SECTIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.
Materie : RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. FUNCTIONAR PUBLIC - STIMULENTE.
- art.8 din Ordinul 1418/2006;
- art.3041, 312 Cod procedura civila;
- art.6 paragraf 1 CEDO.
Dreptul exclusiv al directorului general de a aproba stimulentele financiare ale functionarilor publici din institutie, nu poate fi exercitat in mod discretionar sub paravanul atributului exclusiv conferit de legiuitor, ci trebuie sa se realizeze in functie de criteriile obiective reglementate la art.8 din Ordinul 1418/2006.
Prin Sentinta nr.760/CA/2009 pronuntata de Tribunalul Bihor au fost respinse exceptiile inadmisibilitatii si lipsei de obiect, a fost respinsa cererea de amendare a consilierului juridic V.G.L. si de acordare de despagubiri si a fost respinsa cererea de chemare in garantie a chematei in garantie C.A.S.
Au fost admise in parte actiunile conexe precizate formulate de reclamantul M.V.V., in contradictoriu cu parata CASA DE ASIGURARI DE SANATATE si in consecinta a fost obligata parata la plata, in favoarea reclamantului, a sumei de 150 lei reprezentand diferente stimulente aferente lunii noiembrie 2008 si 450 lei reprezentand diferente stimulente aferente lunii mai 2008.
A fost respins capatul de cerere privind acordarea de daune morale si a fost obligata parata la plata, in favoarea reclamantului, a sumei de 1.016,60 lei, cu titlu cheltuieli de judecata partiale.
Pentru a pronunta astfel, instanta de fond a retinut ca, in ceea ce priveste exceptiile lipsei de obiect si de inadmisibilitate a actiunii, reclamantul, in calitatea sa de functionar public, este indreptatit sa promoveze o actiune in fata instantei de contencios administrativ pentru repararea unui presupus prejudiciu, determinat de faptul ca nu i s-au acordat drepturile salariale, respectiv stimulentele, in cuantumul pe care acesta il apreciaza ca fiind legal si temeinic. Competenta functionala a instantei de contencios administrativ a Tribunalului Bihor este data de dispozitiile speciale prevazute in Legea nr. 188/ 1999, a functionarilor publici, conform carora litigiile avand ca obiect drepturile salariale ale functionarilor publici sunt solutionate de instanta de contencios administrativ. Prin urmare, competenta functionala nu este determinata de dispozitiile art. 2 din Legea nr. 554/ 2004, care defineste conceptul de act administrativ si de paguba pricinuita prin intermediul unui act administrativ, asa cum in mod gresit invoca parata. In consecinta, a constatat ca actiunea reclamantului are ca obiect plata diferentelor drepturilor salariale, respectiv a stimulentelor aferente lunilor mai si noiembrie 2008, iar reclamantul, in calitatea sa de functionar public, are posibilitatea oferita de lege de a se adresa cu actiune in fata instantei de contencios administrativ pentru obtinerea acestor drepturi salariale.
Fata de aceste considerente, instanta a respins ca nefondate exceptiile lipsei de obiect si a inadmisibilitatii actiunii, invocate de parata C.A.S.
Referitor la cererea de amendare a consilierului juridic si de acordare de despagubiri reclamantului pentru repararea prejudiciului suferit de reclamant prin activitatea acestuia, instanta a constatat ca paratul V.G.L. a actionat pentru si in numele persoanei juridice pe care o reprezinta, respectiv parata CAS, nefacand cererile prin care reclamantul s-a simtit prejudiciat in nume propriu, ca persoana fizica. Prin urmare, instanta a respins ca nefondata si cererea de amendare a consilierului juridic, precum si de obligare a acestuia la plata de despagubiri.
Ca o consecinta a respingerii cererii reclamantului de amendare si de obligare la plata de despagubiri a consilierului juridic, prin prisma disp. art.60 C.pr.civ., instanta a respins si cererea de chemare in garantie a chematei in garantie C.A.S., formulata de paratul V.G.L.
Pe fondul cauzei, instanta a constatat ca obiectul cauzei il reprezinta obligarea paratei C.A.S. la plata diferentelor de drepturi salariale, respectiv stimulentele aferente lunilor mai si noiembrie 2008, dintre cuantumul stimulentelor acordate de parata celorlalti functionari publici care isi desfasoara activitatea in acelasi compartiment cu reclamantul si cuantumul pe care reclamantul l-a primit, respectiv suma de 450 lei aferente lunii mai si 390 lei aferente lunii noiembrie 2008.
Examinand cererea reclamantului prin prisma intregului material probator aflat la dosar si a dispozitiilor legale incidente in materie, instanta a constatat ca actiunile conexe ale reclamantului sunt fondate in parte.
Conform disp. art. 9 alin. 4 din Ordinul nr. 1418/ 2006, "aprobarea nominala a persoanelor din structura caselor de asigurari de sanatate se face de catre directorii generali ai acestora pentru directori, medicul-sef si pentru personalul din subordine, iar pentru restul personalului, la propunerea conducerii compartimentelor din structura caselor de asigurari de sanatate", iar in art. 8 lit. b din acelasi act normativ sunt enumerate criteriile in baza carora vor fi acordate aceste stimulente.
Din propunerea facuta de catre Sef Birou Control B.S. pentru acordarea stimulentelor functionarilor publici din cadrul Compartimentului corp control, in care isi desfasoara activitatea si reclamantul, rezulta ca pentru luna mai 2008, s-a facut o propunere egala de acordare a stimulentelor pentru toti cei 5 functionari publici din cadrul compartimentului, in cuantum de cate 605 lei. Desi s-a facut aceasta propunere uniforma, de acordare a stimulentelor pe luna mai 2008, celorlalti patru functionari publici din cadrul Compartimentului Corp Control, Presedintele - Director General al C.A.S. le-a acordat fiecaruia suma de 605 lei, in timp ce reclamantului i-a acordat suma de 155 lei.
Este adevarat ca acordarea stimulentelor si implicit a cuantumului acestora este atributul exclusiv al presedintelui-director general al C.A.S., astfel cum se arata in Ordinul nr.1418/ 2006, insa si acest atribut trebuie exercitat cu buna credinta si in deplina conformitate cu dispozitiile legale, tinand cont de criteriile obiective inserate in art.8 al aceluiasi act normativ. Ori, din declaratia martorei B.S.M., care in perioada mai 2008 a indeplinit functia de Sef Serviciu control, fiind seful ierarhic al reclamantului, a rezultat ca toti functionarii din cadrul Compartimentului corp control si-au indeplinit in mod egal si cu acelasi profesionalism atributiile de serviciu, motiv pentru care a propus acordarea stimulentelor in cuantum egal si nu isi explica diferentierea de stimulente acordate functionarilor publici din acest compartiment. Prin urmare, instanta a constatat ca presedintele-director general al C.A.S. si-a exercitat discretionar atributiile conferite de lege pentru stabilirea cuantumului stimulentelor acordate pe luna mai 2008, fara a tine cont de criteriile obiective prevazute in art. 8 lit. b din Ordinul nr.1418/ 2006, considerente pentru care instanta a admis capatul de cerere privind obligarea paratei C.A.S. la plata in favoarea reclamantului a diferentei de stimulente dintre cuantumul acordat colegilor de compartiment ai reclamantului si cuantumul acordat reclamantului, respectiv suma de 450 lei, aferenta lunii mai 2008.
In ceea ce priveste diferenta de stimulente aferente lunii noiembrie 2008, solicitata de catre reclamant, instanta a constatat ca, pentru luna in discutie, au fost acordate urmatoarele stimulente functionarilor publici din cadrul Compartimentului control, respectiv: B.S.- 440 lei, U.S. - 300 lei, I.L.- 200 lei si reclamantului M.V.- 50 lei. Prin actiunea formulata, reclamantul a solicitat obligarea paratei la plata de diferenta stimulente aferente acestei luni in cuantum de 390 lei, raportat la cel mai mare cuantum, obtinut de catre numita B.S. Fara a putea stabili o exacta evaluare a activitatii reclamantului raportat la ceilalti colegi de compartiment, prin prisma criteriilor enuntate in art.8 lit. b din Ordinul nr. 1418/ 2006, instanta a constatat ca, si pentru luna noiembrie 2008, reclamantul a primit cel mai mic cuantum al stimulentelor dintre toti colegii compartimentului in care desfasoara activitate. Ori, tinand cont si de proba testimoniala administrata in cauza, din care rezulta ca activitatea reclamantului poate fi apreciata in mod egal cu a celorlalti colegi de compartiment, instanta a apreciat ca si pentru aceasta luna presedintele-director general al C.A.S. a acordat stimulentele pe criterii subiective, neputand argumenta in mod concret care dintre criteriile prevazute de lege nu au fost indeplinite de catre reclamant si care sa justifice acordarea diferentiata, respectiv in cuantumul cel mai mic, pe seama reclamantului.
Fata de aceste considerente, instanta a obligat parata C.A.S. la plata in favoarea reclamantului a diferentei de stimulente dintre cuantumul primit de catre reclamant si cel mai mic cuantum al stimulentelor, primit de un alt coleg de compartiment cu reclamantul, respectiv suma de 150 lei.
Pentru aceste motive, vazand in drept si dispozitiile Ordinului nr. 1418/ 2006 si ale Legii nr. 188/1999, instanta a admis in parte actiunile conexe formulate de reclamant si, in consecinta, a obligat parata la plata, in favoarea reclamantului, a sumei de 150 lei reprezentand diferente stimulente aferente lunii noiembrie 2008 si 450 lei reprezentand diferente stimulente aferente lunii mai 2008.
In ceea ce priveste capatul de cerere, referitor la plata despagubirilor morale, solicitate, din ansamblul probator administrat in cauza, instanta a constatat ca, prin plata diferentiata a stimulentelor aferente lunilor mai si noiembrie 2008, nu i s-a cauzat reclamantului un prejudiciu moral care sa justifice plata daunelor morale. Sustinerile acestuia, conform carora a suferit un mare prejudiciu moral datorat deselor sicanari si conflicte tensionate avute cu presedintele-director general al C.A.S., nu pot atrage obligarea paratei la plata daunelor morale in acest dosar, intrucat obiectul cu care instanta a fost sesizata il reprezinta acordarea despagubirilor morale ca urmare a platii diferentiate a stimulentelor, celelalte conflicte tensionate, care este posibil sa-i fi cauzat un prejudiciu moral reclamantului nu fac obiectul prezentei cauze.
Ca o consecinta a admiterii in parte a actiunilor conexe, prin prisma disp. art.276 C.pr.civ., a fost obligata parata la plata, in favoarea reclamantului, a sumei de 1.016,60 lei, cu titlu cheltuieli de judecata partiale, reprezentand taxa judiciara de timbru, timbru judiciar si onorariu avocatial.
Impotriva acestei sentinte, scutit de plata taxelor de timbru, a declarat recurs parata C.A.S., solicitand admiterea recursului, modificarea in parte a hotararii atacate si respingerea in totalitate a cererii reclamantului.
In motivarea recursului a aratat ca, referitor la luna mai 2008, instanta de fond a retinut in mod corect ca acordarea stimulentelor si implicit a cuantumului acestora este atributul exclusiv al presedintelui-director general al C.A.S. astfel cum arata Ordinul nr.1418/2006, tinand cont de criteriile obiective inserate in art. 8 ale aceluiasi act normativ.
Instanta de fond a ignorat ca in perioada 30.05.2007 - 30.05.2008 intimatul reclamant a avut pe rolul instantelor de judecata 15 cauze civile in care parata era C.A.S.
In calitate de functionar public al C.A.S. reclamantul avea obligatia de a apara in mod loial prestigiul institutiei publice in care isi desfasoara activitatea, precum si de a se abtine de la orice act ori fapt care poate produce prejudicii imaginii acesteia. Prin actionarea in justitie a C.A.S., fara sa existe un motiv serios si legal, acesta a produs prejudicii imaginii institutiei.
Conform Regulamentului intern la C.A.S, invoirile din timpul programului de lucru se fac cu bilete de voie semnate de conducatorul locului de munca.
Doamna B.S., in calitate de martor, a declarat in fata instantei ca reclamantul si-a indeplinit in mod egal si cu profesionalism atributiile de serviciu.
Ori, lui M.V., in perioada august 2007 - 20.11.2008 nu i s-a eliberat nici un bilet de voie, de unde rezulta ca reclamantul a parasit locul de munca pentru a fi prezent in cauzele mentionate mai sus, fara acordul conducatorului de munca.
In ceea ce priveste profesionalismul intimatului reclamant, instanta de fond a lasat neobservat faptul ca raportul de control nr. DG 3039 din 20.05.2008, intocmit de reclamant, continea o serie de lipsuri, asa cum rezulta din adresa nr. DG 3799/30.06.2008 intocmita de compartimentul juridic, astfel, raportul respectiv neputand fi valorificat de C.A.S.
Referitor la luna noiembrie 2008, s-a aratat ca in perioada 30.05.2007 - 31.10.2008, reclamantul a avut pe rolul instantelor de judecata 19 cauze civile in care parata era C.A.S.
Pentru imaginate nereguli comise de C.A.S., reclamantul a sesizat corpul de control al C.N.A.S. Corpul de control a constatat ca sesizarea facuta de reclamant era lipsita de orice suport real. Reclamantul, nemultumit de cele consemnate in raportul de control, a sesizat comisia de disciplina a C.N.A.S. Comisia de disciplina a clasat sesizarea pe motiv ca nu s-a confirmat savarsirea unei abateri disciplinare.
Pentru presupuse nereguli in ceea ce priveste gestionarea fondului national unic de sanatate de catre organele de conducere ale C.A.S., reclamantul a depus o sesizare la D.N.A. In urma cercetarilor penale, sesizarea depusa de reclamant s-a finalizat printr-o ordonanta de neincepere a urmaririi penale.
In perioada februarie - aprilie 2010, in timpul controlului efectuat de catre Camera de Conturi, reclamantul a depus o alta sesizare cu presupuse nereguli privind activitatea C.A.S.. Si aceasta sesizare a avut aceeasi finalitate.
Instanta de fond nu a tinut cont de practica instantelor de judecata din Oradea si din tara, inclusiv Curtea de Apel Oradea, prin care s-a statuat ca nominalizarea persoanelor care beneficiaza de stimulente si stabilirea cuantumului acestora este atributul exclusiv al conducatorului institutiei.
Cuantumul cheltuielilor de judecata acordate de instanta de fond este exagerat.
In drept, art. 299 si urm. din Cod de procedura civila, Legea nr. 188/ 1999 republicata, Legea nr. 554/ 2004, Legea nr. 7/ 2004 si Regulamentul intern al C.A.S.
Examinand sentinta recurata, raportat la motivele de recurs invocate, precum si sub toate aspectele, potrivit art. 304/1 Cod procedura civila, instanta a retinut ca recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art.8 din Ordinul nr.1418/21.11.2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind modalitatea de constituire si utilizare a fondului destinat stimularii personalului din Ministerul Sanatatii Publice, Casa Nationala de Asigurari de Sanatate si structurile teritoriale ale acestora, in vederea repartizarii fondului destinat stimularii personalului, se iau in considerare o serie de criterii obiective, acestea fiind expres enumerate la lit. b) pentru personalul din casele de asigurari de sanatate si autoritatile de sanatate publica.
De asemenea, potrivit art. 9 alin. 4 din acelasi ordin, aprobarea nominala a persoanelor din structura caselor de asigurari de sanatate se face de catre directorii generali ai acestora pentru directori, medicul-sef si pentru personalul din subordine, iar pentru restul personalului, la propunerea conducerii compartimentelor din structura caselor de asigurari de sanatate.
In speta, in vederea repartizarii stimulentelor pentru luna noiembrie 2008, directorul general al CAS nu a solicitat conducerii compartimentului de control propuneri pentru acordarea stimulentelor pentru cei 5 salariati din cadrul acestui compartiment, repartizarea stimulentelor fiind realizata astfel direct de catre directorul general, iar in ceea ce priveste stimulentele aferente lunii mai 2008, desi conducerea compartimentului de control a facut propuneri de repartizare a acestora, repartizarea s-a facut fara a se tine cont de aceste propuneri.
In acest context, fara a nega atributul exclusiv al presedintelui-director general al CAS de a aproba stimulentele, instanta a retinut, totusi, ca, acest atribut nu poate fi exercitat in mod discretionar de catre acesta, ci trebuie sa se realizeze in functii de niste criterii obiective, astfel cum sunt acestea reglementate de prevederile art. 8 lit. b) din Ordinul 1418/21.11.2006. Altfel spus, nu se poate admite exercitarea cu rea-credinta a unui drept conferit de lege, sub paravanul atributului exclusiv conferit de lege directorului general de a nominaliza persoanele care vor beneficia de stimulente si de a realiza cuantificarea acestora. Din acest punct de vedere, nu se poate admite exercitarea discretionara a acestui drept, ci din contra acest drept se impune a fi pus in valoare tocmai in baza criteriilor obiective oferite de lege.
Din aceasta perspectiva, nu se putea retine lipsa de loialitate si de respect a reclamantului intimat fata institutia publica doar pentru ca acesta a inteles sa exercite mai multe actiuni judiciare pentru protectia unor drepturi ale sale. A admite o alta opinie ar echivala cu negarea dreptului reclamantului la un tribunal, drept consacrat de art. 6 paragraf 1 din CEDO.
Faptul ca exista mai multe procese pe rolul instantelor de judecata intre reclamant si institutia publica recurenta, coroborat cu faptul ca, la repartizarea in concret a stimulentelor nu s-a tinut deloc cont de propunerile formulate de conducerea compartimentului din care face parte reclamantul, indreptateste instanta sa puna sub semnul intrebarii buna-credinta a conducerii institutiei vis-a vis de reclamant, precum si manifestarea discretionara a dreptului presedintelui-director general de a acorda aceste stimulente.
Astfel, in fata instantei de fond a fost audiata in calitate de martor, sefa biroului control din cadrul CAS Bihor, numita B.S., care coordona activitatea compartimentului in lunile mai si respectiv noiembrie 2008 si din depozitia careia rezulta ca toti salariatii care compun compartimentul respectiv sunt indreptatiti in mod egal la stimulente si ca nu exista criterii neindeplinite de catre reclamant, care sa justifice acordarea unor stimulente in cuantum mai mic in raportul cu ceilalti colegi.
Or, instanta a apreciat ca, in calitatea sa de coordonator al activitatii compartimentului control, martora era mai bine pozitionata decat directorul general, in a constata modul in care reclamantul si-a indeplinit sarcinile de serviciu, avand in vedere ca, potrivit atributiilor conferite prin anexa la decizia nr. 368/09.10.2008, aceasta trebuia sa organizeze activitatea fiecarui angajat, sa urmareasca si sa verifice activitatea profesionala a angajatilor din subordine, sa intocmeasca fisele de evaluare individuala si fisele de apreciere ale subordonatilor.
Prin urmare, in conditiile in care conducerea institutiei nu a tinut cont de propunerea efectuata de conducerea compartimentului control si nici nu a oferit o justificare intemeiata a acordarii unor stimulente pentru reclamant intr-un cuantum mult mai mic in raport cu ceilalti colegi, prin raportare la criteriile obiective impuse de art. 8 lit. b) din Ordinul 1418/21.11.2006, concluzia este ca dreptul de a acorda stimulente a fost exercitat discretionar.
Nu puteau fi retinute ca fiind pertinente in sensul diminuarii stimulentelor nici sustinerile recurentei in sensul efectuarii unor sesizari de catre reclamant cu privire la unele nereguli constatate in cadrul institutiei si nici lipsurile din raportul de control nr.3039/20.05.2008, instanta apreciind ca acestea sunt aspecte particulare, iar activitatea reclamantul trebuie apreciata in ansamblu, raportat la criteriile anterior amintite.
Luand in considerare toate aceste aspecte, instanta va retine ca, desi, in principiu, dreptul de a acorda stimulente, precum si cuantumul acestora este prerogativa conducatorului institutiei, in cazul particular dedus judecatii si fata de probele administrate, a rezultat o apreciere discretionara a conducerii institutiei vis-a-vis de cuantumul foarte redus al stimulentelor acordate reclamantului, fata de ceilalti colegi ai sai, survenita pe fondul litigiilor derulate pe rolul instantelor de judecata, declansate de reclamant, care determina implicit o anumita stare de tensiune intre persoanele implicate. Or, exercitarea discretionara a unui drept, fara a se oferi anumite criterii pertinente si obiective care au ghidat conducerea institutiei la adoptarea unei anumite conduite, nu poate fi lasata nesanctionata, caci in caz contrar s-ar incuraja abuzurile comise fata de persoanele subordonate ierarhic.
De altfel, instanta de fond a acordat reclamantului, pentru luna noiembrie 2008 stimulente in cuantum de 200 lei, echivalentul minimului incasat cu acest titlu de catre unul dintre colegii reclamantului, iar pentru luna mai 2008 s-a acordat suma propusa de conducatorul compartimentului control, iar fata de aceste aspecte, nu se poate retine ca instanta de fond ar fi acordat aceste stimulente in mod aleatoriu.
De asemenea, cata vreme s-a stabilit o exercitarea discretionara a dreptului conducatorului institutiei de a distribui stimulentele, nu putea fi lasat nevalorificat dreptul reclamantului doar pentru faptul ca fondul alocat in acest scop a fost distribuit in totalitate, ci, fata de situatia creata, revine conducerii institutiei obligatia de a lua toate masuri care se impun pentru punerea in aplicare a hotararii judecatoresti.
Referitor la motivul de recurs privind cuantumul cheltuielilor de judecata la care a fost obligata recurenta, si acesta este nefondat, avand in vedere faptul ca, potrivit art.274 alin.3 Cod procedura civila, onorariul avocatului poate fi cenzurat prin raportare la onorariile minimale, valoare pricinii si munca indeplinita de avocat. Asadar, nu numai valoare pricinii are relevanta in aprecierea caracterului exagerat al onorariului, ci si munca avocatului, iar din acest punct de vedere, se va observa ca avocatul a reprezentat reclamantul in ambele dosare pana la conexarea acestora, iar instanta de fond a acordat doar jumatate din onorariul solicitat, respectiv suma de 1000 lei, pe care instanta de recurs nu o apreciaza ca fiind exagerata.
Fata de aceste aspecte, in temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, a fost respins recursul ca nefondat si mentinuta ca legala si temeinica sentinta recurata.
(Decizia nr.292/CA/15.04.2010 a Curtii de Apel Oradea - Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal).