Prin contestatia inregistrata pe rolul Tribunalului Iasi sub nr. 119/99/2013, contestatorul E.G. a formulat contestatie in anulare impotriva deciziei pronuntate in recurs de Tribunalul Iasi sub nr.2600/29.11.2012.
In motivarea contestatiei in anulare contestatorul arata ca: prezenta contestatie in anulare este admisibila in principiu, deoarece sub aspectul respectarii conditiilor prevazute de art.319 Cod procedura civila instanta competenta material este Tribunalul Iasi care a pronuntat hotararea atacata, fiind respectata conditia de la alin.1; termenul de 15 zile prevazut de alin.2, teza a 2-a din aceleasi din acelasi cod este de asemenea respectat deoarece a luat la cunostinta de hotarare la data de 19.12.2012, cand i s-a eliberat copie legalizata solicitata pe data de 12.12.2012 decizia fiind redactata pe data de 10.12.2012 si a introdus prezenta pe data de 28.12.2012; sunt respectate si dispozitiile art.321 Cod procedura civila deoarece prezenta contestatie in anulare se bazeaza pe motive care nu au existat la data celei dintai contestatii.
In ce priveste admisibilitatea fondului, contestatorul arata ca potrivit temeiului de drept invocat „Hotararile instantelor de recurs mai pot fi atacate cu contestatie … cand instanta, respingand recursul sau admitandu-l numai in parte, a omis din greseala ca cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare”.
Contestatorul arata ca, considerentele deciziei contestate incep prin afirmarea ca instanta a examinat „actele si lucrarile dosarului sub aspectul motivelor de recurs invocate”, (s.n.) fara a arata care sunt aceste motive de recurs. Deoarece in cauza, exista o decizie de retinere spre rejudecare ale carei „dezlegari” sunt obligatorii pentru instanta de rejudecare, potrivit disp. art. 315 alin. (1) Cod procedura civila, solicita contestatorul a se observa ca aceste „dezlegari”, referitoare la „localizarea terenului in intravilan” si la existenta validarii dreptului de proprietate pentru suprafata de 3200 mp teren”, devin, cu autoritate de lucru judecat, motivele de recurs ale contestatorului.
Mai arata contestatorul ca instanta de rejudecare, in pag.5 si 6 ale deciziei, face un inventar incoerent si inexact al probatoriului administrat in cauza, dar nu face nici o referire la decizia de retinere spre rejudecare si la motivele de recurs rezultand din aceasta, pe care era obligata sa le „cerceteze”, adica la „problemele de drept dezlegate” de instanta de retinere, care au devenit de drept motivele de recurs ale contestatorului materializate, in imprejurari esentiale ca, desi contestatorul poseda validare legala de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafata de 3200 mp teren intravilan, i s-a emis TP doar pentru 1000 mp din acel teren, restul fiind atribuit ilegal prin TP contestate si anume 1000 mp pentru intimatul M.C. si 1200 mp in TP comun cu ceilalti intimati.
Contestatorul arata ca instanta de rejudecare nu cerceteaza motivele de recurs obligatorii in aceasta cauza, si anume, legalitatea eliberarii TP contestate, situatie in care ar fi putut constata si retine ca cel putin pentru TP al intimatului M. C. nu exista nici o documentatie, ci se rezuma a retine si a declara aspecte lipsite de relevanta in cauza, cum sunt: imprejurarea ca cererea contestatorului de constatare a nulitatii absolute a acestor TP este neintemeiata deoarece dintr-o adeverinta neindicata a Primariei E. rezulta ca fostul proprietar al suprafetelor de teren din TP contestate este defunctul E.I. si nu contestatorul; ca potrivit adeverintei nr. 4039/2009 a Primariei E., terenul ramas de la tatal contestatorului E. I. „a fost impartit intre mostenitori cu acordul acestora astfel”: TP pe numele M. C. 1000 mp, TP al contestatorului 1000 mp si TP comun 1571 mp.
Mai arata contestatorul ca instanta de rejudecare si-a insusit afirmatia aberanta a aparatorilor intimatului M. C. si retine in finalul considerentelor, probabil la adresa contestatorului urmatoarele: „Cu toate ca i s-a validat prin Hotararea nr.2283/1993, dreptul de proprietate pentru suprafata de 0,32 ha, prin TP s-a dispus constituirea dreptului de proprietate pentru o suprafata mai mare si anume de 0,42 ha”.
Contestatorul arata ca instanta de rejudecare nu a respectat procedura de verificare a legalitatii emiterii TP, asa cum rezulta aceasta din legislatia funciara, desi obiectul cauzei il reprezinta constatarea nulitatii absolute a unor TP si nici obligatiile procesual civile ale unei instante investite cu rejudecarea unui recurs.
Invedereaza contestatorul ca prin decizia contestata s-a incalcat si principiul non reformatio in pejus intrucat prin decizia de retinere pentru rejudecarea recursului, nu numai ca nu se da nici o relevanta celor doua imprejurari esentiale stabilite in favoarea contestatorului prin acea decizie si anume detinerea validarii pentru suprafata de 0,32 ha si faptul ca acest teren este situat in intravilan, dar aceste aspecte dispar prin solutia de respingere a recursului si, in plus, se pune sub semnul incertitudinii valabilitatea TP al contestatorului pentru suprafata de 1000 mp teren intravilan prin retinerea ca ar fi primit TP cu 1000 mp teren in plus fata de validarea pentru 3200 mp. Or, asa cum este stabilit unanim in doctrina si jurisprudenta, desi principiul non reformatio in pejus nu este prevazut in mod expres in materia contestatiei in anulare, el trebuie admis pe considerente de echitate, de logica si umanism.
Contestatorul arata ca promoveaza aceasta cale de atac extraordinara pentru a da posibilitate judecatorilor de la Tribunalul Iasi sa-si remedieze singuri solutia esential nelegala si vadit netemeinica pe care au pronuntat-o, insa sa nu mai fie nevoit a sesiza alte organe in legatura cu reaua credinta sau grava neglijenta dovedita in solutionarea acestei cauze. Arata ca va depune in timp util la dosar decizia nr.139 din 19.12.2011 a Tribunalului Suceava intr-o cauza similara.
Intimatul M.C. a formulat intampinare prin care a invocat exceptiile inadmisibilitatii si tardivitatii , iar pe fond respingerea contestatiei in anulare.
Prin incheirea nr.2396/13.06.2013 Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis cererea de stramutare si a dispus stramutarea cauzei la Tribunalul Bacau
Tribunalul Bacau va analiza cu prioritate exceptiile invocate asupra careia retine urmatoarele:
1. Exceptia tardivitatii
Conform art.319 al.2 cod procedura civila impotriva hotararilor irevocabile care nu se aduc la indeplinire pe cale de executare silita, contestatia poate fi introdusa in termen de 15 zile de la data cand contestatorul a luat cunostinta de hotarare dar nu mai tarziu de 1 an de la data cand hotararea a ramas irevocabila.
In speta Hotararea vizata prin prezenta cale extraordinara de atac a fost pronuntata la 29.11.2012, iar fata de data formularii de catre contestator (12.12.2013) a cererii de eliberare a unei copii legalizate dupa decizie , contestatia in anulare promovata la data de 28.12.2012 este introdusa in termenul legal.
2. Exceptia inadmisibilitatii
Fata de motivele invocate in cuprinsul contestatiei in anulare si anume omisiunea din greseala a instantei de recurs de a cerceta vreunul dintre motivele de modificare sau casare, Tribunalul constata ca acestea se circumscriu motivelor expres si limitativ prevazute de lege pentru care este deschisa partilor aceasta cale extraordinara de atac si care se regasesc in cuprinsul prevederilor art.318 al.1 teza a II a, temeinicia acestora urmand a fi analizata de catre instanta prin cercetarea fondului contestatiei si nu in cadrul exceptiei de inadmisibilitate.
Asupra fondului contestatiei in anulare instanta retine urmatoarele:
Conform art. art.318 al.1 teza a II a se poate formula contestatie in anulare cand prin dezlegarea data, instanta de recurs care a respins recursul a omis din greseala sa cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.
Hotararea ce face obiectul prezentei contestatii in anulare o constituie Decizia nr.2600/29.11.2012 a Tribunalului Iasi prin care a fost respins recursul promovat de catre recurentul E.G., contestatorul din prezenta cauza, impotriva sentintei nr.1234/2010 a Judecatoriei Harlau.
Decizia din recurs a Tribunalului Iasi, a fost pronuntata ca urmare a admiterii unei prime contestatii in anulare pe care acelasi contestator a promovat-o impotriva Deciziei nr. 882/2011a Tribunalului Iasi.
In analiza temeiniciei contestatiei in anulare instanta va avea in vedere Decizia nr.2600/29.11.2012 a Tribunalului Iasi prin raportare la motivele de recurs formulate de catre contestator impotriva sentintei civile nr.1234/2010 a Judecatoriei Harlau.
Tribunalul Bacau nu poate retine in acest context apararea contestatorului cu privire la faptul ca in solutionarea celui de-al doilea recurs instanta era tinuta de decizia pronuntata in contestatia in anulare si ca prin respingerea caii de atac i s-a creat partii o situatie mai grea, motivat de faptul ca prin Decizia nr.549/2012, urmare a admiterii contestatiei anulare, a fost anulata decizia de solutionare a primului recurs, partea gasindu-se in ipoteza initiala de recurent.
Astfel, cererea de recurs formulata impotriva hotararii instantei de fond viza aspectul nemotivarii acesteia prin ignorarea de catre instanta de fond a imprejurarii ca titularii titlurilor de proprietate in care a fost inclusa suprafata de 2571 mp teren respectiv M.C. si O.E. nu erau indreptatiti la reconstituire .
Prin Decizia nr.2600/2012, Tribunalul Iasi, in mod legal raportandu-se la motivele de recurs formulate si nu la cele invocate in contestatia in anulare si prin decizia pronuntata in calea extraordinara de atac, a analizat si a raspuns in detaliu criticii formulate de catre recurent prin raportare la probatoriul administrat in cauza in cuprinsul considerentelor aflate la filele 5 si 6 ale deciziei.
Chiar daca instanta de recurs a precizat in mod generic ca se refera la motivele de recurs invocate fara a le inventaria, aceasta nu echivaleaza cu nepronuntarea /omisiunea instantei de a se pronunta asupra lor atat timp cat acestea au fost efectiv analizate, fapt ce reiese cu evidenta din lecturare considerentelor deciziei.
In cadrul rejudecarii dupa o anulare a unei prime decizii de recurs, instanta este tinuta la a analiza motivele invocate prin cererea initiala de recurs si nu pe cele retinute in considerentele deciziei de anulare, aceasta fiind interpretarea care se desprinde din prevederile art.318 al.1 teza a II a :”…instanta a omis sa cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare”
Motivele invocate prin prezenta contestatie in anulare reprezinta in fapt critici referitoare la modalitatea in care instanta de recurs a inteles sa solutioneze cauza, ceea ce transforma prezenta cale de atac intr-un veritabil recurs la recurs, pe calea contestatiei in anulare instanta nefiind chemata sa cenzureze ceea ce s-a judecat cu autoritate de catre o instanta de recurs.
Incalcarea principiului non reformatio in peius invocat de catre contestatoare nu poate fi retinut ca motiv de admitere a contestatiei in anulare fata de prevederile legale incidente in materia acestei cai extraordinare de atac.
Pentru considerentele expuse si in temeiul de drept analizat instanta va respinge contestatia in anulare si in baza art.274 Cod procedura civila va obliga contestatorul sa plateasca intimatului M.C. 500 lei cheltuieli de judecata reprezentand onorariu aparator.