Curtea de Apel Cluj, Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, decizia nr. 3911 din 21 octombrie 2011
Prin sentinta comerciala nr.3940 din 16 iunie 2011 a Tribunalului Comercial Cluj s-a respins, ca neintemeiata cererea formulata de reclamantii B.I.L. in contradictoriu cu parata SC A. SA .
Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut ca in speta dedusa judecatii nu a fost justificata conditia urgentei.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul F.E.S.P. solicitand admiterea acestuia si casarea hotararii instantei de fond cu consecinta suspendarii executarii hotararilor nr.1 a A.G.O.A. si nr.2 A.G.E.A. SC A. SA, adoptate in cadrul adunarilor care au avut loc in data de 28.04.2011.
Recurentul a relevat ca prima instanta a realizat o gresita aplicare a prevederilor art. 581 Cproc.civ.
La data de 1 iulie 2011 reclamantul B.I.L. a declarat recurs solicitand admiterea recursului, casarea hotararii recurate si suspendarea executarii hotararii nr.1 a A.G.O.A. si nr.2 A.G.E.A. SC A. SA adoptate in cadrul adunarilor care au avut loc in data de 28.04.2011, publicate in Monitorul Oficial partea a IV-a nr.1749/17.05.2011 pana la solutionarea irevocabila a actiunii in anularea hotararilor AGOA si AGEA anterior individualizate..
Recurenta a sustinut ca suspendarea executarii hotararilor atacate este justificata intrucat in urma publicarii lor in Monitorul Oficial, acestea au devenit executorii.
Considera ca cerinta urgentei a fost dovedita avand in vedere ca in baza situatiilor financiare, societatea a stabilit baza impozabila pentru cladirile detinute de societate si a adoptat o hotarare de reducere a capitalului social implicatiile ireversibile sau greu reversibile in cazul aplicarii acesteia fiind facil de sesizat.
Recurentul enumera cateva dintre efectele, inca nematerializate, dar care se vor produce cu siguranta daca hotararile AGOA si AGEA nu vor fi suspendate: reducerea capitalul social sub limita obligatorie stabilita de BVB pentru admiterea/mentinerea la tranzactionare a actiunilor emise de A. SA si implicit ingradirea dreptului de proprietate asupra actiunilor prin imposibilitatea tranzactionarii lor in mod liber pe bursa); scaderea gajului general al creditorilor chirografari ai societatii; stabilirea in mod eronat a bazei impozabile cu grave consecinte in planul raspunderii fiscale ( in cazul anularii hotararii AGOA privind reevaluarea activelor, se vor stabili impozite mai mari, iar societatea va datora penalitati pentru diferentele constatate de organul fiscal).
Arata ca este de necontestat faptul ca o hotarare AGA incepe sa isi produca efectele de la data adoptarii-publicarii in Monitorul Oficial. Recurenta nu solicita si nici nu poate solicita suspendarea efectelor produse ci, doar a efectelor ulterioare. Unele dintre acestea pot fi enumerate, iar altele nu, deoarece activitatea societatilor comerciale este complexa.
Avand in vedere importanta hotararilor ce pot schimba radical si ireversibil activitatea paratei, recurenta solicita suspendarea tuturor efectelor hotararilor AGOA si AGEA, unele dintre ele fiind unele enumerate exemplificativ.
In ce priveste caracterul vremelnic, arata ca acesta rezulta din insasi natura masurii pe care o solicita instantei, respectiv suspendarea executarii hotararii AGOA si AGEA SC Amratura SA din 28.04.2011, pana la solutionarea irevocabila a actiunii in anulare intetanta de subscrisa, aflata pe rolul Tribunalului Comercial Cluj.
Prin intampinarea depusa la dosar in data de 14 octombrie 2011, SC A. SA solicita respingerea recursurilor ca nefondate si mentinerea in totalitate a hotararii atacate, cu cheltuieli de judecata in suma de 7830 lei.
Din actele si lucrarile dosarului, Curtea retine urmatoarele:
Potrivit art. 581 alin.1 C.pr.civ., instanta va putea sa ordone masuri vremelnice, in cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru inlaturarea piedicilor se s-ar ivi cu prilejul unei executari. Astfel, pentru admisibilitatea cererii de ordonanta presedintiala trebuie intrunite cumulativ trei conditii care rezulta din dispozitiile legale care reglementeaza o astfel de cerere si anume: vremelnicia, neprejudecarea fondului si urgenta, conditie care, in absenta unei definitii date de Codul de procedura civila, se circumscrie doar intr-una din cele trei situatii enumerate de alin.1 al art. 581 C.pr.civ.
Codul de procedura civila, nu defineste urgenta enumerand doar cele trei cazuri in care s-ar putea apela la ordonanta presedintiala, astfel ca in doctrina, s-a aratat, cu referire la cel de al doilea caz din cele enumerate de art. 581 alin.1 C.pr.civ., ca exista urgenta ori de cate ori dreptul partii care reclama ar fi amenintat ca se pierde cu totul, daca aceasta parte ar recurge la procedura obisnuita de judecata sau cel putin ar suferi un prejudiciu imediat, atat de grav incat sa apara foarte greu de reparat.
In acest context, in concret, in speta, trebuia analizat in ce masura reclamantii ar suferi un prejudiciu iminent care ar putea justifica urgenta masurii solicitate si daca existenta unui atare prejudiciu ar aparea greu de reparat.
Prin urmare, urgenta trebuie sa rezulte din fapte concrete si sa nu constituie doar o eventualitate sau o probabilitate.
Cum insa reclamantii nu au expus fapte concrete in sustinerea cererii lor, limitandu-se sa arate doar ca hotararile isi produc efectele, prima instanta a fost in imposibilitate de a proceda la o analiza a eventualelor prejudicii, intrucat asemenea prejudicii nu au fost invocate, publicarea hotararilor in Monitorul Oficial fiind obligatorie din perspectiva dispozitiilor art.132 alin.2 din Legea nr.31/1990 .
Astfel doar publicarea in sine acelor doua hotarari nu este de natura, in lipsa dovedirii unor aspecte concrete, sa justifice luarea de urgenta a masurii suspendarii.
In speta conditia urgentei nu a fost justificata, faptele concrete expuse in cererea introductiva fiind doar fapte eventuale sau probabile.
Recurentii reclamanti au solicitat suspendarea executarii hotararilor Adunarii Generale Ordinara si Extraordinara a Actionarilor nr.1-2 din 28.04.2011 pana la solutionarea irevocabila a actiunii in anulare a acestor doua hotarari.
Reclamantii au relevat ca parata ar fi evaluat activele printr-o metoda nerecunoscuta de standardele europene, situatiile financiare nefiind conforme cu realitatea.
S-a sustinut ca reducerea capitalului social este din acest considerent nelegala, si ca intimata nu a dat dovada de transparenta in procedura adoptarii acestor hotarari.
Argumentele de nelegalitate invocate de cei doi actionari, vizeaza insa exclusiv fondul cauzei.
Or, o conditie esentiala a ordonantei presedintiale este aceea a neprejudecarii fondului raportului juridic litigios.
In sustinerea demersului juridic, reclamantii au facut trimitere la actiunea care vizeaza fondul litigiului, limitandu-se sa expuna scurte consideratii generale, fara a face referiri concrete de natura sa conduca la intrunirea in cauza a conditiei neprejudecarii fondului.
In mod corect prima instanta a statuat ca motivele invocate de cei doi actionari, vizeaza exclusiv fondul cauzei fiind identice cu cele care au fost invocate si in cererea de anulare care de altfel a si fost respinsa.
Atunci cand rezolva o cerere de ordonanta presedintiala, instanta nu are de cercetat fondul dreptului disputat intre parti, dar, pentru ca solutia sa nu fie arbitrara, este tinuta de analiza aparentei acestuia.
Astfel, daca paratul opune pretentiilor reclamantului un titlu, instanta, fara a cerceta in fond valabilitatea lui, trebuie sa se limiteze la examinarea validitatii formale a actului, a eficacitatii sau inopozabilitatii lui. Eventualele aparari de fond pot fi valorificate numai pe calea dreptului comun, conditia specifica de admisibilitate a neprejudecarii fondului fiind fundamentala, deoarece starea de fapt a unui proces se impleteste totdeauna indisolubil cu cea de drept si partile, atunci cand solicita judecatorului sa dispuna o masura provizorie, trebuie sa il convinga ca aceasta este una justa si conforma cu principiile de drept.
Abuzul de drept reclamat de catre recurenta B.I.L. nu este suficient de "caracterizat", pentru a justifica admiterea cererii, el putand fi relevat numai in urma unei analize complexe a fondului raportului juridic litigios analiza care nu este compatibila si nu poate fi realizata in acest cadru procesual.
Pentru aceste considerente si in temeiul prevederilor art. 312 C.proc.civ Curtea va respinge recursul declarat de reclamantul B.I.L. impotriva sentintei civile nr.3940 din 16.06.2011 a Tribunalului Comercial Cluj, pe care o va mentine in intregime.
Intrucat reclamantul F.E.S. nu si-a indeplinit obligatia procesuala de a timbra cererea de recurs Curtea va dispune anularea acesteia in conformitate cu dispozitiile art. 11, 20 Legea 146/1997.
In temeiul art. 276 C.proc.civ. va obliga recurentii in solidar sa plateasca intimatei SC A. SA suma de 2000 lei cheltuieli de judecata partiale in recurs. Curtea a considerat ca suma acordata intimatei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezinta o despagubire justa in raport de complexitatea si durata efectiva a acestei proceduri. (Judecator Simona Al-Hajjar)