SECTIA A II - A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.
RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. ANULARE HOTARARE CONSILIU LOCAL. OBLIGAREA AUTORITATII ADMINISTRATIVE LA INCHEIEREA UNOR CONTRACTE DE VANZARE - CUMPARARE A UNOR LOCUINTE.
-art.1 alin.1 si art.7 din Legea nr.85/1992.
Decizia nr.2653/CA/10.06.2013 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II -a civila, de contencios administrativ si fiscal.
In conformitate cu prevederile art.1 alin.1 din Legea 85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alte destinatii construite din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat : "Locuintele construite din fondurile statului pot fi cumparate de titularii contractelor de inchiriere, cu plata integrala sau in rate a pretului, in conditiile Decretului-lege nr. 61/1990 privind vanzarea de locuinte construite din fondurile statului catre populatie si ale prezentei legi."
Potrivit prevederilor art.7 alin.1 din aceeasi lege: "Locuintele construite din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat, pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, altele decat locuintele de interventie, vor fi vandute titularilor contractelor de inchiriere, la cererea acestora, cu plata integrala sau in rate a pretului, in conditiile Decretului-lege nr. 61/1990 si ale prezentei legi. "
Instanta de fond a apreciat corect, din examinarea continutului HCL Oradea nr.553/28.11.2001, precum si a Protocolului de predare-primire incheiat la data de 25.03.2003, ca imobilele ocupate cu titlu de chirie de catre reclamanti nu au avut niciodata regimul juridic al unor locuinte de serviciu, nefiind astfel incidente in cauza dispozitiile Legii 85/1992, enuntate mai sus, care ofereau posibilitatea chiriasilor de a achizitiona locuintele respective.
Contractele de inchiriere care au avut ca obiect locuintele situate in str.A. nr.13, bloc tip camin, au fost incheiate intre C. L. O. - A. I. O. si reclamantii recurenti, cu termen cert de 2 ani de la data incheierii acestora, incepand cu data de 1.11.2009 pana la data de 1.11.2011.
HCL Oradea nr.553/28.11.2002 a stabilit prin continutul sau, masurile pentru efectuarea transferului caminului de nefamilisti din patrimoniul RA A. (succesoarea IJGCL O. ) in patrimoniul M. O.
Protocolul de predare-primire incheiat la data de 25.03.2003 intre RA A. O. si C. L. O. prin A.I.O. a facut predarea catre C. L. O. prin A.P.I. a proprietatii imobiliare situate in O. str.A. nr.13, avand destinatia, la momentul inchirierii acestuia, de camin de nefamilisti.
Prin HCL Oradea nr.512/29.06.2009 s-au aprobat masurile administrative de modificare si completare a regulamentului cadru de organizare si functionare a blocului de tip camin din O. str.A. nr.13, aflat in proprietate si administrat de C. L. O. prin A.I.O.
Instanta de recurs a considerat, astfel , nejustificata sustinerea recurentilor cum ca prin HCL Oradea nr.553/28.11.2002 s-a schimbat regimul juridic al imobilelor situate in O. str.A. nr.13, acestia neputand face dovada faptului ca locuintele respective au avut natura de locuinte de serviciu la momentul la care au ocupat cu titlu de chirie aceste imobile.
In acceptiunea legii, prin bloc tip camin se intelege asezamantul pentru cazare temporara a persoanelor din M. O. care se afla in situatii locative grave, lipsite temporar de adapost sau care se gasesc in situatia de a fi evacuate din locuinta de catre fostii proprietari care si-au redobandit proprietatea in conditiile legilor speciale de reparatie.
Drept urmare, contrar pozitiei exprimate de recurenti in sensul ca notiunea de "camin muncitoresc" sau "camin de nefamilisti" intra sub aria de incidenta a art.7 din Legea 85/1992, instanta de recurs a considerat ca aceste locuinte, in bloc tip comun, au statut de locuinte pentru cazare temporara si sunt destinate doar anumitor categorii de persoane, contractele de inchiriere fiind incheiate pentru o perioada de maxim 2 ani cu posibilitatea prelungirii in conditiile Regulamentului cadru de organizare si functionare a blocului de tip camin din O. str.A. nr.13, aprobat prin HCL Oradea nr.512/29.06.2009.
Dupa cum s-a mentionat si mai sus, chiar daca apartamentele au fost repartizate recurentilor cu titlu de inchiriere, avand in vedere calitatea lor de angajati ai intimatei 2, locuintele respective nu reprezinta veritabile "locuinte de serviciu", cum sustin recurentii, dar nici " locuinte sociale", ci, dupa cum s-a retinut si prin considerentele sentintei 3351/29.02.2012 pronuntata de Judecatoria Oradea in dosar nr.19563/271/2011, "locuinte pentru cazare temporara", destinate doar anumitor categorii de persoane.
Drept urmare, sentinta instantei de fond a fost emisa cu respectarea prevederilor legale, atat sub aspectul ajungerii la termen a contractelor de inchiriere cat si cu privire la obiectul lucrarilor de reabilitare a centrului care consta in principal in crearea unor conditii cu mult superioare celor actuale.
Mai mult, HCL Oradea nr.553/28.11.2002 este in vigoare din anul 2002, respectiv de 10 ani, raportat la momentul incheierii contractelor de inchiriere, astfel ca reclamantii nu se pot prevala de necunoasterea regimului juridic al acestora, respectiv de locuinte temporare.
De asemenea, in opinia instantei de recurs, nu se justifica nici solicitarea recurentilor de extindere a aplicabilitatii dispozitiilor Legii nr.85/1992 si ale Legii 61/1990, avandu-se in vedere regimul juridic al imobilelor, respectiv acela de locuinte pentru cazare temporara. Sub acest aspect, instanta nu va lua in considerare punctul de vedere al Procurorului General al Romaniei depus in dosar nr.663/C3/771/2006 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, la care se face referire, in motivarea recursului si care, dupa cum corect a retinut si instanta de fond, nu reprezinta o deciziei a Inaltei Curti de Casatie si Justitie emisa cu ocazia solutionarii unui Recurs in interesul legii.
In ceea ce priveste masura evacuarii recurentilor pe cale administrativa, dispusa prin HCL Oradea nr.138/16.03.2012, instanta de fond a retinut, temeinic si legal, ca, la data emiterii acestui act administrativ recurentii nu mai detineau nici un titlu in baza caruia sa ocupe imobilele respective, termenul de 2 ani mentionat in contractele de inchiriere fiind expirat..
Aceste masuri au fost in acord cu necesitatea aplicarii Planului Operational Regional 2007 - 2013 de catre municipalitate, care avea ca obiect modernizarea si extinderea pe verticala a acestui centru temporar, pentru care reclamantii recurenti solicita obligarea paratei 2 - SC C. A. O. SA sa incheie contracte de vanzare cumparare.
Instanta de recurs a constatat si ca SC C. A. O. SA nu a avut niciodata un drept de proprietate asupra imobilului in cauza (avand doar un drept de administrare), care se afla in proprietatea Statului Roman.
Pe de alta parte, nu se justifica invocarea de catre recurenti a prevederilor art.24 din contractele de inchiriere incheiate cu A.I.O. din moment ce la emiterea HCL Oradea nr.138 din 16.03.2012, dupa cum s-a mentionat si mai sus, reclamantii recurenti nu mai detineau nici un titlu in baza caruia sa ocupe locuintele respective, acestora oferindu-li-se alternative pentru mutare conform OUG 40/1999 din partea A.I.O., pe care insa le-au refuzat.
Prin sentinta nr.1642/CA/26.02.2013 Tribunalul Bihor a respins ca nefondata actiunea precizata formulata de reclamantii T. M. , M. D. , M. M. , K. I. , R. I. , R. M. , C. G., C. M. R. , B. S. , B. E. C. , L. M., B. F. A., F. L. I. , S. S., S. D. E. , C. F. , C. V. , A. F. C. , A. M. , U. M. , U. F. si N. I. , toti cu domiciliul ales in O. , str. P. T. nr.2, et.1, ap.3, jud.B. , in contradictoriu cu paratii C. L. M. O. - A. I. O. , cu sediul in O. , str. P. U. nr.1, jud. B. , si SC C. A. O. SA, cu sediul in O. , str. D. Z. nr.3, jud.B. pentru anularea HCL Oradea nr.553/28.11.2002 si HCL Oradea nr.138/16.03.2012 si pentru obligativitatea incheierii contractelor de vanzare-cumparare.
Fara cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta astfel, instanta de fond a avut in vedere urmatoarele :
Reclamantii au fost angajatii I.J.G.C.L. Oradea, antecesoarea paratei SC C. A. O. SA, asa cum rezulta din copia cartilor de munca si raspunsul la interogatoriu, ocupand cu titlu de chirie garsoniere din blocul situat in O. , str. A. nr.13, aflat in administrarea angajatorului lor.
Prin HCL Oradea nr.553/28.11.2002, paratul C. l. M. O. a aprobat transferul Caminului de nefamilisti situat in O., str. A. nr.13, format dintr-un numar de 80 de garsoniere din patrimoniul R. A. A. Oradea in patrimoniul M. Oradea si administrarea C. L. O. - A. P. I. (fila 4 dosar), iar transferul caminului s-a realizat in baza Protocolului de predare-primire incheiat la data de 25.03.2003 (fila 53 dosar). Ulterior preluarii in administrare a apartamentelor in discutie, paratul C. L. O. - A.I. O. a incheiat cu reclamantii contracte de inchiriere pe o perioada de 2 ani, perioada care la data introducerii actiunii era expirata.
Considerandu-se nedreptatiti ca urmare a transferului dreptului de administrare asupra locuintelor pe care le ocupau cu chirie si a schimbarii regimului juridic al acestora, prin aceea ca nu mai au posibilitatea oferita de dispozitiile Legii nr.85/1992, de a cumpara locuintele pe care le ocupau cu titlu de chirie, reclamantii au solicitat anularea hotararii de consiliu local si obligarea paratului la incheierea acelor contracte de vanzare-cumparare.
Din examinarea continutului HCL Oradea nr.553/28.11.2001, precum si a Protocolului de predare-primire a locuintelor in discutie, a rezultat ca imobilele ocupate cu titlu de chirie de catre reclamanti nu au avut niciodata regimul juridic al unor locuinte de serviciu, nefiind astfel incidente in cauza dispozitiile Legii nr.85/1992, care ofereau posibilitatea chiriasilor de a achizitiona acele locuinte. Imobilele in discutie au avut intotdeauna regimul juridic de camin de nefamilisti, indiferent de titularul dreptului de proprietate si respectiv de administrare asupra acestora, iar prin hotararea atacata nu s-a schimbat in nici un fel regimul juridic al imobilului, acesta ramanand camin de nefamilisti. Prin urmare, sustinerile reclamantilor, potrivit carora prin hotararea atacata s-a schimbat regimul juridic al imobilelor in discutie, sunt nefondate, reclamantii neputand face dovada prin nici un mijloc de proba a faptului ca aceste locuinte au avut natura de locuinte de serviciu la momentul in care au ocupat cu titlu de chirie aceste imobile. Prin imobil de tip camin de nefamilisti se intelege un asezamant pentru cazare temporara a persoanelor care se afla in situatii locative deosebit de grave, fiind lipsite temporar de adapost, natura juridica care nu se confunda cu notiunea de locuinta de serviciu, iar punctul de vedere depus de catre reclamanti pentru determinarea instantei la extinderea aplicabilitatii dispozitiilor Legii nr.85/1992 si a Legii nr.61/1990 reprezinta punctul de vedere al Procurorului General al Romaniei, si nicidecum o decizie pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie cu ocazia solutionarii unui recurs in interesul legii.
Referitor la capatul de cerere privind anularea HCL Oradea nr.138/16.03.2012, prin care s-a dispus evacuarea pe cale administrativa a reclamantilor din imobilul in discutie, instanta a constatat ca reclamantii, la data emiterii hotararii atacate, nu mai detineau nici un titlu in baza caruia sa ocupe aceste locuinte, intrucat contractele de inchiriere incheiate cu noul administrator a imobilului au fost incheiate pe o durata de 2 ani, perioada care era expirata la data adoptarii hotararii. De asemenea, instanta a retinut faptul ca hotararea de evacuare a reclamantilor a reprezentat o necesitate pentru paratul C. L. O., care este implicat in Programul Operational Regional 2007-2013, avand ca obiectiv reabilitarea, modernizarea si extinderea pe verticala a centrului de cazare temporara ce face obiectul prezentului dosar, ceea ce presupune eliberarea si punerea la dispozitia constructorului a acestui imobil.
Ca o consecinta a respingerii capetelor de cerere privind anularea hotararilor de consiliu local atacate, obligativitatea paratului de incheiere a contractelor de vanzare-cumparare cu reclamantii apare ca fiind neintemeiata.
Fata de aceste considerente si vazand in drept si dispozitiile Legii nt.554/2004 si ale Legii nr.85/1992, instanta a respins ca nefondata actiunea formulata, pentru anularea HCL Oradea nr.553/28.11.2002 si HCL Oradea nr.138/16.03.2012 si pentru obligativitatea incheierii contractelor de vanzare-cumparare.
Impotriva acestei sentinte, a declarat recurs recurentii reclamanti T. M. , M. D. , M. M. , K. I. , R. I., R. M., C. G. , C. M. R. , L. M. , B. F. A. , S. S. , S. D. E. , C. F. , C. V. , N. I. , solicitand admiterea recursului, modificarea sentintei atacate, in sensul admiterii actiunii completate.
A aratat ca hotararea atacata este nelegala, fiind pronuntata cu interpretarea si aplicarea gresita a legii.
Aceste apartamente au fost repartizate cu titlu de inchiriere de catre fostul RAGCL inca inainte de anul 1989, avand in vedere calitatea de angajati ai acestei intreprinderi. Contractele de inchiriere reprezentau un accesoriu al contractului individual de munca, nefiind incheiate in forma scrisa, insa existenta lor rezulta neindoielnic din chitantele de plata a chiriei (filele 68, 86, 92-95). Pe vremea aceea imobilul de pe strada Atelierelor nr. 13 purta denumirea de "camin muncitoresc" sau "camin de nefamilisti", asa cum reiese din aceleasi chitante de plata a chiriei.
Ulterior, administrarea imobilului in discutie a revenit succesoarei in drepturi RA A. (in prezent SC C. A. SA).
Potrivit art. 1 din Legea nr. 85/1992 "Locuintele construite din fondurile statutului pot fi cumparate de titularii contractelor de inchiriere, cu plata integrala sau in rate a pretului, in conditiile Decretului-lege nr. 61/1990 privind vanzarea de locuinte construite din fondurile statului catre populatie si ale prezentei legi".
Art. 7 al aceluiasi act normativ prevede ca "locuintele construite din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat, pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, altele decat locuintele de interventie, vor fi vandute titularilor contractelor de inchiriere la cererea acestora".
In baza textelor de lege aratate mai sus, intimata de randul 2 era obligata sa vanda la cerere apartamentele ocupate de cu titlu de chirie. Acest lucru s-a intamplat in cazul majoritatii intreprinderilor de stat ce au permis cumpararea locuintelor-apartamente de serviciu, in care acestia locuiau cu contracte de inchiriere valabile .
In cazul recurentilor aceasta posibilitate a fost anulata, deoarece prin HCL nr. 553/2002, imobilul in litigiu a trecut in patrimoniul M. O. si administrarea C. L. - AIO. in aceasta situatie, acestia nu mai aveau posibilitatea legala de a achizitiona imobilele de la angajator sau succesorul acesteia, avand in vedere ca intre noi si intimata 1 nu exista nici un raport juridic.
In ceea ce priveste temeinicia cererii, considera ca cererea se circumscrie in totalitate sferei de reglementare a Legii nr. 85/1992. In acest sens, apartamentele in litigiu reprezinta veritabile "locuinte de serviciu" in acceptiunea acestui act normativ, si nicidecum locuinte sociale asa cum in mod gresit a apreciat instanta de fond.
In ceea ce priveste cererea de anulare a HCL 138/2012, apreciaza ca masura evacuarii dispusa prin acest act administrativ este nelegala din doua considerente:
1.La data adoptarii acestei hotarari promovase deja prezentul litigiu, prin care au solicitat anularea actului care a stat la baza transferului imobilului in favoarea intimatei 1, precum si incheierea unor contracte de vanzare-cumparare asupra locuintelor cu intimata 2.
2.Potrivit art. 24 din contractele de inchiriere incheiate cu intimata 1 (ex. fila 5), evacuarea nu se putea dispune decat in temeiul unei hotarari judecatoresti irevocabile. Ori in speta intimata 1 nu a detinut un astfel de titlu executoriu, astfel incat masurile intreprinse de catre aceasta sunt abuzive.
In drept au invocat dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
Intimatii legal citati nu au formulat intampinare.
Examinand sentinta atacata prin prisma motivelor de recurs invocate, precum si sub toate aspectele, in baza prev.art.3041 Cod procedura civila, instanta a apreciat recursul declarat de recurentii T. M. si altii ca fiind nefondat pentru urmatoarele considerente :
In conformitate cu prevederile art.1 alin.1 din Legea 85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alte destinatii construite din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat : "Locuintele construite din fondurile statului pot fi cumparate de titularii contractelor de inchiriere, cu plata integrala sau in rate a pretului, in conditiile Decretului-lege nr. 61/1990 privind vanzarea de locuinte construite din fondurile statului catre populatie si ale prezentei legi."
Potrivit prevederilor art.7 alin.1 din aceeasi lege: "Locuintele construite din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat, pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, altele decat locuintele de interventie, vor fi vandute titularilor contractelor de inchiriere, la cererea acestora, cu plata integrala sau in rate a pretului, in conditiile Decretului-lege nr. 61/1990 si ale prezentei legi. "
Instanta de fond a apreciat corect, din examinarea continutului HCL Oradea nr.553/28.11.2001, precum si a Protocolului de predare-primire incheiat la data de 25.03.2003, ca imobilele ocupate cu titlu de chirie de catre reclamanti nu au avut niciodata regimul juridic al unor locuinte de serviciu, nefiind astfel incidente in cauza dispozitiile Legii 85/1992, enuntate mai sus, care ofereau posibilitatea chiriasilor de a achizitiona locuintele respective.
Contractele de inchiriere care au avut ca obiect locuintele situate in str.A. nr.13, bloc tip camin, au fost incheiate intre C. L. O. - A. I. O. si reclamantii recurenti, cu termen cert de 2 ani de la data incheierii acestora, incepand cu data de 1.11.2009 pana la data de 1.11.2011.
HCL Oradea nr.553/28.11.2002 a stabilit prin continutul sau, masurile pentru efectuarea transferului caminului de nefamilisti din patrimoniul RA A. (succesoarea IJGCL O. ) in patrimoniul M. O.
Protocolul de predare-primire incheiat la data de 25.03.2003 intre RA A. O. si C. L. O. prin A.I.O. a facut predarea catre C. L. O. prin A.P.I. a proprietatii imobiliare situate in O. str.A. nr.13, avand destinatia, la momentul inchirierii acestuia, de camin de nefamilisti.
Prin HCL Oradea nr.512/29.06.2009 s-au aprobat masurile administrative de modificare si completare a regulamentului cadru de organizare si functionare a blocului de tip camin din O. str.A. nr.13, aflat in proprietate si administrat de C. L. O. prin A.I.O.
Instanta de recurs a considerat, astfel , nejustificata sustinerea recurentilor cum ca prin HCL Oradea nr.553/28.11.2002 s-a schimbat regimul juridic al imobilelor situate in O. str.A. nr.13, acestia neputand face dovada faptului ca locuintele respective au avut natura de locuinte de serviciu la momentul la care au ocupat cu titlu de chirie aceste imobile.
In acceptiunea legii, prin bloc tip camin se intelege asezamantul pentru cazare temporara a persoanelor din M. O. care se afla in situatii locative grave, lipsite temporar de adapost sau care se gasesc in situatia de a fi evacuate din locuinta de catre fostii proprietari care si-au redobandit proprietatea in conditiile legilor speciale de reparatie.
Drept urmare, contrar pozitiei exprimate de recurenti in sensul ca notiunea de "camin muncitoresc" sau "camin de nefamilisti" intra sub aria de incidenta a art.7 din Legea 85/1992, instanta de recurs a considerat ca aceste locuinte, in bloc tip comun, au statut de locuinte pentru cazare temporara si sunt destinate doar anumitor categorii de persoane, contractele de inchiriere fiind incheiate pentru o perioada de maxim 2 ani cu posibilitatea prelungirii in conditiile Regulamentului cadru de organizare si functionare a blocului de tip camin din O. str.A. nr.13, aprobat prin HCL Oradea nr.512/29.06.2009.
Dupa cum s-a mentionat si mai sus, chiar daca apartamentele au fost repartizate recurentilor cu titlu de inchiriere, avand in vedere calitatea lor de angajati ai intimatei 2, locuintele respective nu reprezinta veritabile "locuinte de serviciu", cum sustin recurentii, dar nici " locuinte sociale", ci, dupa cum s-a retinut si prin considerentele sentintei 3351/29.02.2012 pronuntata de Judecatoria Oradea in dosar nr.19563/271/2011, "locuinte pentru cazare temporara", destinate doar anumitor categorii de persoane.
Drept urmare, sentinta instantei de fond a fost emisa cu respectarea prevederilor legale, atat sub aspectul ajungerii la termen a contractelor de inchiriere cat si cu privire la obiectul lucrarilor de reabilitare a centrului care consta in principal in crearea unor conditii cu mult superioare celor actuale.
Mai mult, HCL Oradea nr.553/28.11.2002 este in vigoare din anul 2002, respectiv de 10 ani, raportat la momentul incheierii contractelor de inchiriere, astfel ca reclamantii nu se pot prevala de necunoasterea regimului juridic al acestora, respectiv de locuinte temporare.
De asemenea, in opinia instantei de recurs, nu se justifica nici solicitarea recurentilor de extindere a aplicabilitatii dispozitiilor Legii nr.85/1992 si ale Legii 61/1990, avandu-se in vedere regimul juridic al imobilelor, respectiv acela de locuinte pentru cazare temporara. Sub acest aspect, instanta nu va lua in considerare punctul de vedere al Procurorului General al Romaniei depus in dosar nr.663/C3/771/2006 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, la care se face referire, in motivarea recursului si care, dupa cum corect a retinut si instanta de fond, nu reprezinta o deciziei a Inaltei Curti de Casatie si Justitie emisa cu ocazia solutionarii unui Recurs in interesul legii.
In ceea ce priveste masura evacuarii recurentilor pe cale administrativa, dispusa prin HCL Oradea nr.138/16.03.2012, instanta de fond a retinut, temeinic si legal, ca, la data emiterii acestui act administrativ recurentii nu mai detineau nici un titlu in baza caruia sa ocupe imobilele respective, termenul de 2 ani mentionat in contractele de inchiriere fiind expirat..
Aceste masuri au fost in acord cu necesitatea aplicarii Planului Operational Regional 2007 - 2013 de catre municipalitate, care avea ca obiect modernizarea si extinderea pe verticala a acestui centru temporar, pentru care reclamantii recurenti solicita obligarea paratei 2 - SC C. A. O. SA sa incheie contracte de vanzare cumparare.
Instanta de recurs a constatat si ca SC C. A. O. SA nu a avut niciodata un drept de proprietate asupra imobilului in cauza (avand doar un drept de administrare), care se afla in proprietatea Statului Roman.
Pe de alta parte, nu se justifica invocarea de catre recurenti a prevederilor art.24 din contractele de inchiriere incheiate cu A.I.O. din moment ce la emiterea HCL Oradea nr.138 din 16.03.2012, dupa cum s-a mentionat si mai sus, reclamantii recurenti nu mai detineau nici un titlu in baza caruia sa ocupe locuintele respective, acestora oferindu-li-se alternative pentru mutare conform OUG 40/1999 din partea A.I.O., pe care insa le-au refuzat.
In consecinta, in baza considerentelor expuse, in temeiul prevederilor art.312 Cod procedura civila raportat la prevederile legale mentionate in cuprinsul prezentei decizii, Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondat recursul declarat de recurentii reclamanti T. M. , M. D. , M. M. , K. I. , R. I. , R. M. , C. G. , C. M. R. , L. M. , B. F. A. , S. S. , S. D. E., C. F., C. V., N. I.
Fara cheltuieli de judecata.