunul si debitor garant - se poate retine caracterul de creanta garantata, legea nefacand insa nicio distinctie in privinta bunului adus ca si garantie - mobil sau imobil.
Din aceasta perspectiva s-a retinut ca intre debitor si creditorul D. G. F. P. Bihor nu s-a stabilit vreun raport juridic care sa duca in mod direct la grevarea cu o sarcina reala a patrimoniului primului. Emiterea unei scrisori de garantie bancara de catre creditorul B. T. nu este de natura sa duca la nasterea unei asemenea garantii intrucat obligatia asumata de catre creditor are natura juridica a unei garantii personale. Or, lipsind situatia premisa - existenta unei creante garantate - nu se poate pune problema incidentei prevederilor art. 39 din Legea nr. 85/2006, astfel incat a respins cererea ca nefondata.
Impotriva hotararii pronuntate de judecatorul sindic a declarat recurs A. J. F. P. BIHOR, solicitand admiterea recursului si schimbarea sentintei recurate in sensul admiterii cererii de ridicare a suspendarii prevazute la art.36 din Legea nr.85/2006.
In dezvoltarea motivelor de recurs s-a aratat in fapt, ca, sentinta atacata este netemeinica si nelegala, avand in vedere ca, sunt indeplinite conditiile prevazute de art.39 alin.1 pct. B lit a) din Legea nr. 85/2006, in sensul ca, recurenta, in calitate de creditor titular al unei garantii aferente autorizarii de antrepozit fiscal, poate solicita ridicarea suspendarii prevazute la art.36 din Legea nr.85/2006, avand in vedere ca obiectul garantiei se refera in mod expres la acoperirea obligatiilor restante la bugetul general consolidat de natura celor administrate de ANAF, motivat de faptul ca, nu exista o protectie corespunzatoare a creantei garantate in raport cu obiectul garantiei, din cauza diminuarii valorii obiectului garantiei respectiv existenta unui pericol real ca aceasta sa sufere o diminuare apreciabila.
De remarcat este faptul ca, scrisorile de garantie nr.555/12.08.2010 si nr.41/20.01.2011 au valabilitate doar pana la data de 09.08.2013, iar depasirea acestui termen ar insemna mai mult decat o diminuare a valorii obiectului garantiei, chiar pierderea acestei garantii.
Prin Decizia nr.139/26.11.2012 emisa de Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate din cadrul MFP, in temeiul art.10 din Regulamentul de organizare si functionare a Comisiei pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, aprobat prin OMFP nr. 291/2010 si art. 206 A23 alin.1 lit.g) si art.206A28 alin.2) lit f) din codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, s-a dispus revocarea autorizatiei de antrepozit fiscal nr. RO 0129905PP01/12.03.2010, pentru neplata obligatiilor fata de bugetul de stat scadente cu peste 60 de zile.
In conformitate cu prevederile pct.3 din Anexa 3 la Ordinul ANAF nr.208/2012, pentru aprobarea unor proceduri aplicabile operatorilor economici in domeniul produselor accizabile, garantia se executa de catre organele fiscale competente in administrarea operatorului economic, in limita debitelor existente, atunci cand se constata ca nu s-au respectat obligatiile legale privind plata accizei sau inregistreaza orice alte obligatii fiscale restante cu mai mult de 60 de zile fata de termenul legal de plata.
In concluzie, fata de cele mai sus aratate, a solicitat admiterea recursului si schimbarea sentintei recurate in sensul ridicarii suspendarii prevazute la art.36 din Legea nr.85/2006 si deblocarii disponibilitatilor banesti care fac obiectul scrisorilor de garantie nr.555/12.08.2010 in valoare de 209.057 euro si nr.41/20.01.2011 in valoare de 94.320 euro emise de B. T. SA Cluj - Sucursala Oradea.
Intimatii legal citati nu si-au exprimat pozitia cu privire la recursul de fata.
Examinand hotararea recurata, atat prin prisma criticilor formulate, cat si sub toate aspectele potrivit art.304 Cod procedura civila, instanta a retinut urmatoarele:
In fapt, creditoarea D.G.F.P. Bihor a formulat o cerere de ridicare a suspendarii in baza art.39 alin.1 pct.B lit."a" din Legea nr.85/2006, solicitand deblocarea disponibilitatilor banesti care fac obiectul scrisorilor de garantii nr. 555/12.08.2010 in valoare de 209.057 euro si nr. 41/20.01.2011 in valoare de 94.320 euro emise de B. T. SA Cluj - Sucursala Oradea.
In raport cu probele de la dosar si dispozitiile legale incidente, curtea a apreciat ca in mod corect judecatorul sindic a respins cererea creditoarei DGFP Bihor.
Potrivit art. 39 alin.1 din Legea 85/2006 creditorul titular al unei creante garantate cu ipoteca, gaj sau alta garantei reala mobiliara ori drept de retentie de orice fel poate solicita judecatorului sindic ridicarea suspendarii prevazute la art. 36 cu privire la creanta sa si valorificarea imediata, in cadrul procedurii, cu aplicarea corespunzatoare a dispozitiilor art. 116-118 cu conditia achitarii din pret a cheltuielilor prevazute la art. 121 alin. 1 pct. 1, a bunurilor asupra caruia poarta garantia sau dreptul de retentie, in situatiile anume indicate la punctele Asi B din text.
De asemenea, art. 3 pct. 9 din Legea 85/2006 defineste creantele garantate ca fiind creantele persoanelor care beneficiaza de o garantie reala asupra bunurilor din patrimoniului debitorului, indiferent daca acesta este debitor principal sau tert garant fata de persoanele beneficiare ale garantiei.
Asadar, pornind de la aceste reglementari rezulta ca ridicarea suspendarii se poate solicita doar de catre creditorul care are constituite garantii reale mobiliare sau imobiliare asupra bunurilor aflate in patrimoniul debitorului.
In cauza, se retine ca B. T. SA - Sucursala Oradea a emis doua scrisori de garantie bancara in favoarea creditoarei DGFP Bihor, nr. 41/20.01.2011 si respectiv nr.555/12.08.2010 , prin care cea dintai se obliga in mod irevocabil si neconditionat sa plateasca la cererea celei din urma anumite sume pana la concurenta sumelor totale stipulate in cuprinsul lor, in situatia in care SC E. SRL nu -si va indeplinit obligatiile de plata privind accizele pentru produsele accizabile.
In aceste conditii, asa cum a aratat si prima instanta nu ne aflam in prezenta unei garantii reale, intrucat intre creditoarea recurenta si debitoare nu s-a stabilit vreun raport juridic care sa aiba ca si consecinta afectarea speciala a bunurilor SC E. SRL prin instituirea unui drept real accesoriu de garantie asupra acestora, ci suntem in prezenta unei garantii personale.
Garantiile personale constau in angajamentul pe care o alta persoana decat debitorul principal si-l asuma fata de creditor, de a executa obligatia in cazul in care debitorul principal nu o va face.
Prin urmare, scrisorile de garantie in discutie emise de Banca T. SA Sucursala Oradea, in favoarea DGFP Bihor au caracterul unei garantii personale, asa incat, de vreme ce, creditoarea recurenta nu detine asupra bunurilor din patrimoniul debitoarei SC E. SRL o garantie reala, nu sunt aplicabile dispozitiile art. 39 din Legea 85/2006.
In contextul celor aratate , sustinerile recurentei legate de faptul ca in cauza este indeplinita situatia reglementata de art. 39 alin. 1 pct. B lit. a din Legea 85/2006, nu vor putea fi primite, din moment ce, astfel cum am aratat, nu exista o garantie reala asupra bunurilor debitoarei in favoarea sa.
De asemenea argumentele recurentei vizand valabilitatea scrisorilor de garantie si cele privind revocarea autorizatiei de antrepozit fiscal emis pe seama debitoarei sunt irelevante in cauza.
Raspunzand criticilor recurentei care s-au dovedit a fi nefondate, intrucat hotararea a fost data cu aplicarea corecta a legii, instanta a respins recursul in baza art.312 Cod procedura civila.
A constatat ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.