CONTESTATIA IN ANULARE. CALE EXTRAORDINARA DE ATAC.
art. 317 si 318 Cod procedura civila
Instanta nu are competenta sa se pronunte sau sa cenzureze modul in care motivele de recurs au fost analizate sau solutionate, ci doar daca acestea au fost analizate.
Contestatia in anulare obisnuita este prevazuta de art. 317 al. 1 Cod procedura civila si prev. la al. (1) pct. 2 ca se poate exercita in cazul in care hotararea a fost data de judecatori cu incalcarea dispozitiilor de ordine publica privind competenta, al. (2) impunand conditia ca aceste motive sa nu fi putut fi invocate pe calea apelului sau recursului, ori chiar invocate fiind, instanta le-a respins pentru ca aveau nevoie de verificari de fapt sau daca recursul a fost respins fara sa fi fost judecat in fond.
Contestatia in anulare speciala prevazuta de art. 3178 prevede doua motive pentru exercitarea ei si anume - cand dezlegarea data de instanta de recurs este rezultatul unei greseli materiale sau cand instanta respingand recursul sau admitandu-l in parte a omis sa cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.
Dosar nr.1229/35/2010*
Decizia civila nr. 1510/R/10.04.2012 a Curtii de Apel Oradea
Prin decizia civila nr.1425 din 1 iunie 2011 pronuntata de Curtea de Apel Oradea, s-au respins ca nefondate recursurile civile declarate de recurentii parati H. T. si H. F. , ambii cu domiciliul in Oradea, str. Clujului, nr. 24, judetul Bihor, recurenta - parata SC N. I. SRL, societate in faliment prin lichidator - Cabinet de Insolventa consilier B. M. - cu sediul in Oradea, Parcul Traian, nr.11, ap. 3, judetul Bihor si recurentul - parat L. I., domiciliat in Oradea, Aleea Salca, nr.18, bl. C1, ap. 11, judetul Bihor, in contradictoriu cu intimatii parati S. M.- in nume propriu si in reprezentarea minorilor S. M. O si S. E., domiciliata in Oradea, str. Ep. Ioan Suciu, nr.8, bl. Zp5, ap. 6, judetul Bihor, intimata parata SC C. I. SRL, cu sediul in Oradea, str. Penes Curcanul, nr.6, ap. 22, judetul Bihor si intimatele reclamante P. C. si M. M., ambele cu domiciliul in Oradea, str. D. Zamfirescu, nr.47, judetul Bihor, impotriva deciziei civile nr. 301/A/2010 pronuntata de Tribunalul Bihor la 18 octombrie 2010, pe care a mentinut-o in intregime.
Pentru a pronunta astfel, Curtea a retinut urmatoarele :
In privinta criticilor invocate de recurentul L. I., prin notele de sedinta, s-a retinut ca intr-adevar o parte dintre acestea sunt motive noi de recurs, formulate tardiv prin raportare la dispozitiile art. 303 alin. 1 si 2 Cod procedura civila, instanta analizand recursul formulat de acesta prin raportare la motivele de recurs invocate in cererea de recurs, analizand totodata si criticile invocate in notele de sedinta privind insuficienta timbrare a actiunii, respectiv nelegala citare a recurentului - parat, motive apreciate ca fiind de ordine publica, ce pot fi invocate oricand, conform art. 306 alin. 2 Cod procedura civila. S-a retinut totodata ca aspectele invocate de recurentul L. I. in cuprinsul notelor de sedinta privind incidenta dispozitiilor art. 304 pct. 6, 7, 9 Cod procedura civila, respectiv faptul ca instanta de apel s-a pronuntat cu depasirea limitelor investirii, faptul ca decizia recurata cuprinde motive contradictorii respectiv ca instanta de apel a retinut dispozitiile OG 12/1998, desi acestea sunt in prezent abrogate, se regasesc ca si critici in celelalte recursuri formulate de recurentii H. T. si F., respectiv SC "N. I." SRL, fiind astfel a fi analizate, raportat la aceste din urma recursuri. In acelasi sens si celelalte critici ce vizeaza aspectele de fond se regasesc in recursurile declarate de celelalte parti, fiind de asemenea analizate in consecinta.
Analizand cu precadere exceptiile de procedura care fac de prisos judecarea fondului, instanta a retinut urmatoarele:
Recurentul L. I., a invocat nelegala sa citare, solicitand in consecinta casarea sentintei recurate, in temeiul art. 304 pct. 5 Cod procedura civila, critica apreciata ca nefondata avandu-se in vedere pe de o parte dispozitiile art. 98 Cod procedura civila, potrivit carora schimbarea domiciliului uneia dintre parti trebuie adusa la cunostinta instantei de catre parte sub sanctiunea neluarii in seama, iar pe de alta parte faptul ca recurentul a cunoscut despre existenta procesului atat in prima instanta, cat si in apel, formulandu-si aparari prin notele de sedinta si intampinarea depusa la dosar, semnate de acesta. De asemenea hotararea pronuntata de instanta de fond a fost supusa apelului, recurentul parat neinvocand nelegala sa citare, iar in apel recurentul L. I. a fost reprezentat prin avocat, formulandu-si aparari in cauza, astfel incat criticile formulate de acesta nu au putut fi primite.
Cat priveste exceptia insuficientei timbrari a actiunii formulate de reclamanti, s-a apreciat ca nefondata aceasta critica, actiunea fiind timbrata la valoarea declarata in momentul introducerii actiunii, valoare necontestata de catre parti pe parcursul derularii cauzei. De altfel prin Sentinta civila nr. 7201/16 decembrie 2004, pronuntata de Judecatoria Oradea, instanta de fond a respins exceptia de insuficienta timbrare a actiunii, dispozitie neatacata cu apel de catre parati, respectiv de catre paratul L. I..
Sub aspectul criticilor de nelegalitate a deciziei recurate pe considerentul ca instanta de apel a depasit limitele investirii privind obiectul dedus judecatii, respectiv ca s-au incalcat principii fundamentale ale procesului civil, instanta a constatat a fi nefondate aceste critici. Astfel, instanta de apel a fost investita cu analizarea adevaratelor raporturi dintre partile contractante si cu stabilirea cauzelor mediate si imediate care au stat la baza incheierii contractelor de vanzare - cumparare, respectiv lamurirea cauzei care a stat la baza succesiunilor de acte juridice ce au fost efectuate cu privire la imobilul in litigiu, corect analizandu-se asadar valabilitatea acestor conventii raportat la motivele invocate de reclamanti in cuprinsul cererii de chemare in judecata si a precizarilor ulterioare, in acord si cu dispozitiile art. 129 Cod procedura civila.
In speta s-a constatat ca nu s-a incalcat principiul disponibilitatii, respectiv al contradictorialitatii, neputandu-se retine ca instanta de apel a schimbat din oficiu cauza cererii de chemare in judecata, fara a fi pusa in discutia contradictorie a partilor, aceasta analizand doar apararile formulate de parti raportat la obiectul cauzei.
In acest sens s-a retinut ca prin actiunea formulata, reclamantii au solicitat constatarea nulitatii absolute a contractelor contestate pentru nerespectarea dispozitiilor art. 948 Cod civil, invocandu-se nu doar simulatia in privinta pretului ci si cauza ilicita si pretul derizoriu al instrainarii, aspecte cuprinse in motivarea actiunii si invocate pe parcursul derularii intregului proces, fiind administrata si probatiune in acest sens, in rejudecarea apelului, paratii formulandu-si la randul lor aparari cu privire la cererea formulata de reclamanti, sub toate aspectele invocate.
Cum instanta a fost investita cu analizarea adevaratelor raporturi dintre parti, fapt ce a impus astfel verificarea valabilitatii si existentei obiectului, respectiv a cauzei conventiilor incheiate intre acestia, criticile recurentilor intemeiate pe dispozitiile art. 304 pct. 5 si 6 Cod procedura civila au fost apreciate ca nefondate.
Astfel, intre partile in litigiu s-au incheiat mai multe contracte succesive, primul contract de vanzare - cumparare, autentificat sub nr. 846/28 februarie 2001 fiind incheiat intre reclamantii P. A.(decedat pe parcursul procesului) si P.C. care i-au vandut paratului S. A.(decedat pe parcursul procesului, procesul fiind continuat in contradictoriu cu mostenitorii acestuia) imobilul in litigiu situat in Oradea, str. Mimozei nr. 3 inscris in CF 4712 Oradea cu nr. top. 8899 in schimbul sumei de 250.000.000 lei (ROL) cumparatorul acceptand totodata preluarea ipotecilor de rangul I si II pentru sumele de cate 500.000.000 lei (ROL) plus dobanzile aferente constituite in favoarea Bancii Transilvania.
Acest imobil a fost transmis de catre S. A. si M. , societatii SC "N. I." SRL prin contractul de vanzare - cumparare autentificat sub nr. 2393/27 noiembrie 2001, a carui nulitate s-a solicitat in prezenta cauza.
Anterior acestui contract, la data de 26 octombrie 2001, s-a incheiat un contract de vanzare - cumparare sub semnatura privata privind acelasi imobil pentru pretul de 5.578.125.000 lei (ROL) intre societatea SC C.I. SRL in calitate de vanzator si SC "N. I." SRL in calitate de cumparator, semnand pentru vanzator S. Adrian, iar pentru cumparator L. I., semnaturile persoanelor fizice fiind insotite de stampila celor doua societati, contractul fiind revocat de aceleasi parti la data de 18 noiembrie 2001.
Referitor la acest contract, in mod corect a retinut instanta de apel ca se impune desfiintarea acestuia, intrucat SC C. I. SRL a vandut fictiv un bun care nu i-a apartinut niciodata, iar la data incheierii conventiei sub semnatura privata cele doua societati erau reprezentate de alte persoane decat cele care au semnat actul juridic,rezultand, in consecinta ca acest act nu a fost niciodata intocmit in scopul transferarii dreptului de proprietate asupra imobilului ci, in scopuri ilicite.
Prin procura autentificata sub nr. 969/11 aprilie 2003 data de paratii S. , acestia l-au imputernicit pe numitul M. F. (ginerele reclamantilor) a vinde cui va crede de cuviinta si la pretul cel mai avantajos imobilul ce le apartine in proprietate situat in Oradea, str. Mimozei nr. 3 inscris in CF 7412 Oradea cu nr. top. 8899, iar la data de 17 aprilie 04. 2003 s-a incheiat intre sotii S. in calitate de promitenti vanzatori prin imputernicitul M.F. respectiv sotii P. A. si Cristina, antecontractul de vanzare - cumparare sub semnatura privata potrivit caruia promitentii - vanzatori au aratat ca vor vinde promitentilor cumparatori (proprietarii initiali) imobilul in litigiu la pretul de 1.500.000.000 lei (ROL) obligandu-se sa se prezinte la notar in momentul in care vor redobandi proprietatea.
Intr-adevar, la data incheierii acestei promisiuni de vanzare - cumparare imobilul se afla in proprietatea SC "N. I." SRL, conform contractului de vanzare - cumparare 2393/27.11.2001, a carui nulitate s-a invocat prin prezenta actiune.
Relevante sunt si actele ulterioare incheiate intre parti in sensul intentiei de revanzare a imobilului in litigiu, in favoarea reclamantilor, atat paratul S. , cat si SC "N. I." SRL incheind cu reclamantii inscrisuri in acest sens, acte ce vin in confirmarea declaratiilor martorilor privind intentia reala a partilor contractante respectiv a raporturilor juridice existente intre acestia si a intelegerii initiale dintre reclamanti si familia S. .
Astfel, intre SC "N. I." SRL reprezentat prin administrator A. G. si M. F. s-a incheiat la data de 3 februarie 2003 o conventie prin care partile s-au inteles ca la data de 6 februarie 2003 sa incheie un antecontract de vanzare - cumparare avand ca obiect imobilul in litigiu, promitentul cumparator achitand un avans de 5000 USD din pretul care urma sa se stabileasca ulterior, contractul nemaifiind perfectat insa.
Si paratii S. l-au imputernicit pe numitul M. F. sa incheie antecontractul de vanzare - cumparare pentru imobilul in litigiu acestia incercand de altfel sa remedieze fara succes problemele create din cauza incalcarii intelegerii initiale, aspecte corect retinute de instanta de apel.
S-a mai retinut ca la data de 21 aprilie 2003, prin contractul autentificat sub nr. 990/21 aprilie 2003 de BNP M. G., SC "N. I." SRL vinde paratului L. I. casatorit cu L. E. imobilul in litigiu, acestia din urma instrainand imobilul paratilor H. T. si H. Florica, conform contractului de vanzare - cumparare autentificat sub nr. 2006/3 august 2005 de BNP V. C., ultimii cumparatori fiind introdusi in cauza, in apel, la cererea SC "N. I." SRL, in calitate de succesori in drepturi ai paratului L. I.
Prin sentinta 702/F/14 decembrie 2007, Tribunalul Bihor a admis cererea formulata de lichidatorul judiciar B. G. continuata si precizata de lichidatorul Cabinet de Insolventa B. M., dispunand anularea contractului de vanzare - cumparare autentificat sub nr. 990/21 aprilie 2003 de BNP M. G. si a contratului de vanzare - cumparare autentificat sub nr. 2006/3 august 2005 de BNP V. C., pe considerentul ca, raportat la valoarea imobilului, de 329.985 lei (RON), pretul stabilit de parti este sub valoarea corespunzatoare a bunului, actele incheiate fiind considerate frauduloase, incheiate de debitor, in dauna creditorilor.
Prin Decizia Curtii de Apel Oradea nr. 180/C/2008 a fost modificata in parte sentinta nr.702/F/2007 in sensul ca s-a admis exceptia tardivitatii actiunii privind anularea transferului fraudulos fata de subdobanditorii H. , fiind respinsa ca tardiva actiunea in anularea contractului de vanzare - cumparare nr. 2006/2005.
Rezulta asadar ca prin aceasta hotarare s-a mentinut dispozitia de anulare a contractului de vanzare - cumparare nr. 990/21 aprilie 2003 autentificat de BNP M. G., aspect corect retinut de instanta de apel, sustinerile recurentei SC "N. I." SRL prin lichidator, in sensul ca acest contract a fost mentinut urmare a admiterii exceptiei tardivitatii cu privire la toate capetele de cerere fiind nefondate.
In prezenta cauza contractul incheiat intre paratul L. I. si cumparatorii H. T. si F. , autentificat sub nr. 2006/2005 nu formeaza obiectul analizei, partile declarand in sedinta publica din 25 mai 2011 ca actul este atacat pe cale separata.
Criticile recurentilor H. T. si F. privind inadmisibilitatea actiunii in rectificare CF pe considerentul ca in cauza nu a fost introdusa Banca Transilvania in favoarea careia erau notate ipotecile sunt nefondate, cauza fiind solutionata cu respectarea cadrului procesual stabilit de parti in mod corect raportat la obiectul dedus judecatii avandu-se in vedere totodata si faptul ca Banca a emis adresele de radiere a ipotecilor inscrise in favoarea sa in CF.
Referitor la exceptia lipsei capacitatii de folosinta a paratei SC C. I. SRL invocata de recurentii H. T. si F. s-a constatat ca intr-adevar aceasta societate a fost radiata din registrul comertului la data de 24 octombrie 2003, ulterior promovarii actiunii, urmare a nemajorarii capitalului social conform Legii nr.314/2001, instantele facand diligentele necesare pentru verificarea situatiei juridice a acestei societati, astfel incat criticile recurentilor in sensul necitarii in cauza a eventualilor succesori in drepturi apar ca nefondate.
S-a retinut totodata ca recurentii H. T. si F. nu justifica nici un interes legitim in invocarea acestei exceptii, conventia analizata de instanta de apel, respectiv actul sub semnatura privata incheiat intre SC "C. I. " SRL si SC "N. I." SRL neproducand nici o consecinta juridica in privinta acestor recurenti, in conditiile in care acestia nu au avut raporturi juridice cu societatea mai sus indicata, iar actul incheiat intre cele doua societati a fost revocat ulterior, la data de 18 noiembrie 2001, de comun acord de aceleasi parti contractante.
Sustinerile recurentilor in sensul ca actiunea demarata dupa pierderea capacitatii de folosinta a acestei societati, pentru anularea contractelor de vanzare - cumparare subsecvente incheiate dupa 26 octombrie 2001 este inadmisibila, sunt nefondate, astfel cum s-a retinut mai sus, acest contract nefacand parte din contractele succesive incheiate intre parti in privinta imobilului din litigiu, SC "N. I." SRL dobandind imobilul din litigiu conform contractului de vanzare - cumparare nr. 2393/27 noiembrie 2001 incheiat cu S. A. si nu in baza acestui contract de vanzare - cumparare sub semnatura privata, care de altfel a si fost revocat.
Cat priveste criticile recurentilor privind nelegalitatea deciziei pe considerentul ca s-au retinut dispozitiile OUG nr. 12/1998, s-a constatat ca aceste dispozitii erau in vigoare la data incheierii contractelor contestate.
Aspectele invocate de recurenti, privind nelegalitatea deciziei pe considerentul ca aceasta cuprinde motive contradictorii au fost inlaturate, instanta de apel constatand nulitatea contractului de vanzare - cumparare autentificat sub nr. 2393/27 noiembrie 2001 pentru lipsa obiectului, avandu-se in vedere in acest sens pretul derizoriu inscris in contractul de vanzare - cumparare raportat la valoarea reala a imobilului in litigiu. Cat priveste sustinerile recurentului L. I. privind uzucapiunea raportat la imprejurarea ca dreptul de proprietate a fost inscris in CF de 8 ani in favoarea cumparatorilor subsecventi, acestea nu au fost invocate pe parcursul derularii cauzei, fiind invocate direct in recurs, contrar dispozitiilor art. 316 raportat la art. 294 Cod procedura civila. Pe de alta parte, aceasta aparare analizata ca exceptie a fost apreciata ca nefondata, atat prin prisma dispozitiilor Decretul - Lege nr.115/1938, cat si a dispozitiilor Legii nr.7/1996.
Cererea formulata de recurenta SC "N. I." SRL prin lichidator in sensul constatarii ca imobilul in litigiu este dobandit in mod legal de catre recurentii H. T. si F. conform deciziei nr. 180/C/R/15 mai 2008 a Curtii de Apel Oradea, respectiv retinerea bunei credinte a acestora, excede prezentului litigiu, instanta nefiind investita cu analizarea valabilitatii contractului de vanzare - cumparare nr. 2006/3 august 2005 in baza caruia acestia au dobandit dreptul de proprietate, actul fiind atacat pe cale separata.
Dispozitia instantei de apel privind obligarea promitentilor vanzatori S. A. si M.(primul decedat pe parcursul procesului, actiunea fiind continuata impotriva mostenitorilor acestuia) sa se prezinte la notar pentru incheierea contractului de vanzare - cumparare in forma autentica privind imobilul in litigiu in favoarea reclamantului pentru pretul de 1.500.000.000 lei (ROL) este legala si temeinica, avandu-se in vedere promisiunea de vanzare - cumparare incheiata la data de 17 aprilie 2003 intre acestia si familia Pop, corect instanta de apel dand eficienta acestei conventii, relevante fiind si dispozitiile art. 39 alin. 2 din Legea 7/1996. In acest sens aspectele invocate de recurenti potrivit carora imobilul se afla in prezent in proprietatea tabulara a sotilor H. , au fost avute in vedere cu ocazia executarii, transferul dreptului de proprietate realizandu-se conform conventiei la data redobandirii proprietatii de catre promitentii vanzatori.
Avand in vedere considerentele mai sus expuse, in temeiul art. 312 Cod procedura civila instanta a respins ca nefondate recursurile mentinand in totalitate decizia recurata ca legala si temeinica si a luat act ca intimatii nu au solicitat cheltuieli de judecata in sarcina recurentilor, acestia din urma fiind in culpa procesuala, conform art. 274 Cod procedura civila.
Impotriva acestei decizii au formulat contestatie in anulare recurentii H. T. si H. Florica, solicitand anularea hotararii instantei de recurs si rejudecarea caii extraordinare de atac, cu consecinta admiterii recursului formulat de contestatori.
Motivele invocate de contestatori sunt urmatoarele: necompetenta materiala a judecatoriei fata de valoarea imobilului si de faptul ca parti contractante au fost si comercianti (art. 317 pct.1 Cod procedura civila); omiterea analizarii motivului de recurs care viza depasirea limitelor investirii instantei de apel, a celui care evidentia inadmisibilitatea unor capete de cerere din actiunea principala ca urmare a lipsei de capacitate de folosinta a paratei S.C. C. SRL - motiv de ordine publica evocat prin concluziile orale la termenul din 25 mai 2011 - (art. 318 teza a II-a Cod procedura civila), precum si eroarea materiala constand in neobservarea concluziilor scrise si a practicii judiciare invocate si cea vizand pretul de instrainare al imobilului care a fost de 1.250.000.000 rol si nu 250.000.000 rol cum s-a retinut (art. 318 teza I Cod procedura civila).
Prin note de sedinta, S.C. N. I. SRL prin lichidator Cabinet de Insolventa B. M. a solicitat admiterea contestatiei in anulare formulata de recurenti, cu consecinta rejudecarii recursului.
In continutul concluziilor scrise depuse, intimatele M. M. si P. C. au solicitat respingerea contestatiei in anulare si mentinerea in totalitate a deciziei instantei de recurs, precizand ca toate criticile invocate in sustinerea contestatiei in anulare au fost discutate in fata instantelor de apel si de recurs si au primit dezlegare potrivit dispozitiilor legale.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine ca, potrivit art. 317 alin. 1 si 2 Cod procedura civila, hotararile irevocabile pot fi atacate cu contestatie in anulare pentru motivele care sunt in mod expres enumerate, cu conditia ca aceste motive sa nu fi putut fi invocate pe calea apelului sau recursului, ori chiar invocate fiind, instanta le-a respins pentru ca aveau nevoie de verificari de fapt sau daca recursul a fost respins fara ca el sa fi fost judecat in fond.
Apar ca motive de recurs invocate in actul de sesizare a Curtii critica potrivit careia instanta de apel si-a depasit limitele investirii, schimband din oficiu cauza cererii de chemare in judecata, iar prin concluziile scrise este invocata lipsa capacitatii procesuale de folosinta a SC C. I. SRL, precum si inadmisibilitatea unor capete de cerere din actiune fata de nechemarea in judecata a tuturor titularilor unor drepturi reale asupra imobilului din litigiu. De asemenea, prin acelasi inscris, s-a ridicat si problema pretului achitat efectiv, compus atat din remiterea unei sume in mainile vanzatorilor, cat si din achitarea unor credite ipotecare.
Referitor la critica vizand depasirea limitelor de investire a instantei de apel, instanta de recurs a retinut - pag. 20 al. 2 din decizie - ca aceasta este neintemeiata, aceasta concluzie fiind argumentata. Asadar, nu este intemeiat motivul de contestatie in anulare in sensul ca instanta de recurs nu a analizat si nu s-a pronuntat asupra acestui motiv de modificare invocat.
Aspectul privind capacitatea de folosinta a SC C. I. SRL a fost analizat si s-a raspuns la acest motiv de casare prin argumentatia dezvoltata la pag. 25 al. 5 si urm. din decizie, in sensul ca este irelevanta radierea societatii cata vreme s-a constatat ca actul incheiat de aceasta cu SC N. I. SRL a fost ulterior revocat prin acordul de vointa al acelorasi subiecte de drept, astfel incat la data solutionarii procesului nu se putea retine nici o obligatie in sarcina societatii cu raspundere limitata a carei activitate a incetat, nici o alta parte nefiind prejudiciata de disparitia subiectului de drept. Instanta de recurs retine si faptul ca toate partile din prezenta cauza puteau face demersuri pentru a indica subiectele de drept care au preluat patrimoniul persoanei juridice, ori pasivitatea partilor dovedeste lipsa oricarui prejudiciu fata de SC C. I. SRL.
Instanta subliniaza ca nu are competenta sa se pronunte sau sa cenzureze modul in care motivele de recurs au fost analizate sau solutionate, ci doar daca acestea au fost analizate, ori pana in acest moment raspunsul este unul pozitiv, in ciuda celor sustinute de contestatori.
Si problema cuantumului pretului este cercetata de catre instanta de recurs - pag. 23 al. 2 din decizie - motivandu-se de ce nu pot fi primite sustinerile recurentilor in sensul ca pretul imobilului vandut cuprinde si cele doua credite datorate Bancii Transilvania.
Lipsa oricarei mentiuni privind jurisprudenta invocata de recurenti in continutul deciziei Curtii nu reprezinta o eroare materiala si nici nu influenteaza in nici un mod solutia pronuntata, hotararile altor instante nefiind obligatorii pentru instanta de recurs, ci reprezentand doar un etalon in cazul unor spete similare.
In ceea ce priveste problema competentei materiale a judecatoriei de a solutiona in prima instanta cauza, trebuie remarcat faptul ca aceasta a fost ridicata la termenul din 16 octombrie 2003, prin intampinare, de catre parata SC N. I. SRL, care a invocat caracterul comercial al litigiului - fila 53 dosar 3803/2003 al Judecatoriei Oradea. Prin incheierea din 13 noiembrie 2003 - fila 106 - instanta a respins exceptia, stabilindu-si propria competenta.
Sentinta civila nr. 7201/2004 pronuntata de Judecatoria Oradea a fost apelata doar de reclamante, deci nici una dintre parti nu a atacat solutia instantei legata de competenta materiala a judecatoriei de a solutiona litigiul.
Este adevarat ca recurentii contestatori au fost introdusi in cauza doar la 17 noiembrie 2008 - fila 30 dosar 3785./111/2005 -, dar acestia au depus intampinare la dosar - fila 43 - fara a pune in discutie aspecte legate de competenta instantei.
La termenul din 2 martie 2009 - fila 46 dosar - se discuta valoarea imobilului din litigiu, iar instanta ramane in pronuntare asupra exceptiei de necompetenta materiala a sectiei civile a Tribunalului Bihor (cauza fiind in faza procesuala a apelului). Pentru motivele dezvoltate in considerente, exceptia de necompetenta se respinge, instanta pastrand cauza pentru solutionare. Recursul contestatorilor nu vizeaza aceasta incheiere din 2 martie 2009 si, de altfel, nici nu ridica problema necompetentei materiale a instantelor care au solutionat apelul si fondul, astfel incat aceasta problema nu poate fi ridicata direct in contestatia in anulare.
Referitor la criteriul valoric, cauza a fost solutionata de instanta legal investita, sub acest aspect neexistand critici formulate in calea de atac ordinara sau extraordinara.
Raportat la toate cele retinute se constata ca nu sunt indeplinite conditiile cerute de art. 317 si 318 Cod procedura civila, astfel incat contestatia in anulare formulata de recurenti va fi respinsa ca neintemeiata.
Se constata ca intimatii nu au solicitat cheltuieli de judecata.