Arestare preventiva. Obligarea de a nu parasi localitatea. Coexistenta celor doua masuri. Inadmisibilitate.
C.pr.pen. , art. 136
Subzistenta fata de inculpat a doua masuri preventive in acelasi timp si in aceeasi cauza este nelegala, intrucat art. 136 C. pr. pen. Prevede in mod expres ca fata de invinuit sau inculpat se poate lua doar o singura masura preventiva. Prin incheierea penala nr.52/C/26.11.2009 pronuntata de Tribunalul Mures s-a admis propunerea de arestare preventiva formulata de Parchetul de pe langa Tribunalul Mures, in dosarul nr_., in baza art. 149 ind. l pct. 9 Cod procedura penala si, in consecinta s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului M. A. pe o perioada de 29 zile, incepand cu data de 26.11.2009 pana la data de 24.12.2009, in baza art. 149 ind. l pct. 10, art. 143 si art. 148 alin. l lit. a ind. l, f Cod procedura penala, acesta fiind cercetat sub aspectul comiterii infractiunii de delapidare, in forma continuata, prev. de art. 215 ind. l alin l, 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal.
S-a dispus emiterea mandatului de arestare preventiva, conform prezentei, in baza art. 151 Cod procedura penala.
Cheltuielile judiciare avansate de stat, au ramas in sarcina acestuia.
Pentru a pronunta aceasta hotarare tribunalul a retinut urmatoarele:
Prin propunerea formulata de Parchetul de pe langa Tribunalul Mures, s-a solicitat arestarea preventiva a inculpatului M. A., pentru o perioada de 29 de zile, incepand cu data de 26.11.2009 si pana la data de 24.-12.2009.
In motivare, s-a aratat ca la data de 27.04.2009 s-a inceput urmarirea penala fata de inculpata S. D. C., iar la data de 28.04.2009 s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale fata de inculpata sub aspectul savarsirii infractiunilor prev. de art. 256 al.l Cod penal, art. 215 Cod penal, cu aplic. art. 41 al.2 Cod penal, art. 248 Cod penal si art. 26 Cod penal, rap. la art. 215 al.l, 2, 3 Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit.a si b Cod penal, retinandu-se faptul ca inculpata, in calitate de contabil sef al C.A.R.P. Mures, a facilitat la data de 24.04.2009 obtinerea unui credit in valoare de 26.000 lei numitului P. M. C, contra sumei de 8.000 lei, desi acesta nu era membru al CARP Mures. De asemenea, s-a retinut ca in cursul anului 2008, in baza unor dispozitii de plata neinregistrate in contabilitatea CARP Mures, inculpata a incasat mai multe sume de bani pe care si le-a insusit, fara a justifica utilizarea acestor sume.
Prin ordonanta din data de 25.05.2009, Parchetul de pe langa Judecatoria Targu Mures a dispus declinarea prezentei cauze in favoarea Parchetului de pe langa Tribunalul Mures in vederea cercetarii inculpatei si sub aspectul savarsirii infractiunii prev. de art. 254 al. 1, 2 Cod penal cu aplic. art. 41 al.2 Cod penal.
La data de 19.11.2009 in cauza s-a dispus extinderea cercetarilor penale fata de M. A, B. E., G. D., S. C. si S. D. In sarcina inculpatului M. A. s-a retinut infractiunea de delapidare in forma continuata. Acesta a fost audiat in data de 20.11.2009, in prezenta av. ales H. I., dupa care a fost luata masura obligarii de a nu parasi localitatea cu interdictia de a mai exercita functia de presedinte al CARP TG. MURES si de a lua legatura cu martorii din cauza. Inculpatul a incalcat aceasta interdictie, astfel ca, in data de 25.11.2009 s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale, audierea inculpatului si retinerea sa pe 24 ore, incepand cu ora 16,15.
Din analiza contractelor de ajutor reciproc rambursabil care fac obiectul prezentului dosar, incheiate de catre CARP Targu Mures in perioada 13.07.2007 - 24.04.2009, un numar total de 78 contracte, se constata ca 39 dintre acestea au fost aprobate in mod ilegal de catre M.A. - presedintele CARP Targu Mures, cu toate ca avea obligatia, conform Statutului CARP, sa verifice indeplinirea conditiilor pentru acordarea imprumuturilor. S-a aratat ca imprumuturile au fost aprobate cu nerespectarea conditiilor privind existenta girantilor, acordarea unui imprumut in cuantum mult mai mare decat ar fi putut beneficia persoana in raport cu cuantumul fondului, in unele situatii, fara ca sa existe fond depus de beneficiar, lipsa actelor justificative privind veniturile pe care le obtine fie beneficiarii, fie girantii acestora.
S-a mai retinut ca din actele dosarului rezulta ca imprumuturile puteau fi acordate dupa cum urmeaza: in perioada iulie 2006- pana in prezent suma maxima era de 3 ori soldul, iar pentru ajutoare de peste 1.500 lei era necesar ca cel putin 2 giranti sa semneze la fata locului imprumutul, ajutoarele fiind aprobate de consiliul director.
La dosar se afla depusa o metodologie care ar fi modificat conditiile de aprobare a ajutoarelor, dar acest act, se mentioneaza ca nu are nici un numar de inregistrare, deci, fara nici un efect juridic si este semnat doar de presedintele CARP M. A.
S-a constatat ca si aceste din urma conditii au fost incalcate, cu ocazia acordarii contractelor ce fac obiectul prezentului dosar si sunt incheiate dupa data de mai sus.
Analizand prevederile statutului CARP rezulta ca conditiile de acordare a imprumuturilor sunt stabilite de catre Adunarea Generala, astfel ca nu pot fi modificate de catre presedinte ori consiliul director.
Se constata ca din cele 78 de contracte, cele cu nr. 3991/2008, 4577/2008, 10274/2007, 8488/2007, 10763/2007, 1201/2008, 1256/2008, 10808/2007, 10629/2007, 751/2008, 10356/2007, 1679/2008, 1146/2008, 1368/2008, 1887/2008, 1457/2008, 8735/2007, 3064/2008, 1582/2008, 1115/2009, 1184/2009, 1797/2008, 3990/2008, 5154/2008, 759/2009, 1798/2008, 1470/2009, 774/2009, 2730/2008, 1502/2008, 1450/2009, 4089/2008, 3442/2008, 1680/2008, 2671/2008, 2643/2008, 2265/2008, 1202/2008, 1864/2008, sunt aprobate de M. A., iar suma totala cu care a fost prejudiciata CARP Targu Mures este 502.400 lei.
Conform Statutului CARP, presedintele este cel care aproba acordarea imprumuturilor, insa are obligatia examinarii si aprobarii documentelor care angajeaza bunurile materiale si banesti ale CARP, in lipsa sa, aceste atributii fiind indeplinite de catre secretar.
S-a apreciat ca presedintele CARP se face vinovat de acordarea acestor imprumuturi nelegale, avand in vedere atat obligatiile de serviciu, cat si faptul ca formularul tipizat al contractului de ajutor rambursabil permitea presedintelui si secretarului sa observe ca sumele solicitate ca si ajutor rambursabil depaseau cu mult limita maxima admisa (de 3 ori fondul sau in unele situatii de 5 ori fondul) si, de asemenea, puteau stabili cu usurinta ca unele acte necesare in vederea acordarii ajutorului rambursabil lipsesc sau nu exista. Tot in cuprinsul Statutului se mentioneaza ca imprumuturile care depasesc un anumit cuantum nu pot fi aprobate doar de catre presedintele CARP, ci sunt supuse aprobarii Consiliului Director, lucru care nu s-a intamplat. Este adevarat ca in cuprinsul Statutului exista o mentiune referitoare la situatiile urgente in care presedintele poate aproba sume mai mari, respectandu-se conditiile de acoperire a imprumutului solicitat (art. 30 al. 4 din Statut), insa nici unul din aceste contracte indicate mai sus, nu a fost justificat prin vreun motiv al urgentei acordarii. Ceea ce se mai poate observa din datele furnizate de CARP Targu Mures, este faptul ca imprumuturile la care facem referire, in 90% din cazuri, nu au fost achitate, iar posibilitatea acoperirii acestor credite este redusa, daca nu imposibila.
S-a mai constatat ca au fost incalcate si prevederile Regulamentului pentru aprobarea ajutoarelor rambursabile din 04.11.2009 in care se mentioneaza ca "se interzice aprobarea unui ajutor rambursabil membrilor care doresc sa depuna o suma mai mare de bani si sa solicite ajutor rambursabil mai mare - imediat dupa suma depusa. Nu numai ca se incalca aceasta interdictie, dar se ajunsese la situatia in care persoanele puteau lua credite chiar daca nu erau membri CARP si chiar daca nu aveau fond disponibil ori nu aveau vechimea necesara - cu conditia ca, din suma ce urma a fi ridicata sa se retina cota reprezentand cuantumul fondului necesar pentru a primi acel ajutor. Acelasi regulament arata ca actele necesare acordarii ajutoarelor trebuie sa fie depuse in original, lucru care nu s-a intamplat in mai multe situatii.
Un alt argument in sprijinul faptului ca inculpatul a urmarit delapidarea CARP-ului, in opinia acuzei, este ca in luna iunie 2008 angajatii CARP au solicitat introducerea procurilor legalizate, dar actul desi este inregistrat cu nr. 422/06.06.2008 nu a avut un rezultat.
S-a aratat ca activitatea desfasurata de M. A. a putut duce la intrarea in imposibilitate de plata a CARP Tg. Mures iar legatura intre aceasta situatie si activitatile desfasurate este directa, cu atat mai mult cu cat pe langa obligatiile enumerate mai sus, nu a urmarit nici recuperarea sumelor acordate ca ajutor rambursabil in contractele unde termenul de restituire a fost depasit.
S-a considerat ca situatia la care s-a ajuns a fost facilitata si de faptul ca s-a acceptat ca girantii sa nu mai semneze contractul de ajutor rambursabil, ci sa dea declaratii - angajament prin care isi exprimau acordul pentru a gira acel imprumut, astfel ca s-a ajuns la situatia in care persoane de genul S. D, S. C. M, G. D. au ridicat astfel de ajutoare folosind ca giranti ori beneficiari oameni care nu au avut nici o implicare in aceste activitati - a se vedea declaratiile numitilor F. F, B. M, N. A. C., M. A., C. V., C. D., R. A., B.A., K. J. ,H. M., G. D., B. I., G.R., S. I., K. I., C. M., B. I., L. T., L. V., etc.
Fata de inculpat a fost luata masura obligarii de a nu parasi localitatea si interdictia de a contacta martorii din cauza in data de 19.11.2009, insa in data de 22.11.2009, inculpatul a incalcat aceasta interdictie, luand legatura cu martora N. A. Faptul ca inculpatul cunostea ca nu trebuia sa se intalneasca cu martora, rezulta atat din declaratia ultimei, din declaratia inculpatului - care declara ca a contactat-o pe martora de pe telefonul avocatului, intrucat "probabil, telefonul imi este urmarit si m-am gandit ca nu este bine s-o sun de pe telefonul meu". Aceeasi martora, a depus la dosar un CD audio continand inregistrarea a doua convorbiri telefonice purtate cu inculpatul, iar din a 2-a convorbire reiese ca inculpatul M. ii spune ca ei nu s-au intalnit, nu au discutat si nu s-au vazut, lucruri care fac dovada atat a cunoasterii faptului ca N. fusese audiata ca martora in dosar, cat si a intentiei inculpatului de a-si ascunde activitatile pe care le desfasoara.
La dosar se afla adresa Parchetului de pe langa Tribunalul Mures prin care se citeaza - in calitate de martori - numitii B., N. si M., adresa care a fost inregistrata la CARP Mures sub nr.868/07.08.2009, ceea ce face dovada faptului ca inculpatul cunostea calitatea de martora a numitei N.
In aceasta situatie, s-a considerat ca inculpatului i se poate retine incalcarea cu rea-credinta a interdictiei, fiind aplicabile disp. art. 148 lit.a1 Cod procedura penala.
Din actele dosarului, tinand cont si de pozitia inculpatului, s-a considerat ca lasarea in libertate prezinta pericol concret pentru ordinea publica, raportandu-ne atat la modul de comitere al faptei, la demersurile facute in vederea disimularii adevarului, precum si la prejudiciul cauzat si punerea in pericol a situatiei economico-financiare a CARP Targu Mures. Tot in sprijinul sustinerii existentei temeiurilor prev. de art. 148 lit.f Cod procedura penala, se invoca actele identificate in biroul inculpatului M., in data de 25.11.2009, mai exact declaratia data de numita G.D. referitoare la modul in care au decurs audierile la procuror, actele care o privesc pe numita S. C. M. si care nu ar fi trebuit sa fie in posesia acestui inculpat, decat daca acesta le-ar fi cerut, tocmai pentru a-si face o imagine asupra stadiului anchetei in cauzele penale respective, pentru a-si putea pregati apararea si a putea identifica caile pe care organele de urmarire penala le au in vedere, in conditiile in care actele identificate si mentionate in procesul verbal din 25.11.2009 fac legatura foarte stransa intre inculpatul M. si invinuitele S. si G. - aceasta din urma fiind imprumutata de M.A. cu sume de peste 20.000 lei, tinand cont si de declaratiile celorlalti martori audiati, consideram ca inculpatul M. a avut cunostinta de ilegalitatile comise de cele doua, de faptul ca in realitate, persoanele in numele carora ridica ajutoare rambursabile de la CARP nu le-au imputernicit pe acestea, iar prin modul in care a inteles sa-si desfasoare activitatea, nu a facut decat sa delapideze fondurile CARP Mures, in sprijinul faptului ca intre inculpatul M. si invinuitele S. si G. exista o legatura, se aduce si faptul ca, desi inculpatul M. cunostea ca invinuitele nu mai locuiesc la adresele de domiciliu - invinuita G. locuind intr-un imobil apartinand prietenei inculpatului, iar contractul de inchiriere fiind gasit in biroul lui M., contract care prevede doar obligatia invinuitei G. de a achita consumul fara plata vreunei chirii - totusi, notificarile privind restanta la plata ajutoarelor rambursabile au fost facute pe adresele de domiciliu. De asemenea, in dosarul trimis de catre DNA Tg. Mures, exista o transcriere a unei discutii purtate intre S. C. si M. A., din care rezulta ca acesta din urma cunostea situatia reala si, de asemenea, o asigura pe invinuita Serban ca va face demersuri pentru a musamaliza neregulile comise de catre aceasta.
In acest sens, s-a mentionat atat faptul ca inculpatul a avut cunostinta despre faptul ca unele persoane i-au comunicat ca in realitate nu au luat nici un imprumut, desi numele lor apare ca beneficiari ai unor ajutoare rambursabile, insa nu a facut nici un demers, precum si faptul ca in momentul in care angajati ai CARP au facut demersuri pentru stabilirea adevaratei stari de fapt, inculpatul, in loc sa continue aceste activitati, le-a solicitat acestora note explicative, ceea ce denota ca nu dorea sa afle adevarul. Acestea, impreuna cu mentiunile legate de pedeapsa stabilita de lege pentru infractiunea comisa, se apreciaza ca duc la concluzia existentei prevederile art. 148 lit. f C.p.p.
S-a considerat ca in cauza sunt intrunite prevederile art. 143 Cod procedura penala conform carora, masura arestarii inculpatului poate fi luata daca sunt probe sau indicii temeinice ca acesta a savarsit o fapta prevazuta de legea penala.
Analizand propunerea de arestare preventiva, prin prisma intrunirii dispozitiilor art. 143, art. 148 alin.l lit.a ind.l si f Cod procedura penala, s-au retinut urmatoarele:
Inculpatul M.A. este cercetat sub aspectul comiterii infractiunii de delapidare in forma continuata, prev de art. 215 alin. 1, 2 Cod penal cu aplicarea art 41 alin 2 Cod penal, constand in aceea ca in perioada 13.07.2007 - 24.04.2009, ar fi aprobat un numar de 39 de contracte de ajutor reciproc rambursabil in mod ilegal, in timp ce exercita functia de presedinte al CARP Tg. Mures, incalcand prevederile statutului acestei asociatii si prejudiciind-o cu suma de circa 502.400 lei.
Intr-adevar acesta avea, conform art. 12 alin. 3 din Statutul CARP, obligatia de a examina si de a aproba documentele care angajeaza bunurile materiale si banesti ale casei, dupa ce s-a acordat viza controlului financiar preventiv.
Asa cum a aratat si numita B. E. cercetata in cauza, nu a existat o alta persoana in afara de aceasta, care a avut functia de secretara in cadrul CARP Tg. Mures, si presedinte, respectiv inculpatul, care sa fi semnat contractele de imprumut existente la dosar. A mai sustinut si ca, nu cunoaste sa fi existat vreo dispozitie a conducerii institutiei prin care sa se fi interzis ca imprumuturile mai mari sa fie supuse Consiliului director, desi conform statutului se mentioneaza ca imprumuturile care depasesc un anumit cuantum nu pot fi aprobate doar de presedintele CARP, ci sunt supuse aprobarii Consiliului Director, in urma analizarii acestor contracte, s-a constatat ca imprumuturile au fost aprobate cu nerespectarea conditiilor privind existenta girantilor, cu depasirea plafonului de care ar fi putut beneficia persoana solicitanta in raport cu cuantumul fondului sau chiar fara existenta vreunui fond si in lipsa actelor justificative privind veniturile beneficiarilor sau ale girantilor. Astfel, s-a ajuns la situatia in care persoane de genul numitelor S. D, G. D, aceasta din urma locuind chiar intr-o garsoniera care apartine faptic inculpatului, si pentru care nu plateste chirie, S. C. M., au ridicat astfel de ajutoare folosind ca giranti ori beneficiari oameni care nu au avut nicio implicare in aceste activitati si care au fost audiati ca martori in cauza si anume: F. F., B. M., N. A. C., M. A., C. V., C. D., R.A., B.A., K. J., H.M., G. D., B. I., G. R., S. l., K.I., C. M., B. I., L. T., L. V., etc.. Chiar martora N. A. M., a declarat ca a observat vizitele foarte dese ale numitei G.D. pentru a ridica imprumuturi in numele unor membrii CARP si nu se poate concluziona ca inculpatul nu ar fi cunoscut aceasta situatie, in masura in care aceasta locuia intr-un imobil care faptic ii apartinea si pentru care nici nu platea chirie, prin urmare, era in relatii apropiate, prezumabil, cu inculpatul. Neregulile contractuale existente au fost constatate si de martora R. R., cenzor in cadrul CARP Tg Mures si care a aflat ca numitele G. D. si S. C. au ridicat in calitate de imputernicite ale unor beneficiari care, de altfel, nu au solicitat niciodata vreun imprumut si nici nu le-au imputernicit pe acestea, mai multe sume de bani. De asemenea, a mai constatat ca in multe situatii, aceeasi persoana care beneficia de un imprumut semna in calitate de girant la mai multe contracte, lucru care era interzis in cadrul institutiei.
La fel, martora M. E. E., a aratat ca daca solicitantul nu avea fond suficient si imprumutul era prea mare, il indruma sa se adreseze inculpatului si contabilei S. care decideau. Mai mult, inculpatul a fost sesizat de martora despre situatiile care vizau pe solicitantii cu fond mult mai mic si carora nu ar fi trebuit sa li se acorde imprumuturi, insa, cu toate acestea, nu a luat nicio masura.
Toate aspectele indicate, duc la concluzia existentei unor probe si indicii temeinice care justifica presupunerea ca inculpatul ar fi savarsit o fapta prevazuta de legea penala, respectiv infractiunea de delapidare, prev. de art. 215 ind.l alin isi 2 Cod penal, in forma continuata, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Cat priveste intrunirea dispozitiilor art. 148 alin. l lit. a ind. l si cele ale art. 148 alin. l lit. f Cod procedura penala, din declaratia martorei N.A. M., a rezultat ca, desi inculpatul stia ca prin Ordonanta Parchetului de pe langa Tribunalul Mures din 20 noiembrie 2009, i s-a interzis sa ia legatura in vreun fel cu martorii in cauza, a contactat-o, cu rea-credinta, pentru a o determina sa redacteze o plangere care viza de altfel fapta pentru care acesta este cercetat in cauza. Acesta chiar i-a spus martorei ca nu s-au intalnit si nu au vorbit, tocmai pentru ca stia ca nu are voie sa se apropie de aceasta cu nici un pretext. De aici rezulta reaua-credinta a inculpatului care a incalcat una din obligatiile instituite de parchet ca urmare a luarii masurii preventive a obligarii de a nu parasi localitatea de domiciliu.
La dosar exista si copia inregistrarii audio pe un CD a convorbirii purtate intre martora si inculpat care vine sa sprijine declaratia martorei enuntate.
Relativ la conditia prevazuta de art. 148 alin. l lit. f Cod procedura penala, s-a retinut ca pedeapsa prevazuta de lege pentru fapta presupus savarsita de inculpat este mai mare de 4 ani, intre 10 si 20 de ani, iar lasarea lui in libertate prezinta in mod cert un pericol concret pentru ordinea publica, pericol care rezulta din gravitatea infractiunii, prin prisma modalitatii de comitere a repetabilitatii actelor materiale infractionale pe o perioada lunga de timp, a prejudiciului foarte mare presupus a fi cauzat si care pana in prezent nu s-a recuperat aproape deloc, prin prisma calitatii persoanelor implicate, chiar inculpatul avea functie de conducere, a modului in care isi imparteau sarcinile pentru atingerea scopului infractional, pericol care primeaza in raport cu interesul personal al inculpatului de a fi cercetat in stare de libertate, prin prisma varstei inaintate sau a bolilor de care sufera. S-a apreciat ca cercetarea in stare de arest preventiv a inculpatului se impune a fi dispusa cu atat mai mult cu cat o alta masura preventiva, neprivativa de libertate, a fost deja luata in favoarea inculpatului, insa acesta, cu buna stiinta a incalcat una din obligatiile care i s-au impus. Daca acesta ar fi cercetat in stare de libertate, ar exista riscul influentarii sau a contactarii si a altor martori implicati in cauza, cu atat mai mult cu cat inculpatul a manifestat pana in prezent o atitudine de nerecunoastere a acuzelor care i s-au adus.
Fata de cele de mai sus, s-a apreciat ca masura arestarii preventive este necesara pentru buna desfasurare a urmaririi penale, urmand sa se admita propunerea Parchetului, astfel cum a fost formulata.
Impotriva acestei hotarari, in termenul legal, prev. de art.149/1 alin.13 Cod procedura penala, a declarat recurs inculpatul, care solicita punerea in libertate avand in vedere ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru arestarea sa.
Examinand legalitatea si temeinicia hotararii atacate sub aspectul motivelor de recurs si in conformitate cu disp. art.3856 alin.3 Cod procedura penala, Curtea a apreciat ca recursul nu este fondat pentru urmatoarele considerente:
La data de 19.11.2009 procurorul din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul Mures, prin ordonanta a dispus inceperea urmaririi penale a invinuitului M. A., sub aspectul savarsirii infractiunii de delapidare in forma continuata, fapta prev. de art.2151 alin.1 si 2 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal.
Prin Ordonanta din data de 20.11.2009, acelasi procuror a dispus fata de M.A. luarea masurii preventive a obligarii de a nu parasi localitatea pentru o perioada de 30 de zile, din data de 10.11.2009 pana la data de 20.12.2009.
La data de 25.11.2009 prin Ordonanta, procurorul a dispus retinerea inculpatului M. A. pentru 24 de ore incepand cu data de 25.11.2009 ora 16,15, iar la data de 26.11.2009 a formulat propunerea de arestare preventiva a inculpatului care a fost admisa de Tribunalul Mures prin incheierea atacata.
Hotararea primei instante este nelegala pentru urmatoarele considerente:
Asa cum aratam mai sus, impotriva inculpatului M. A. a fost luata, la data de 20.11.2009, masura preventiva a obligarii de a nu parasi localitatea pentru o perioada de 30 de zile.
Potrivit art.139 alin.1 Cod procedura penala, masura preventiva luata se inlocuieste cu o alta masura preventiva, cand s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea masurii.
In speta, procurorul a apreciat ca s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea masurii preventive a obligarii de a nu parasi localitatea, intrucat se sustine ca inculpatul nu a respectat obligatiile impuse in acest sens si a contactat-o pe martora N. A., insa in loc sa solicite inlocuirea acestei masuri, in conformitate cu disp. art.139 alin.1 Cod procedura penala, a solicitat luarea masurii arestarii preventive a inculpatului fara insa ca in prealabil sa revoce masura obligarii de a nu parasi localitatea, astfel ca fata de inculpat au subzistat doua masuri preventive, respectiv masura preventiva a obligarii de a nu parasi localitatea si arestarea preventiva, cu toate ca textul art.136 alin.1 Cod procedura penala, prevede ca "se poate lua fata de acesta una dintre urmatoarele masuri_". Prin urmare, textul de lege prevede in mod expres ca fata de invinuit sau inculpat se poate lua doar o singura masura preventiva, astfel ca hotararea tribunalului prin care s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului, in conditiile in care fata de acesta era luata in mod valabil o alta masura preventiva, iar aceasta nu a fost revocata, este nelegala.
In cazul de fata procurorul trebuia sa solicite inlocuirea masurii dispuse inca din data de 20.11.2009, ori putea, in conformitate cu disp. art.139 alin.32 rap. la art.136 alin.4 Cod procedura penala, sa revoce aceasta masura, si abia apoi, sa solicite luarea masurii preventive. Existenta a doua masuri preventive luate fata de acelasi inculpat, in aceeasi perioada de timp este exclusa de textul de lege aratat mai sus.
De asemenea, nici procurorul si nici instanta de judecata nu au avut in vedere disp.art.145 alin.3 Cod procedura penala, care prevad ca in caz de incalcare cu rea-credinta a masurii aplicate sau a obligatiilor, masura obligarii de a nu parasi localitatea va fi inlocuita cu masura arestarii preventive.
Avand in vedere ca temeiul principal al formularii propunerii de arestare preventiva l-a constituit incalcarea interdictiei de a lua legatura cu martorii, era absolut necesar ca in cauza sa fie formulata o cerere de inlocuire a masurii preventive si nu a unei cereri de luare a masurii arestarii preventive.
Propunerea de arestare preventiva nu este fondata nici cu privire la toate temeiurile de drept ale arestarii. Prima instanta a retinut ca temeiuri ale arestarii disp. art.148 lit.a1 si f din Codul procedura penala.
Cu privire la disp. art.1481 Cod procedura penala, Curtea, a constatat ca acesta nu este aplicabil in cauza. Textul de lege prevede ca este aplicabil acest temei atunci cand "inculpatul a incalcat, cu rea-credinta, masura obligarii de a nu parasi localitatea sau tara ori obligatiile care ii reveneau pe durata acestor masuri."
In speta, nu s-a dovedit reaua-credinta a inculpatului cu privire la incalcarea obligatiilor stabilite pe durata acestei masuri.
In Ordonanta procurorului din 20.11.2009 prin care s-a dispus luarea masurii preventive a obligarii de a nu parasi localitatea, nu s-a indicat in concret, fata de care martori sa nu se apropie inculpatul, ci s-a apelat la o formulare generala, respectiv sa nu se apropie de martorii din cauza si sa nu comunice direct sau indirect cu acestia.
Avand in vedere ca in cauza respectiva, inculpatul M. A. a avut initial calitatea de martor, iar fata de acesta s-a dispus inceperea urmaririi penale doar la data de 19.11.2009, nu cunostea care sunt martorii din cauza, mai ales ca din dosar rezulta ca au fost audiati un numar mare de martori, urmand probabil a fi audiati si alti martori, iar procurorul in ordonanta nu a indicat fata de care martori sa nu se apropie, astfel ca nu se poate retine reaua-credinta a acestuia, atunci cand a apelat la martora N. A. pentru a-i redacta pe calculator o plangere impotriva Ordonantei procurorului din 20.11.2009.
De asemenea, nici prev. art.148 lit.f Cod procedura penala, retinute de prima instanta nu sunt fondate. Daca prima cerinta a acestui text este indeplinita, pedeapsa pentru infractiunea retinuta in sarcina inculpatului fiind mai mare de 4 ani, cea de-a doua cerinta, respectiv pericolul concret pentru ordinea publica, nu este indeplinita.
In speta, nu s-a dovedit prin probe ce pericol concret pentru ordinea publica prezinta inculpatul daca ar fi lasat in libertate avand in vedere ca acesta are varsta de aproape 80 de ani, nu are antecedente penale iar infractiunea retinuta in sarcina sa, in acest moment, nu este pe deplin conturata.
Fata de considerentele expuse, Curtea in baza art.38515 pct.2 lit.d Cod procedura penala, a admis recursul declarat de inculpatul M. A., a casat integral incheierea penala atacata si, pe cale de consecinta, a respins propunerea de arestare preventiva formulata de Parchetul de pe langa Tribunalul Mures impotriva inculpatului M. A., a anulat mandatul de arestare preventiva nr.29 din 26.11.2009 emis de Tribunalul Mures pe seama inculpatului si a dispus punerea de indata in libertate a acestuia, daca nu este arestat in alta cauza.
Cheltuielile judiciare in prima instanta si in recurs au ramas in sarcina statului.