SECTIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.
Materie : RECURS COMERCIAL. DESCHIDEREA PROCEDURII INSOLVENTEI.
- art.27, 143 din Legea 85/2006;
- art.312 Cod procedura civila.
Pentru introducerea unei cereri de deschidere a procedurii insolventei de catre debitor nu este necesara existenta prealabila a unei hotarari a adunarii generale a asociatilor/actionarilor cata vreme legiuitorul prevede doar ca ea sa fie semnata de administratorul sau reprezentantul legal al debitorului.
Prin sentinta nr.520/04.03.2010 Tribunalul Bihor a admis cererea de interventie in interes propriu formulata de catre creditoarea SC B.P.SRL, societate in insolventa, reprezentata prin administrator judiciar RTZ&PARTENERS IPURL.
A respins ca nefondata opozitia formulata de creditorii B.M. si K.A., in contradictoriu cu debitoarea SC D., impotriva Incheierii nr.241/F/2009 data de Tribunalul Bihor in Camera de consiliu din data de 01.02.2010.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a constatat ca exceptia invocata de catre creditorii care au formulat opozitia, respectiv lipsa calitatii de reprezentant al debitoarei a domnului G.O., este in realitate o exceptie de fond si nu una de procedura propriu - zisa, astfel ca va fi analizata impreuna cu fondul si nu separat. S-au avut in vedere motivele invocate de catre creditori si consecintele ce s-ar produce prin admiterea exceptiei.
Ca atat creditorii care au formulat opozitia, cat si intervenienta, au si calitatea de asociati ai debitoarei, primii detinand impreuna 50% din capitalul social, respectiv cate 25% fiecare, iar cea de-a doua diferenta de 50%. Intervenienta, la randul sau are calitatea de creditoarea a debitoarei, cu o suma de 205.756,43 Euro, iar creditorul B.M. are si calitatea de administrator al debitoarei, impreuna cu domnul G.O. care a formulat cererea de deschidere a procedurii insolventei. Debitoarea datoreaza celor doi creditori care au formulat opozitia suma de 500.000 Euro, conform contractului de imprumut autentificat sub nr.1686/27.11.2008, suma care trebuia restituita impreuna cu dobanda contractuala pana cel tarziu la data de 26.10.2010. Pentru recuperarea sumei, acestia au inceput executarea silita impotriva debitoarei in dosarul executional nr. 669/E/2009. Ba mai mult, la data de 28.12.2009, cu putin timp inainte de introducerea prezentei cereri de deschidere a procedurii insolventei, creditorul B.M. insusi a formulat o cerere de deschidere a procedurii insolventei fata de debitoare, cerere care a format obiectul dosarului nr. 8303/111/2009. Este adevarat ca la termenul de judecata fixat in cauza, respectiv la data de 20.01.2010, creditorul a renuntat la judecata cererii sale.
Examinand sustinerile celor doi creditori cu privire la lipsa calitatii de reprezentant legal al domnului G.O., instanta a constatat pentru inceput ca dispozitiile referitoare la societatile pe actiuni prevazute de Legea nr. 31/1990 nu se aplica prin analogie si societatilor cu raspundere limitata, asa cum au sustinut creditorii, in lipsa unei dispozitii legale exprese. De altfel, acest act normativ face trimitere in mod expres, atunci cand reglementeaza societatile cu raspundere limitata, la alte dispozitii legale care se aplica si in aceasta materie.
Examinand prevederile actului constitutiv actualizat al debitoarei, instanta a constatat ca domnul G.O. si domnul B.M. au fiecare calitatea de administrator al societatii debitoare. Conform acestor prevederi administratorii au dreptul de a incheia acte juridice prin care sa angajeze societatea numai sub semnatura conjuncta a acestora, iar pentru actele a caror valoare depaseste suma de 25.000 Euro, precum si pentru actele de vanzare - cumparare sau grevare de sarcini/servituti a proprietatilor imobiliare ale societatii este necesara aprobarea A.G.A. Administratorii reprezinta societatea in raporturile cu terte persoane fizice sau juridice si angajeaza societatea in raporturile patrimoniale. Administratorul asigura conducerea operativa a societatii si reprezinta societatea in fata organelor de stat , inclusiv in fata justitiei.
Fata de prevederile actului constitutiv, instanta constata ca domnul G.O. nu avea nevoie de acordul celuilalt administrator pentru introducerea cererii de deschidere a procedurii insolventei si nici de aprobarea Adunarii Generale a Asociatilor. Acest act prevede in mod expres operatiunile pentru care este necesara semnatura conjuncta sau aprobarea A.G.A. Introducerea unei cereri de deschidere a procedurii insolventei nu este un act prin care societatea este angajata fata de terti, ci o recunoastere a unei anumite stari in care se afla societatea. In plus, domnul G.O. avea obligatia legala prevazuta de art.27 alineatul 1 din Legea insolventei de a formula cererea de deschidere a procedurii, obligatie care nerespectata conducea la posibilitatea atragerii raspunderii sale penale in conformitate cu prevederile art.143 alineatul 1 din acelasi act normativ.
Anexat cererii de deschidere a procedurii, administratorul a depus bilantul contabil prescurtat si contul de profit si pierderi la 31.12.2008, din cuprinsul carora instanta a tras concluzia ca societatea este in stare de insolventa intrucat nu dispune de lichiditatile necesare acoperirii creantelor exigibile. Pentru aceste motive a admis cererea sa de deschidere a procedurii de insolventa. De asemenea, a mai anexat cererii si o lista a creditorilor sai din care rezulta ca atat creditorii care au formulat opozitia , cat si intervenienta , au calitatea de creditori ai sai, alaturi de H.A.A.Bank AG. primii au recunoscut ca au fata de debitoare o creanta care indeplineste conditiile Legii nr.85/2006 pentru deschiderea procedurii insolventei, iar in ce priveste creanta ultimei, din actele dosarului instanta a retinut ca si aceasta creanta era certa, lichida si exigibila anterior deschiderii procedurii. Creanta nu a dobandit aceasta calitate, respectiv creditul nu a devenit scadent anticipat, ca urmare a deschiderii procedurii insolventei fata de debitoare, ci tocmai ca urmare a actiunii creditorilor care au formulat opozitia de executare silita a bunurilor debitoarei. Aceasta actiune a dus la rezilierea contractului de credit de catre H.A.A.Bank AG la data de 15.01.2010 si la obligatia debitoarei de a restitui acesteia suma de 5.699.415,22 Euro pana la data de 25.01.2010 or, cererea de deschidere a procedurii a fost inregistrata la data de 27.01.2010.
Vazand cuantumul creantelor creditorilor fata de debitoare, precum si documentele contabile depuse de catre aceasta, instanta a constatat ca starea de insolventa in care se afla debitoarea este evidenta. Este adevarat ca ea dispune de active de valoare semnificativa, motiv pentru care a si solicitat reorganizarea, insa aceasta nu are nici o consecinta asupra starii de insolventa. De altfel, creditorii nici nu au contestat ca debitoarea este in insolventa, ba chiar, asa cum s-a aratat mai sus, unul intre ei a formulat o cerere anterioara de deschidere a procedurii fata de debitoare.
Intrucat situatia activelor societatii si a disponibilitatilor sale banesti la data deschiderii procedurii este cea aratata mai sus, instanta a constatat ca in cauza nu s-a facut dovada ca debitoarea nu era in stare de insolventa la data deschiderii procedurii. Avand in vedere si cele aratate cu privire la exceptia invocata, instanta a constatat ca cererea de interventie in interes propriu este fondata, motiv pentru care a admis-o, iar opozitia formulata fiind nefondata a respins-o in consecinta.
Impotriva acestei sentinte, au formulat recurs B.M. si K.A., solicitand admiterea recursului, modificarea sentintei in sensul admiterii opozitiei si revocarea incheierii de deschidere a procedurii insolventei debitoarei.
In motivarea recursului au aratat ca in mod gresit a retinut instanta de fond ca administratorul societatii care a formulat cererea de deschidere a procedurii insolventei nu avea nevoie de acordul AGA, deoarece conform art.5 din actul constitutiv al societatii administratorii isi desfasoara activitatea in sistem de consiliu de administrare, avand drept de reprezentare doar impreuna si putand sa incheie acte juridice doar sub semnatura conjuncta.
In ceea ce priveste acordul AGA pentru formularea cererii de deschidere a procedurii insolventei au aratat ca acesta era obligatoriu avand in vedere prevederile art.14-15 din actul constitutiv cat si prevederile legale incidente in cauza, respectiv art.191, 192, 193 lit.d, 204 alin.1, 227 lit.d, 262 alin.1 din Legea 31/1990.
Au mai aratat ca, conform art.27 din Legea 85/2006 pentru depunerea cererii de insolventa in mod voluntar de catre societatea debitoare este necesara vointa exprimata in acest sens de catre societate, respectiv AGA si nu a administratorului societatii.
In ceea ce priveste starea de insolventa a societatii debitoare au aratat ca la data depunerii cererii, aceasta nu avea o creanta certa, lichida si exigibila la valoarea prag stabilita prin legea insolventei, singura creanta fiind cea a recurentilor, ca urmare a unui contract de imprumut. Celelalte creante la care se face referire sunt fie fictive, fie nu erau scadente la data formularii cererii.
Prin intampinarea depusa la dosar intimata SC B.P.SRL a solicitat respingerea recursului ca neintemeiat, aratand ca starea de insolventa a debitoarei era vadita, fata de ea avea o datorie de peste 205.756,43 Euro. Ca urmare a incapacitatii de plata a fost formulata cererea de deschidere a procedurii insolventei.
A apreciat ca opozitia formulata de recurenti este inadmisibila, avand in vedere ca acestia de fapt recunosc starea de insolventa, cu atat mai mult cu cat chiar unul dintre recurenti a formulat o cerere de deschidere a procedurii, cerere la care s-a renuntat ulterior.
Referitor la exceptia lipsei calitatii de reprezentant al d-lui O.G. a aratat ca cererea de deschidere a procedurii insolventei formulata de catre debitor, este un act de administrare sau de dispozitie. Pentru a formula o astfel de cerere administratorul nu are nevoie de acordul AGA, fiind exceptata de acest acord in baza prevederilor articolul 143 din Legea 85/2006.
Prin intampinarea depusa la dosar lichidatorul judiciar a solicitat respingerea recursului ca nefondat aratand ca, conform prevederilor art.27 alin.1 din Legea 85/2006, "debitorul aflat in stare de insolventa este obligat sa adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozitiilor prezentei legi, in termen de maximum 30 zile de la aparitia starii de insolventa."
Instanta de fond a admis cererea de deschidere a procedurii debitoarei constatand ca debitoarea are o creanta certa, lichida si exigibila de minim 30.000 RON.
Referitor exceptia lipsei calitatii de reprezentant al d-lui O.G. a aratat ca conform art.27 alin.3 din legea insolventei " cererile persoanelor juridice vor fi semnate de persoanele care potrivit actelor constitutive sau statutelor , au calitatea de a le reprezenta", aceasta calitate o are si d-l O.G. in calitatea sa de administrator al societatii debitoare, conform actului constitutiv al acesteia.
Examinand sentinta atacata prin prisma motivelor de recurs invocate, precum si sub toate aspectele in baza prevederilor art.3041 cod procedura civila, instanta a apreciat recursul declarat de recurentii B.M. si K.A.ca fiind nefondat.
In conformitate cu prevederile art.27 alin.1 din Legea 85/2006, "debitorul aflat in stare de insolventa este obligat sa adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozitiilor prezentei legi, in termen de maximum 30 zile de la aparitia starii de insolventa."
La alin.3 al aceluiasi articol se mentioneaza ca: " cererile persoanelor juridice vor fi semnate de persoanele care potrivit actelor constitutive sau statutelor, au calitatea de a le reprezenta".
La fel ca reglementarile anterioare nici Legea 85/2006 nu prevede in mod expres ca cererea debitorului persoana juridica sa fie aprobata in prealabil de adunarea generala a asociatilor, actionarilor, membrilor etc.in functie de statutul debitorului.
Trebuie retinut ca art.143 din legea insolventei pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 1 an, sau cu amenda, neintroducerea sau introducerea tardiva de catre reprezentantul legal al persoanei juridice debitoare, a cererii de deschidere a procedurii in termen, care depaseste cu mai mult de 6 luni termenul prevazut la art.27.
Avand in vedere pe de o parte, lipsa unei prevederi legale exprese in acest sens si pe de alta parte, dispozitiile art.143 care atrag raspunderea penala a reprezentantului societatii debitoare pentru nedepunerea cererii de insolventa, instanta a apreciat ca o astfel de cerere nu trebuie sa fie rezultatul votului adunarii generale, fiind suficienta semnatura administratorului sau a altor reprezentanti ai debitoarei in cauza.
Pentru nedepunerea cererii in termen, legea sanctioneaza reprezentantul legal si nu debitorul persoana juridica, iar hotararea adunarii generale de introducere a cererii de insolventa nu constituie prin ea insasi modificarea actului constitutiv pentru ca este supusa aprecierii judecatorului sindic si dezbaterii in contradictoriu cu persoanele interesate, pana la pronuntarea sentintei de deschidere a procedurii, situatia debitorului ramanand neschimbata.
In cazul de fata, ar trebui sa prevaleze starea de insolventa a debitorului pentru ca aceasta intereseaza din punctul de vedere al instituirii procedurii si nu formalismul cererii constand in adoptarea cererii de catre adunarea generala.
O concluzie contrara ar pune mai presus vointa actionarilor, asociatilor/ membrilor etc.debitorului, decat principiile si finalitatea legii insolventei.
Drept urmare, instanta a apreciat, raportat la situatia din speta, ca fiind neintemeiate criticile recurentei privind lipsa calitatii de reprezentant a administratorului care a formulat cererea de deschidere a procedurii si lipsa acordului adunarii generale pentru introducerea acestei cereri.
Intr-adevar, potrivit art.15 din Actul constitutiv al societatii debitoare, administratorul societatii isi desfasoara activitatea in sistem de consiliu de administratie, avand drept de reprezentare a societatii doar impreuna, putand sa incheie acte juridice doar sub semnatura conjuncta a acestuia iar pentru incheierea de acte cu o valoare mai mare de 25.000 Euro sau pentru incheierea de acte de dispozitie privind bunurile societatii, s-a stabilit necesitatea obtinerii in prealabil a hotararii adunarii generale a asociatilor.
Cu toate acestea, dupa cum s-a mentionat si mai sus, cererea debitorului de intrare in insolventa nu trebuie sa fie rezultatul votului adunarii generale, fiind suficienta semnatura administratorului, aceasta solutie fiind intemeiata, pe de o parte, pe lipsa unei prevederi legale exprese in acest sens si pe de alta parte, pe dispozitiile art.143 din Legea 85/2006 care atrag raspunderea penala a administratorului pentru nedepunerea cererii.
Art.27 alin 3 din Legea insolventei stipuleaza ca cererile persoanelor juridice vor fi semnate de persoanele care, potrivit actelor constitutive sau statutelor, au calitatea de a le reprezenta, iar in speta, calitatea de a reprezenta societate o are si G.O., in calitate de reprezentant al societatii conform actului constitutiv.
Mai mult, cererea prin care se solicita deschiderea procedurii insolventei in temeiul art.27 alin.1 nu poate fi considerata a fi un act de dispozitie in sensul celor prevazute de actul constitutiv al societatii si pentru care sa fie necesar a se obtine in prealabil hotararea adunarii generale. Prin aceasta cerere nu se efectueaza un act de dispozitie in sens strict juridic, deschiderea procedurii in urma unei astfel de cereri fiind o consecinta a aplicarii legii insolventei si celor constatate si dispuse de judecatorul sindic, acesta fiind cel care apreciaza daca in cauza sunt aplicabile sau nu prevederile Legii 85/2006. Simpla depunere a unei astfel de cereri de deschidere a procedurii de insolventa nu are un efect imediat si direct, fiind necesar a se pronunta instanta asupra acestei cereri.
De asemenea, nu se justifica nici invocarea de catre recurenti a prevederilor art. 191, 192, 193 lit d, 204 alin.1, 227 lit. d, 262 alin.1 din Legea 31/1990, deoarece, in opinia instantei, nu este necesara obtinerea acordului adunarii generale a asociatilor pentru a fi depusa o cerere de deschidere a procedurii pe considerentul ca declansarea procedurii nu modifica actul constitutiv al societatii.
Este, in fapt vorba despre o cerere de constatare a unei situatii existente si anume lipsa sumelor de bani disponibile pentru achitarea datoriilor scadente, adica o insolventa a societatii.
Cu privire la starea de insolventa a societatii debitoare se retine ca instanta de fond care a dispus deschiderea procedurii de insolventa a fost chemata sa se pronunte asupra unei stari de fapt obiective(starea de insolventa) care este dedusa din existenta impotriva patrimoniului debitoarei a unei creante certe, lichide si exigibile de minim 30.000 RON, valoarea prag prevazuta la art.3 punct 12 din Legea 85/2006, situatie existenta si retinuta corect de catre judecatorul sindic.
Anexat cererii introductive, administratorul a depus bilantul contabil prescurtat si contul de profit si pierderi la data de 31.12.2008, din continutul caruia rezulta in mod clar ca societatea este in stare de insolventa, neavand lichiditati pentru acoperirea pasivului societatii.
Mai mult, in expunerea de motive, ce insoteste recursul formulat, chiar doi asociati aduc la cunostinta instantei faptul ca au calitatea de creditori impotriva societatii ca urmare a creditarii acesteia cu suma de 500.000 Euro, suma ce trebuia restituita pana cel tarziu la data de 26.10.2009.
Ca urmare, chiar daca societatea ar inregistra creante doar catre cei doi asociati, cerintele legale pentru deschiderea procedurii insolventei ar fi indeplinite.
In consecinta, in baza considerentelor expuse, in temeiul prevederilor art.312 cod procedura civila raportat la art.32 alin.2 , art.27 alin. 1 si 3 si art.143 din Legea 85/2006, instanta a respins ca nefondat recursul declarat de recurentii B.M. si K.A.
(Decizia nr.513/C/9.09.2010 a Curtii de Apel Oradea - Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal).