Curtea de Apel Cluj, Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, decizia nr. 4157 din 28 octombrie 2011
Prin sentinta civila nr. 3691 din data de 09.09.2011 pronuntata de Tribunalul Cluj s-a admis cererea formulata de reclamanta S.C. N.Z.I. S.R.L. CLUJ-NAPOCA, impotriva paratelor DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE CLUJ si ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI CLUJ NAPOCA si s-a dispus suspendarea executarii deciziei de impunere F-CJ 285/28.03.2011 emisa de ANAF-DGFP Cluj si a deciziei referitoare la obligatiile de plata accesorii nr. 13536 din 10.04.2011, pana la pronuntarea instantei de fond in dosarul Tribunalului Cluj.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut ca parata a emis decizia de impunere nr. 285/28.03.2011 si Decizia nr. 13536/10.04.2011 privind obligatiile de plata accesorii si titlurile executorii aferente vizand obligatii de plata a unor taxe si impozite in valoare de 52.389 lei si accesorii in cuantum de 24.519 lei.
Reclamanta a inregistrat atat contestatie administrativa impotriva acesteia cat si o cerere de chemare in judecata avand ca obiect anularea actelor administrative, inregistrata la Tribunalul Cluj.
Pentru a se dispune suspendarea actului administrativ in conditiile art. 14 din Legea 554/2004 este necesara existenta unui caz bine justificat definit ca fiind o imprejurare legata de starea de fapt si de drept de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ si sa existe necesitatea prevenirii unei pagube iminente care consta fie intr-un prejudiciu material previzibil si viitor, fie intr-o perturbare previzibila grava a functionarii unei autoritatii publice sa unui serviciu public.
In speta instanta de fond a constatat intrunite conditiile pentru suspendarea executarii actelor administrative, respectiv s-a achitat cautiunea, s-au contestat actele pe cale judiciara, exista o indoiala privind legalitatea actelor administrative in sensul ca se pune problema stabilirii unor obligatii de plata pentru anii 2003 si 2004 care se plaseaza in afara termenului de prescriptie de 5 ani si se pune problema interpretarii disp.art. 2 si 6 din HG 831/1997, iar masura popririi sumelor mentionate mai sus este de natura sa afecteze plata celorlalte obligatii ale reclamantei producandu-i o paguba.
Pentru aceste motive, in baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanta de fond a admis cererea si a dispus suspendarea executarii deciziei de impunere F-CJ 285/28.03.2011 emisa de ANAF-DGFP Cluj si a deciziei referitoare la obligatiile de plata accesorii nr. 13536 din 10.04.2011, pana la pronuntarea instantei de fond in dosarul Tribunalului Cluj.
Impotriva acestei sentinte, paratele DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A JUDETULUI CLUJ si ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA au declarat recurs prin care au solicitat admiterea acestuia, modificarea in tot a sentintei atacate, cu consecinta respingerii cererii de suspendare a executarii deciziei de impunere nr. F-CJ 285/28.03.2011 si a deciziei referitoare la plata obligatiilor accesorii nr. 13536/117/2011, intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. coroborate cu art. 3041 C.pr.civ. .
In motivarea recursului, paratele invedereaza ca nu sunt de acord cu solutia instantei de fond care a apreciat ca formal, sunt indeplinite conditiile pentru a se dispune suspendarea executarii deciziei de impunere in discutie, intrucat nu sunt indeplinite cumulativ cele doua conditii prev. de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat si producerea unei pagube iminente. Astfel, in speta, reclamanta nu a adus elemente prin care sa probeze una din conditiile ce se cer a fi indeplinite cumulativ, iar punerea in executare a deciziei de impunere desi este generatoare de paguba pentru patrimoniul reclamantei, nu este suficienta pentru a demonstra existentei celeilalte conditii si anume paguba iminenta intrucat executarea actului administrativ atacat poarta doar riscul de a pune in dificultate financiara reclamanta.
Pe de alta parte, in opinia paratelor, aprecierea instantei ca nu s-ar fi solutionat plangerea impotriva deciziei de impunere nr. 285/28.03.2011 atacate pe calea contenciosului administrativa nu este reala, iar in acest sens sta marturie decizia nr. 316/27.07.2011 comunicata reclamantei la data de 03.08.2011.
La fel de neverificata este si aprecierea instantei de fond referitoare la faptul ca stabilirea unor obligatii de plata aferente anilor 2003 si 2004 este inafara termenului de prescriptie, deoarece instanta nu a observat ca in speta se pune in discutie suspendarea termenului de prescriptie a organului fiscal de a stabili obligatii, de la data la care i-a fost comunicata reclamantei decizia de desfiintare a vechiului control avand nr. 14/28.01.2009, comunicata reclamantei si prin care este instiintata ca va incepe un nou control a perioadei verificate prin aceasta. Mai mult, instanta de fond nu a observat ca de fapt, decizia de impunere a carei suspendare s-a solicitat, contine si sume stabilite aferent unor perioade in legatura cu care nu se pune in discutie prescriptie de constatare a organului fiscal.
In ceea ce priveste aspectele legate de interpretarea disp. art. 2 si 6 din H.G. nr. 831/1997, paratele au apreciate, in primul rand, ca acestea sunt legate de fondul cauzei, instanta neavand dreptul sa se pronunte, iar in al doilea rand, desi instanta a sesizat aspecte legate de interpretarea gresita a dispozitiilor legale de catre organul fiscal, nu aduce nici o lamurire cu privire la aspectele negative legate de interpretarea gresita a acestora.
Reclamanta S.C. N.Z.I. S.R.L. CLUJ-NAPOCA, desi legal citata, nu s-a prezentat personal sau prin reprezentat in fata instantei si nu a depus intampinare prin care sa-si exprime pozitia procesuala.
Analizand sentinta criticata prin prisma motivelor de recurs invocate si a dispozitiilor legale incidente, Curtea retine urmatoarele:
Prin decizia de impunere nr. F-CJ285 din 28.03.2011 si decizia nr. 13536/10.04.2011 emise de DGFP Cluj, respectiv de AFP Cluj Napoca, in privinta carora s-a dispus suspendarea executarii prin sentinta civila nr. 3691/09.09.2011 pronuntata de Tribunalul Cluj, s-a stabilit in sarcina intimatei SC N.Z.I. SRL obligatia de plata a urmatoarelor sume: 16.952 lei, reprezentand impozit pe profit agenti economici, 20.855 lei, majorari de intarziere aferente impozitului pe profit, 14.582 lei, TVA lunar si 24.519 lei reprezentand impozit pe veniturile din salarii, impozit pe profit, si dobanzi si penalitati de intarziere aferente taxei pe valoare adaugata.
Aceste decizii de impunere au fost emise ca urmare a raportului de inspectie fiscala incheiat de inspectia fiscala din cadrul DGFP Cluj la data de 28.03.2011 care a verificat modul de aplicare de catre SC N.Z.I. SRL a dispozitiilor referitoare la impozitul pe profit si taxa pe valoare adaugata, in perioada 1 iulie 2003- 30 iunie 2008.
In esenta, echipa de inspectie fiscala a retinut ca o parte din facturile inregistrate in contabilitatea reclamantei in anii 2003, 2004, 2006 nu apartin societatilor mentionate ca furnizori sau nu au fost completate toate informatiile prevazute de dispozitiile legale si prin urmare nu indeplinesc conditiile pentru a fi calificate documente justificative, astfel ca au fost majorate cheltuielile nedeductibile rezultand un impozit pe profit suplimentar. De asemenea, s-a retinut ca reclamanta nu justifica dreptul de deducere a TVA inscris in aceste facturi deoarece societatile furnizoare nu au depus declaratii si deconturi de TVA aferent perioadelor in care au fost inregistrate aceste facturi.
In conditiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanta competenta sa judece fondul cauzei va putea dispune, motivat, suspendarea actului administrativ atacat si potential vatamator pentru cel interesat.
Conditiile legale, stipulate de art. 14 din actul normativ mentionat anterior, respectiv cazul bine justificat si paguba iminenta, au fost analizate de catre instanta de fond, iar concluzia indeplinirii cumulative a acestor doua conditii, in cazul de fata, este imbratisata si de catre Curte.
Astfel, in privinta conditiei existentei unui caz bine justificat, practica judiciara a stabilit ca ii este permisa instantei investita cu solutionarea cererii de suspendare sa procedeze la o analiza sumara a legalitatii actului de impunere, din perspectiva sustinerilor partilor. Existenta cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidenta, caci o asemenea cerinta si interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei, statuare la care achieseaza inclusiv recurenta prin motivele de recurs formulate.
Instanta considera ca argumentele ample ale reclamantei cu privire la nelegalitatea actelor administrative fiscale emise de parata si care urmeaza a fi puse in executare sunt aparent valabile si justifica masura suspendarii, coroborand aceste sustineri cu materialul probator administrat in cauza.
Astfel, un motiv de aparenta nelegalitate a deciziei de impunere contestate, apreciat ca atare si de instanta de fond, este faptul ca organele fiscale au stabilit in anul 2011 obligatii fiscale aferente anilor 2003 si 2004, cunoscut fiind faptul ca, in materie fiscala, dreptul organului fiscal de a stabili obligatii fiscale se prescrie in termen de 5 ani care incepe sa curga de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care s-a nascut creanta fiscala, asa cum se deduce din prevederile art. 91 din OG nr. 92/2003.
Aceasta imprejurare este de natura a crea indoiala cu privire la legalitatea actului administrativ fiscal atacat, cel putin pentru o parte din sumele stabilite de organele fiscale. Conditia cazului bine justificat poate fi retinuta in ipoteza in care, la o privire sumara a actului, acesta apare ca fiind ilegal, chiar si partial.
Asa fiind, incidenta cazului bine justificat rezida nu numai in simplele afirmatii ale reclamantei, dar si in argumentele juridice prezentate si sumar probate, aparent valabile, de natura a crea insa o indoiala in ceea ce priveste actele contestate si a caror legalitate nu a fost inca verificata in conditii de contradictorialitate. Imprejurarea ca a fost respinsa contestatia administrativa nu impieteaza asupra solutiei instantei de fond deoarece organul care a solutionata nu beneficiaza de garantii de independenta si impartialitate astfel ca nu se poate retine teza recurentei potrivit apararile reclamantei ar fi profund neintemeiate.
Nu in ultimul rand, pentru admisibilitatea cererii de suspendare a actului administrativ se impune si indeplinirea cerintei privind prevenirea unei pagube iminente asa cum a fost aceasta definita in art. 2 alin (1) lit s din legea nr. 554/2004 respectiv "un prejudiciu material viitor si previzibil sau, dupa caz, perturbarea vizibila grava a functionarii unei autoritati publice sau a unui serviciu public".
Paguba iminenta apare in acest caz ca fiind prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidenta intrucat mentinerea efectelor actului administrativ atacat va avea drept consecinta imediata executarea silita a reclamantei. Executarea creantei stabilite prin actul administrativ fiscal contestat ar putea conduce la blocarea activitatii sale comerciale, prejudiciu pe care echitatea il impune ca fiind de evitat, atat timp cat exista un argument juridic aparent valabil cu privire la nelegalitatea actului .
Fata de toate considerentele mai sus expuse, in lumina dispozitiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 312 cod pr civ se impune respingerea recursurilor declarate de recurentele DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE CLUJ si ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A MUN. CLUJ-NAPOCA impotriva sentintei civile nr. 3.691 din 9 septembrie 2011 a Tribunalului Cluj, pe care o va mentine in intregime. (Judecator Monica Ileana Iuga)