Propunere de arestare preventiva. Inculpat minor. Conditii de admisibilitate.
Cod procedura penala , art.136, art. 143, art. 148, art. 160/f, art. 160/h
Conventia ONU privind drepturile copilului,art. 37 lit. b)
Conventia europeana a drepturilor omului , art. 5 lit. c)
Fata de gradul de pericol social al infractiunilor savarsite, precum si de datele ce caracterizeaza persoana minorului - minorul a abandonat scoala, nu are nicio ocupatie si prezinta tulburari de comportament, iar mediul familial al minorului este unul neadecvat, neconform cu cerintele necesare formarii unei conduite adecvate, a unei dezvoltari normale si armonioase, parintii declarandu-se neputinciosi in ceea ce priveste corectarea comportamentului minorului si a supravegheri acestuia, se justifica propunerea de arestare preventiva a minorului, fiind respectate si exigentele art. 37 lit. b) din Conventia ONU privind drepturile copilului si ale art. 5 lit. c) din Conventia europeana a drepturilor omului cu privire la luarea masuri privative de libertate in vederea aducerii in fata organelor competente..
Sectia pentru cauzele cu minori si de familie - Incheiere penala nr. 1/8 ianuarie 2009 Constata ca prin Incheierea penala nr. 1/CC pronuntata la 3 ianuarie 2009 de Tribunalul Sibiu - Sectia penala in dosar nr. 1/85/2009 s-a dispus in baza dispozitiilor art. 149/1 si art. 160 lit. h) rap. la art. 148 lit. f) Cod procedura penala admiterea propunerii formulate de Parchetul de pe langa Tribunalul Sibiu si arestarea preventiva a inculpatului minor L. I. E pe o durata de 19 de zile incepand cu data de 3 ianuarie 2009 si pana la data de 21 ianuarie 2009.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut, in esenta, ca din materialul probator administrat pana in prezent de catre organele de ancheta penala rezulta existenta indiciilor temeinice care confirma savarsirea de catre inculpat a infractiunilor pentru care este cercetat, respectiv omor deosebit de grav si talharie, fapte deosebit de grave pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani si lasarea sa in libertate prezinta pericol pentru ordinea publica, raportat la gravitatea deosebita a faptelor comise - suprimarea vietii unei persoane, modalitatea concreta in care se prezuma ca s-au comis faptele - inculpatul a aplicat victimei, in zona capului, lovituri repetate si de intensitatea ridicata cu un topor, in timp ce victima dormea, atitudinea avuta de inculpat dupa comiterea presupusei fapte - a parasit locul faptei in scopul de a se sustrage raspunderii penale.
Impotriva acestei incheieri penale a declarat recurs in termen inculpatul L.I.E. care in sustinerea orala a motivelor de recurs, personal si prin aparatorul desemnat din oficiu, a solicitat, in principal, casarea incheierii atacate si punerea de indata in libertate a inculpatului, iar, in subsidiar, solicita inlocuirea masurii arestarii preventive cu o alta masura mai usoara, respectiv obligarea de a nu parasi tara sau localitatea, sustinand ca nu sunt indeplinite cerintele prevazute de art. 148 Cod procedura penala, intrucat din probatiunea administrata in cauza nu rezulta cu certitudine ca inculpatul ar fi savarsit fapta pentru a fost arestat, ca inculpatul are o sanatate precara si nu suporta regimul de detentie, a recunoscut altercatia avuta cu victima si nu se va sustrage de la urmarirea penala si ca inculpatul nu prezinta pericol pentru ordinea publica.
Prin Incheiere penala nr. 1 din 8 ianuarie 2008 , Curtea de Apel Alba Iulia - Sectia pentru cauze cu minori si de familie a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul L.I.E.
Analizandu-se legalitatea si temeinicia hotararii instantei de fond atat prin prisma motivelor de recurs, cat si din oficiu, prin prisma dispozitiilor art. 385/6 alin.3)cod pr. penala cu referire la disp. art. 136 al.1, 143 al.3), 148 lit. f )Cod pr. penala si la disp. art. 160/h al.3 cod pr. penala si art. 139 si 136 cod pr. penala, Curtea de Apel a apreciat ca recursul nu este fondat pentru urmatoarele considerente:
Masura arestarii preventive in ce-l priveste pe minorul mai mare de 16 ani poate fi luata daca sunt intrunite nu doar conditiile prevazute de art. 143 Cod pr. penala dar si daca exista vreuna dintre cauzele expres si limitativ expuse de legea penala in dispozitiile art. 148 al.1 Cod pr. penala si o alta masura preventiva nu este suficienta.
Masurile privative de libertate in cazul minorilor pot fi luate in scopul bunei desfasurari a procesului penal ori al impiedicarii sustragerii lor de la urmarirea penala, judecata ori de la executarea pedepsei ( art. 160 /f alin. 1 Cod pr. penala ).
La alegerea masurii ce urmeaza a fi luata se tine seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infractiunii, de sanatatea, varsta, antecedentele penale si alte situatii privind persoana fata de care se ia masura ( art. 136 alin. 8 Cod pr. penala ).
In cauza de fata, prin Rezolutia nr. 849/P/2008 din 2 ianuarie 2009 a Parchetului de pe langa Tribunalul Sibiu s-a dispus inceperea urmaririi penale fata inculpatul minor L.I.E. ( in varsta de 17 ani la data comiterii faptei) pentru infractiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. 1 comb. cu art. 176 alin. 1 lit. d) Cod penal si infractiunea de talharie prev. de art. 211 alin. 2 lit. b) si alin. 2/1 lit. c) Cod penal, constand in aceea ca in noaptea de 30/31 decembrie 2008 inculpatul i-a aplicat victimei B.A.E., in timp ce dormea, mai multe lovituri cu un topor in zona capului, violente soldate cu moartea victimei.
Aspectele retinute de instanta de fond in incheierea de sedinta pronuntata cum ca in actualul stadiu procesual subzista indicii temeinice din care rezulta presupunerea rezonabila ca inculpatul minor a comis faptele pentru care este cercetat penal si ca minorul prezinta pericol social concret pentru ordinea publica, sunt intemeiate ele fiind fundamentate faptic in probatoriul cauzei si corespund dispozitiilor legale in materia arestarii preventive a minorului, fiind astfel insusite de catre Curtea de Apel.
In cauza, sunt intrunite dispozitiile art.143 Cod procedura penala intrucat din actele si probele dosarului de urmarire penala si anume declaratiile martorilor T.L., C. L. C., H. H., I. M., B. I. , M. P., concluziile provizorii formulate de Serviciul Judetean de Medicina Legala Sibiu, proces - verbal de cercetare la fata locului, rezulta banuiala legitima ca in noaptea de 30/31 decembrie 2008 inculpatul minor i-a aplicat victimei B. A. E., in timp ce dormea, mai multe lovituri cu un topor in zona capului, violente soldate cu moartea victimei, fapte ce se circumscriu dispozitiilor art. 174 alin. 1 comb. cu art. 176 alin. 1 lit. d) Cod penal si art. 211 alin. 2 lit. b) si alin. 2/1 lit. c) Cod penal pentru care legiuitorul a prevazut pedeapsa inchisorii mai mari de 4 ani.
In acest context, arestarea preventiva a inculpatului recurent se circumscrie exigentelor art. 143 Cod pr. penala, respectiv existenta indiciilor temeinice si a probelor ca acesta a savarsit o fapta prevazuta de legea penala, criticile formulate sub acest aspect fiind nefondate.
Impotriva inculpatului minor L.I.E. isi gasesc incidenta dispozitiile art. 148 lit. f ) Cod pr. penala .
Astfel, acuzele ce planeaza asupra acestuia vizeaza infractiuni ce sunt sanctionate cu pedeapsa inchisorii intre 15 si 25 ani, iar lasarea in libertate a inculpatului prezinta pericol concret pentru ordinea publica, date fiind circumstantele reale retinute drept cadru al comiterii faptelor si atitudinea pe care acesta a avut-o dupa comiterea presupuselor fapte.
Raportat la gravitatea acuzelor ce planeaza asupra inculpatului minor si la datele ce caracterizeaza persoana acestuia - minorul a abandonat scoala, absolvind doar sase clase, nu are nici o ocupatie, minorul prezinta tulburari de comportament si in anul 2004 a fost incadrat in gradul IV de handicap cu asistent personal, Curtea apreciaza ca ordinea publica este amenintata, asa cum corect a retinut prima instanta.
In raport de aceste considerente, Curtea apreciaza ca privarea de libertate a minorului este oportuna pentru desfasurarea procesului penal in bune conditii, inculpatul neprezentand garantii suficiente ca se va prezenta la proces .
Sub acest aspect este de aratat ca mediul familial al minorului este unul neadecvat, neconform cu cerintele necesare formarii unei conduite adecvate, a unei dezvoltari normale si armonioase, mama s-a declarat neputincioasa in ceea ce priveste corectarea comportamentului minorului si a supravegherii acestuia.
In acest context, si analizand masura arestarii preventive a minorului si prin prisma dispozitiilor art.37 lit.b) din Conventia ONU privind drepturile copilului, Curtea apreciaza ca raportat la circumstantele concrete ale cauzei si la datele ce caracterizeaza persoana minorului, o atare masura exceptionala este necesara cel putin pentru moment, neexistand o alta modalitate de a-i asigura protectia necesara.
In ce priveste sustinerile recurentului referitoare la starea sa de sanatate, Curtea are a preciza ca inscrisurile depuse la dosar dovedesc ca acesta are o serie de afectiunii, insa nu s-a dovedit ca acestea nu-i permit suportarea regimului privativ de libertate .
Fata de aceste considerente, detentia provizorie a inculpatului este legitima, masura arestarii preventive corespunde si exigentelor art.5 lit. c) CEDO( referitoare la cazurile de exceptie in care o persoana poate fi lipsita de libertate) si art. 160/h si art. 148 lit. f) Cod pr. penala, precum si a dispozitiilor art. 37 lit. b) din Conventia ONU cu privire la drepturile copilului.
Asa fiind, recursul inculpatului minor L.I.E. se priveste ca nefondat urmand a fi respins, conform art. 385/15 pct.1 lit. b) Cod procedura penala.