Salarizare magistrati Sentinta civila nr. 1022/D din data de 18.06.2010
pronunțată de Tribunalul Bacau

Prin cererea inregistrata la Tribunalul Bacau sub nr.1003/110/23.02.2010 d-nii A.A. si V.S. au chemat in judecata paratii Ministerul Public – Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Statul Roman prin Ministerul Economiei si Finantelor, Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bacau si Parchetul de pe langa Tribunalul Bacau, pentru ca prin hotarare sa fie obligati in solidar la plata sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica in procent de 50%, prevazut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat la salariul de baza brut lunar, precum si a drepturilor salariale constand in sporul de confidentialitate de pana la 15%, incepand cu data de 5.01.2009 pentru reclamantul A. A. si de 16.06.2006 pentru reclamantul S. V. si pana la data de 12.11.2009, data intrarii in vigoare a L.330/2009.
Au solicitat, de asemenea, reclamantii sa fie obligate institutiile angajatoare la plata dobanzilor legale pentru drepturile salariale solicitate incepand cu aceleasi date si pana la data platii efective, obligarea Parchetului de pe langa Tribunalul Bacau sa efectueze mentiunile corespunzatoare acordarii sporurilor in discutie in carnetele de munca, obligarea Ministerului Economiei si Finantelor la alocarea sumelor necesare efectuarii platilor si obligarea paratilor la plata eventualelor cheltuieli de judecata.
In motivarea actiunii, reclamantii au aratat ca potrivit art. 47 din Legea 50/1996, republicata, „pentru risc si solicitare neuropsihica, magistratii precum si personalul auxiliar de specialitate beneficiaza de un spor de 50% din salariu de baza brut lunar", spor pe care l-a primit doar reclamantul A. A. si doar in perioada martie-mai 2009.
Abrogarea art.47 s-a facut cu depasirea limitei abilitarii Guvernului de catre Parlament, OG 83/2000 neavand forta juridica a unei legi, astfel ca dispozitiile art. I pct.42 din OG 83/2000 de abrogare a art.47 din L.50/1996 sunt nelegale si neconstitutionale.
Un alt argument care sustine cele mai sus aratate tine de normele de tehnica legislativa prevazute de Legea nr. 24/2000 republicata care dispun ca un act normativ cu puterea juridica a unei legi nu poate fi modificata sau abrogat decat de un alt act normativ de acelasi nivel ierarhic sau de nivel superior.
Mai mult, la data stabiliri acestui drept, in baza art.47 din Legea nr. 50/1996, legiuitorul a avut in vedere anumite criterii de referinta care rezida din conditiile in care personalul din justitie isi desfasoara activitatea, conditii ce sunt caracterizate de acesta ca fiind de risc si suprasolicitare neuropsihica.
In opinia reclamantilor, aceste conditii de risc si suprasolicitare neuropsihica exista si astazi, masura de restrangere a dreptului la acest spor nefiind proportionala cu situatia care a determinat-o si aducand atingere insesi existentei dreptului, in acelasi sens fiind si decizia ICCJ nr.21/2008.
In ceea ce priveste sporul de 15%, au aratat reclamantii ca prin insasi natura sa activitatea judiciara implica administrarea sau contactul cu informatii confidentiale, constand in date privind arestari, interceptari ale convorbirilor telefonice, martori sub acoperire, protectia victimelor, date cu caracter personal ale justitiabililor si ale colegilor de serviciu (art.2 alin.4 si alin.5 din Legea nr.677/2001), sesizarile adresate organelor statului (art.18 lit.c din Legea nr.108/1999), veniturile salariale, protectia minorilor, secretul bancar, secretul economic, drepturile de proprietate intelectuala, in acelasi sens pronuntandu-se si ICCJ prin decizia nr.46 in dosarul nr.27/2006.
Actiunea este legal scutita de plata taxei judiciare de timbru, potrivit art. 285 Codul muncii iar in dovedirea sustinerilor lor, reclamantii au depus la dosar inscrisuri (fila 212 – 234 vol. I, f.24-57, 59-70, 106, vol. II).
Prin reprezentantul sau legal, paratul Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bacau a formulat cerere de chemare in garantie a Ministerului Finantelor Publice intemeiata pe dispozitiile art.131 pct.(1) din L.304/2004 si pe cele ale art.19 din L.500/2002 (f.11,12)
Acelasi parat a formulat si intampinare (f.18-23) prin care a invocat lipsei calitatii procesuale pasive a Statului Roman chemat in judecata prin Ministerul Economiei si Finantelor Publice iar pe fond respingerea actiunii cu motivarea ca s-a constatat prin decizie a Curtii Constitutionale existenta unui conflict juridic intre autoritatea judecatoreasca, pe de o parte si Guvernul si Parlamentul Romaniei, pe de alta parte astfel incat instanta are obligatia sa solutioneze cauza fara a se intemeia pe solutiile dispuse de ICCJ in recursul in interesul legii. S-a aratat, de asemenea, in intampinare ca dispozitiile art.3 alin.(3) din OG nr.9/2000 nu sunt aplicabile si ca sporurile solicitate sunt un drept salarial ce se adauga la retributia tarifara de incadrare, neincluzandu-se in aceasta deci nu pot face obiectul inscrierii in carnetele de munca.
Paratul Ministerul Finantelor Publice a formulat la randul sau intampinare (f.49,50) prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive intrucat nu exista raporturi de munca intre Statul Roman si reclamanti) iar Parchetul de pe langa ICCJ a solicitat respingerea actiunii ca lipsita de obiect pentru perioada 1.03.2009-31.05.2009 si ca neintemeiata pentru restul perioadelor (f.52-56), acelasi parat formuland si cerere de chemare in garantie a Ministerului Finantelor Publice (f.57-59).
La cererea instantei, Parchetul de pe langa Tribunalul Bacau a transmis date privind ocuparea functiei de procuror de catre reclamanti (f.64).
Din actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Potrivit art. l din O.U.G. 22/2002, executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice in temeiul titlurilor executorii, se realizeaza din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se incadreaza obligatia de plata respectiva.
Totodata, importante sunt atributiile conferite Ministerului Finantelor Publice prin art.19 din Legea nr.500/2002 privind finantele publice, in sensul coordonarii actiunilor care sunt in responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar si anume: pregatirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum si ale legilor privind aprobarea contului general anual de executie.
In acelasi sens, se inscriu si dispozitiile art.3 alin.l pct.2 din HG. 208/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Finantelor Publice si a Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, potrivit carora, in realizarea functiilor sale, Ministerul Finantelor Publice are in principal ca atributii: „elaboreaza proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale si raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum si proiectul de lege de rectificare a bugetului de stat, operand rectificarile corespunzatoare...,"
In lumina acestor atributii, nu pot fi invocate doar competentele ordonatorului principal de credite, respectiv, Ministerul Justitiei, pentru a ignora raspunderea legala ce ii revine Ministerului Finantelor Publice pretinzand astfel lipsa calitatii sale procesuale pasive in prezenta cauza. Respingand exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Finantelor Publice, cererea de chemare in garantie a aceleiasi institutii urmeaza a fi, de asemenea, respinsa.
Pe fondul cauzei, instanta retine ca reclamantii sunt procurori in cadrul Parchetului de pe langa Judecatoria Bacau.
Potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 „pentru risc si solicitare neuropsihica, magistratii precum si personalul auxiliar de specialitate beneficiaza de un spor de 50% din salariu de baza brut lunar."
Acest articol a fost abrogat prin art. I pct. 42 din O. G. nr. 83/2000, insa acest din urma act normativ este de nivel inferior Legii nr. 50/1996, fiind intr-o vadita contradictie cu dispozitiile Constitutiei si ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative .
De asemenea, abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 prin art. I pct. 42 din O.G. nr. 83/2000 incalca si dispozitiile Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante, intrucat prin legea de abilitare nu s-a prevazut decat posibilitatea modificarii si completarii legii, iar prin ordonanta emisa in temeiul legii, a avut loc si abrogarea unor dispozitii ale acesteia. Mai mult, prin decizia nr.21/10.03.2008 pronuntata in recurs in interesul legii inalta Curte de Casatie si Justitie a constatat ca art. 47 din Legea nr. 50/1996 nu a fost abrogat prin art. I din O.G. nr. 83/2000, iar potrivit art.329 alin.3 C.p.c. aceste decizii sunt obligatorii pentru instanta.
Intrucat Inalta Curte de Casatie si Justitie a analizat abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 doar in raport de O.G. nr. 83/2000 rezulta ca aceste dispozitii raman aplicabile pana la aparitia unei noi dispozitii de abrogare.
In ceea ce priveste cererea privind acordarea sporului de 15%, de confidentialitate, instanta urmeaza sa cerceteze situatia in care se aflau reclamatii in raport cu alte categorii socio-profesionale, respectiv categoriile de persoane prevazute in O.G. nr. 19/2006 si O.G. nr. 6/2007.
Astfel, potrivit art.3 din O.G. 19/2006, personalului militar si functionarilor publici cu statut special din institutiile publice de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala, le-a fost recunoscut dreptul de un spor de 15% pentru pastrarea confidentialitatii in legatura cu informatiile clasificate.
Acelasi spor a fost prevazut si pentru alte categorii de functionari publici, prin dispozitiile art. 15 alin 1 din O.G. nr. 6/2007.
Toate aceste persoane din cadrul personalului din unitatile bugetare inclusiv reclamantii, sunt parte a unui raport juridic de munca, guvernat de codul muncii, iar conform art. 26 raportat la art. 1 si art. 295 alin 2 din acelasi cod, indiferent de categoria socio-profesionala, perioada in care o persoana presteaza munca ii revine obligatia de confidentialitate.
Cu privire la natura juridica a acestei obligatii a reclamantilor, instanta retine ca obligatia de confidentialitate reprezinta o clauza legala a raportului de munca al acestora, o clauza obligatorie, indiferent daca raportul de munca este tipic sau atipic.
Avand in vedere ca raportul de munca are intotdeauna un caracter sinalagmatic obligatiei de confidentialitate ii corespunde o contraprestatie a unitatii bugetare, de plata a sporului salarial corespunzator indeplinirii obligatiei.
Obligatia de confidentialitate constituie o notiune juridica si legislativa larga, care este recunoscuta de lege tuturor celor care presteaza activitati in temeiul unui raport de munca, indiferent de felul raportului de munca si al functiei detinute.
Deci reclamantii se afla sub aspectul analizat intr-o situatie identica cu tot celalalt personal din unitatile bugetare, deoarece si reclamantii sunt parte a unui raport de munca si au obligatia de a pastra confidentialitatea.
Insa, sporul salarial de confidentialitate nu li se recunoaste asa cum este recunoscut in cazul restului personalului din sistemul bugetar.
Avand in vedere ca principiul egalitatii de tratament in salarizare implica recunoasterea acelorasi obiective si elemente de salarizare, tuturor persoanelor aflate intr-o situatie comparabila rezulta ca prin neacordarea sporului de confidentialitate reclamantii sunt in mod evident discriminati, deoarece se afla in aceeasi situatie juridica cu restul personalului care primesc acest spor.
Deci reclamantii sunt discriminati in sensul art. 2 alin. 1-3, art. 6 din O.U.G. 137/2000, intrucat le-a fost refuzat sporul de confidentialitate nu datorita neindeplinirii obligatiei legale de confidentialitate, ci sub pretextul ca apartin de o anumita categorie socio-profesionala, criteriu declarat expres de lege ca fiind discriminatoriu (art. 2 alin. 1 din O.G. nr. 137/2000) .
Acest criteriu de diferentiere a personalului din unitatile bugetare este injust, fiind de neconceput a se accepta ca obligatia legala de confidentialitate se executa doar raportat la anumita profesie, iar la alta, nu; unicul criteriu pentru acordarea acestui spor trebuie sa fie indeplinirea obligatiei de confidentialitate.
Inalta Curte de Casatie si Justitie a pronuntat decizia in interesul legii nr.46 in dosarul nr.27/2008 stabilind ca judecatorii, procurorii, magistratii asistenti precum si personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidentialitate de 15% calculat la indemnizatia bruta lunara, respectiv salariul de baza lunar, decizia fiind obligatorie potrivit art.329 alin.3 Cpc, nemodificat pana la data pronuntarii prezentei, decizia Curtii Constitutionala din 27.05.2009 neavand relevanta sub acest aspect, statuand in termeni generali ca Inalta Curte de Casatie si Justitie nu poate sa instituie, sa modifice sau sa abroge norme juridice cu putere de lege ori sa efectueze controlul de constitutionalitate al acestora, fara a aduce atingere, deci, deciziilor anterioare pronuntate in interesul legii.
In ceea ce priveste capatul de cerere privind plata dobanzii legale, pentru acoperirea integrala a prejudiciului suferit, tinand cont si de prevederile art. 1088 Cod civil si art. 161 alin. 4 din Codul muncii, instanta apreciaza ca se impune admiterea acestui capat de cerere in parte, insa, dobanda legala urmand a se calcula de la data introducerii cererii de chemare in judecata – 23.02.2010 si pana la momentul platii efective.
In consecinta, avand in vedere si datele furnizate de Biroul de contabilitate al Parchetului de pe langa Tribunalului Bacau (f.64), actiunea urmeaza a fi admisa in parte si reclamantilor acordate drepturile salariale solicitate incepand cu 5.01.2009 pentru reclamantul A. A. si cu 16.06.2009 pentru reclamantul S. V. pana la data de 12.11.2009, suma la care urmeaza a fi calculata si platita dobanda legala incepand cu data introducerii actiunii si pana la data platii efective.
In temeiul art. 1 din O.U.G 22/2002 al art.3 alin.1 pct.2 din HG 208/2005, paratul Ministerul Finantelor Publice va fi obligat sa aloce sumele necesare efectuarii platii drepturilor salariale in discutie iar in temeiul art.6 din Decretul 92/1976 va fi obligat paratul Parchetul de pe langa Tribunalul Bacau sa efectueze mentiunile corespunzatoare in carnetele de munca ale reclamantilor.