CURTEA DE APEL ORADEA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
Garantarea dreptului la apararea inculpatilor arestati preventiv (art.6 alin.5 din Codul de procedura penala, art.171 alin.4/1 si art.172 din Codul de procedura penala, combinat cu art.385/9 pct.6 din acelasi cod si art.6 paragraful 3 lit.c din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Solutionarea cauzei in lipsa aparatorului ales fara ca acesta sa fie incunostintat cu privire la propunerea de prelungire a masurii arestarii preventive a inculpatului, precum si cu privire la termenul fixat pentru solutionarea propunerii parchetului, produce o vatamare a intereselor inculpatului, respectiv a dreptului la aparare, vatamare sanctionata cu nulitate absoluta prevazuta de art.197 al.2 din Codul de procedura penala.
Incheierea penala nr.59/I.R./02.09.2008
(dosar nr.3247/83/2008)
Prin incheierea penala nr.54/CC din 25 august 2008, pronuntata de Tribunalul Satu Mare in dosarul penal nr.3247/83/2008, in baza art.159 Cod procedura penala raportat la art.155 Cod procedura penala, a fost admisa propunerea Parchetului de pe langa Tribunalul Satu Mare si s-a dispus prelungirea masurii arestului preventiv luata fata de inculpatul S. E., pe o durata de 30 de zile, de la 29.08.2008 pana la 27.09.2008 inclusiv.
Cheltuielile judiciare au ramas in sarcina statului si s-a dispus virarea din contul Ministerului Justitiei in contul Baroului Satu Mare a sumei de 40 lei reprezentand onorariul aparatorului din oficiu.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut ca subzista temeiurile care au stat la baza luarii masurii arestarii preventive fata de inculpatul S. E., fiind indeplinite conditiile art.148 lit.f Cod procedura penala, motiv pentru care a admis propunerea parchetului si a dispus prelungirea masurii arestarii preventive pentru o perioada de 30 de zile.
Impotriva acestei incheieri, in termen legal, a declarat recurs inculpatul S. E. solicitand admiterea acestuia, casarea si modificarea hotararii atacate in sensul de a se dispune respingerea propunerii de prelungire a masurii arestului preventiv, in principal, pe motiv ca s-a incalcat dreptul sau la aparare, avocatul ales neavand posibilitatea sa studieze dosarul cauzei si nefiind incunostintat de termenul fixat pentru solutionarea cauzei. In subsidiar, inculpatul a solicitat reformarea hotararii primei instante, intrucat temeiurile care au determinat arestarea initiala s-au modificat si nu exista temeiuri noi care sa justifice privarea de libertate.
Examinand incheierea recurata prin prisma motivelor invocate cat si din oficiu, conform prevederilor art.385/6 alin.2 Cod procedura penala si art.385/14 combinat cu art.155 si urm. Cod procedura penala, curtea a constatat ca aceasta este nelegala si netemeinica, iar recursul formulat apare ca intemeiat si, in consecinta, in baza dispozitiilor art.385/15 pct.2 lit.a raportat la art.159 alin.10 Cod procedura penala combinat cu art.140/3 alin.7 Cod procedura penala, a admis recursul, a casat si modificat hotararea recurata in sensul ca a respins propunerea formulata de parchet privind prelungirea masurii arestarii preventive, cu consecinta punerii de indata in libertate a inculpatului daca nu este arestat in alta cauza.
Din actele si lucrarile aflate la dosar, rezulta ca la data de 22.08.2008 Parchetul de pe langa Tribunalul Satu Mare a formulat propunere de prelungire a arestarii preventive prin care a solicitat prelungirea duratei arestarii preventive a inculpatului S. E. pe motiv ca la dosarul cauzei nu s-a depus expertiza medico-legala dispusa la solicitarea inculpatului si urmeaza a se prezenta materialul de urmarire penala.
Instanta de fond a stabilit un termen pentru solutionarea recursului la data de 25.08.2008, cand s-a solutionat cauza in lipsa aparatorului ales, care nu a fost incunostintat cu privire la termen, dar in prezenta unui avocat din oficiu ( a se vedea delegatia pentru asistenta judiciara obligatorie nr.1645 emisa in aceeasi zi, 25.08.2008).
Potrivit imputernicirii avocatiale nr.133 din 8.08.2002 emisa de Cabinet Avocatial P. V., inculpatul si-a angajat avocat ales pentru a-i reprezenta interesele pe tot parcursul urmaririi penale, in fata organelor de urmarire penala si instantele de judecata. Cu toate acestea, astfel cum am reliefat anterior, instanta de fond a solutionat cauza in lipsa aparatorului ales, fara ca acesta sa fie incunostintat conform exigentelor impuse de art.6 alin.5 Cod procedura penala, art.171 alin.4/1 si art.172 Cod procedura penala si art.6 paragraful 3 lit.c din Conventia de la Strasbourg.
Prevederile legale mentionate reglementeaza asistenta juridica a inculpatului si drepturile aparatorului, care sunt obligatorii atat pentru organele de urmarire penala cat si pentru instanta de judecata.
Este de observat ca prin Legea nr.356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala s-au adus modificari in materia asistentei juridice, iar prin Legea nr.57/2008 s-a modificat textul art.172 Cod procedura penala intitulat "drepturile aparatorului", in sensul obligativitatii incunostintarii avocatului cu privire la orice act de urmarire penala, pentru a se asigura o aparare efectiva si reala a inculpatului, in concordanta cu exigentele europene in materie.
Asigurarea unui continut real dreptului la aparare al inculpatului inseamna inlaturarea restrangerii aplicarii prevederilor legale referitoare la asigurarea asistentei juridice.
In contextul tuturor normelor de procedura penala care se refera la asistenta juridica efectiva a inculpatului si la drepturile aparatorilor, nu se poate sustine teza ca asistenta juridica este asigurata si din oficiu, in conditiile in care inculpatul are avocat ales iar acesta nu a fost incunostintat cu privire la propunerea de prelungire a masurii arestarii preventive, precum si cu privire la termenul fixat pentru solutionarea propunerii parchetului, neavand posibilitatea de a-i formula o aparare pertinenta inculpatului. Nu exista nici o ratiune pentru a se sustine o asemenea teza, dat fiind dispozitiile legale nationale si europene obligatorii in materie.
In caz de nesocotire a normei privind asigurarea asistentei juridice se produce o vatamare a intereselor inculpatului, respectiv a dreptului la aparare, vatamare sanctionata cu nulitatea absoluta prev. de art.197 alin.2 Cod procedura penala.
Contrar dispozitiilor legale sus mentionate, organul de urmarire penala nu l-a incunostintat pe avocatul ales al inculpatului S. E. despre imprejurarea ca a formulat propunere de prelungire a masurii arestarii preventive, de asemenea nici instanta de judecata, trecand la solutionarea cauzei cu un avocat din oficiu, a carui delegatie a fost emisa in aceeasi zi in care s-a solutionat propunerea de prelungire a masurii arestarii preventive. Maniera in care a procedat instanta de fond nu satisface cerinta asigurarii efective a dreptului la aparare a inculpatului, existand o indoiala cu privire la apararea reala de care trebuie sa beneficieze inculpatul in tot cursul procesului penal.
In aceste conditii, incheierea de prelungire a masurii arestarii preventive este lovita de nulitate absoluta - art.197 alin.2 Cod procedura penala, fiind incident in speta motivul de casare prevazut de art.385/9 pct.6 Cod procedura penala si, intrucat, masura arestarii preventive a expirat la data de 28 august 2008 ( a se vedea incheierea de arestare preventiva din 31.08.2008 pe baza careia s-a emis mandatul de arestare preventiva nr.16 din 31.VII.2008, pe o durata de 29 zile, de la 31.07.2008 pana la 28.08.2008), urmeaza a se dispune punerea de indata in libertate a inculpatului, daca nu este arestat in alta cauza.
Avand in vedere nulitatea absoluta a hotararii atacate, celelalte aspecte reliefate de inculpat prin recursul depus in scris nu vor fi analizate de catre instanta de control judiciar.