Recunoasterea hotararilor penale straine in baza legii nr.302/2004.Instanta competenta material sa judece cererea de recunoastere a unei hotarari penale straine.Respectarea disp.art.6 din CEDO privind dreptul la un proces echitabil. Sentinta penala nr. 342 din data de 18.09.2007
pronunțată de Judecatoria Caracal

Recunoasterea hotararilor penale straine in baza legii nr.302/2004.Instanta competenta material sa judece cererea de recunoastere a unei hotarari penale straine.Respectarea disp.art.6 din CEDO privind dreptul la un proces echitabil.
Prin sentinta penala nr. 342/18.09.2007 pronuntata de Judecatoria Caracal in dosarul nr. 2718/207/2007, in baza art. 116 si urm. din legea 302/2004 modif. prin Legea 224/2006 s-a dispus recunoasterea sentintei din 30.11.2004 in dosarul nr. 04/00570 al Curtii de Apel din Pau Franta, privind pe condamnatul P.A.I., ce urmeaza sa execute pedeapsa de 3 ani inchisoare pentru infractiunea de trafic de droguri.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a constatat ca prin sentinta penala nr. 562/23.04.2007 Tribunalul Bucuresti si-a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea sa, investind-o astfel cu cererea Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, avand ca obiect recunoasterea sentintei penale nr. 30.11.2004 pronuntata de Curtea de Apel Pau, din Franta, intemeiat in drept pe dispoz. art. 118 din Legea 302/2004, privind cooperarea judiciara internationala in materie penala.
Conform art. 118 alin. 1 din Legea 302/2004 s-a dispus citarea condamnatului care , la data de 10.07.2007 , in temeiul art. 24 pct. 1 din OG 90/1999 aprobata prin Legea 35/2000, a formulat "opozitie" impotriva sentintei penala pronuntata de instanta franceza motivat de faptul ca aceasta este lovita de nulitate absoluta conform art. 5 alin.2 si art. 7 din CEDO atata vreme cat pe de o parte declaratia luata de organele vamale franceze, a fost data in limba franceza, pe care nu o cunostea, iar pe de alta parte intrucat, prelungirea arestarii preventive este lovita de aceeasi sanctiune ce produce acelasi efect cu privire la toate actele procesuale subsecvente acesteia.
Prin incheierea de sedinta din data de 10.07.2007 instanta de fond a respins cererea de opozitie apreciind ca din actele existente la dosar rezulta ca nu se poate considera ca hotararea ar fi fost pronuntata in lipsa numitului P.A.I., fiindu-i respectate toate garantiile procesuale oferite de art. 5 , 6 si 7 din CEDO.
S-a procedat la verificarea conditiei " reciprocitatii" ca si modalitate de recunoastere a hotararii penale straine, sens in care Ministerul Justitiei, la cererea instantei a comunicat ca Romania este parte la Conventia Europeana privind valoarea internationala a hotararilor represive, adoptata la Haga la 28.05.1970 ratificata prin OG 90/1999, aprobata prin Legea 35/2000 si la Protocolul Aditional la Conventia Europeana asupra transferarii persoanelor condamnate, adoptat la Strasbourg la 8.12.1997 ratificat prin OG nr. 92/1999 aprobata prin Legea nr. 511/2001.
In raport cu aceste aspecte, prima instanta a considerat indeplinita conditia reciprocitatii ceruta de art. 116 alin. 2 din Legea nr. 302/2004 si a procedat la analizarea celorlalte conditii cerute de acelasi text legal, respectiv daca a fost respectat dreptul la un proces echitabil in sensul art. 6 din CEDO, daca condamnarea a fost pronuntata pentru o infractiune politica sau pentru o infractiune militara, ce nu este o infractiune de drept comun, daca respecta ordinea publica a statului roman, daca hotararea de condamnare poate produce efecte juridice in Romania potrivit legii penale romane, daca nu s-a pronuntat o condamnare pentru aceleasi fapte impotriva aceleasi persoane in Romania ori daca o astfel de condamnare a fost pronuntata intr-un alt stat si recunoscuta in Romania.
Cu ocazia verificarii acestor conditii, prima instanta a retinut ca numitul P.A.I. a fost informat in timp scurt asupra acuzatiilor ce i-au fost aduse, in limba romana, fiind asistat de un traducator autorizat in limba romana, atat cu prilejul audierii sale de catre organele de politie cat si ulterior in instanta, a beneficiat de asistenta juridica fiind asistat de un avocat numit din oficiu, fiind avertizat ca nu va putea fi judecat in ziua respectiva decat cu acordul sau, acord pe care inculpatul in prezenta avocatului sau a inteles sa-l dea, ca invinuirea adusa i-a fost comunicata in limba engleza pe care a declarat ca o cunoaste, acceptand sa fie interogat in aceasta limba.
S-a retinut totodata ca numitul P.A.I. a fost condamnat pentru o infractiune de drept comun, respectiv trafic de droguri, infractiune prevazuta si pedepsita de legea romana precum si faptul ca acesta nu a mai fost condamnat pentru aceste fapte, in Romania ori in alt stat.
Prima instanta a constatat indeplinite toate conditiile cerute de lege, prevazute de art. 116 din Legea 302/204 privind recunoasterea pe cale principala a unei hotarari judecatoresti si avand in vedere ca, pe de o parte, prin sentinta din 30.11.2004 pronuntata in dosarul nr. 04/00570 a Curtii de Apel din Pau, a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani inchisoare si 20.000 euro amenda vamala, pedeapsa neexecutata, iar pe de alta parte, ca potrivit legii romane, respectiv art. 2 alin. 1 si 2 din Legea 143/2000 pedeapsa prevazuta pentru aceasta infractiune este de la 3 la 15 ani pentru fapta prev. de art. 2 alin. 1 si de la 10 la 20 ani pentru fapta prev. de art. 2 alin. 2, a substituit pedepsei aplicate, o pedeapsa de 3 ani inchisoare, cu executare in regim de detentie, retinand si imprejurarea ca amenda vamala nu este prevazuta de legea romana, ca si pedeapsa penala.
In baza art. 192 alin. 3 c.p.p. s-a dispus ca cheltuielile judiciare sa ramana in sarcina statului.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal au declarat recurs Parchetul de pe langa Judecatoria Caracal si condamnatul P.A.I..
1. Parchetul de pe langa Judecatoria Caracal a criticat sentinta primei instante pentru motive de nelegalitate, intrucat a fost pronuntata cu incalcarea dispozitiilor relative la competenta dupa materie, ce atrage nulitatea absoluta a acesteia, conform art. 192 alin. 2 c.p.p.
S-a sustinut ca inculpatul P.A.I. a fost condamnat de instanta franceza la pedeapsa de 3 ani inchisoare si 20.000 euro amenda vamala pentru delicte de import transport si detinere de stupefiante ( ecstasy) si de import fara declaratia unor marfuri interzise iar in conformitate cu prevederile art. 2 alin. 1 din Legea 143/26.07.2007 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoarea de la 3 la 15 ani si interzicerea unor drepturi "cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea in vanzare, vanzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpararea, detinerea ori alte operatiuni privind circulatia drogurilor de risc, fara drept".
Potrivit art. 27 pct. 1lit. d c.p.p. tribunalul judeca in prima instanta infractiunile privind traficul si consumul ilicit de droguri iar potrivit art. 118 alin. 2 din Legea 302/2004 modif. prin Legea 224/2006 relative la competenta teritoriala in ceea ce priveste procedura speciala de recunoastere pe cale principala a unei hotarari penale straine, trebuie sa fie interpretate in mod corect ca facand referire la instanta care din punct de vedere teritorial este competenta sa solutioneze astfel de cereri, fara insa a putea fi incalcate dispozitiile legale relative la competenta dupa materie, care atrag nulitatea absoluta.
S-a concluzionat ca aplicarea dispoz. art. 118 alin. 2 din Legea 302/2004 modificata prin Legea 224/2006 trebuie sa se faca distinct in fiecare caz in parte , in raport de natura infractiunilor savarsite de persoana condamnata prin hotararea penala straina, asa incat instanta competenta a recunoaste hotararea instantei franceze, este Tribunalul Olt, cata vreme conform art. 27 pct. 1 lit. b c.p.p., aceasta este competenta material sa judece in prima instanta infractiunea de trafic si consum ilicit de droguri.
Un alt argument in sprijinul acestui aspect este imprejurarea ca potrivit dispozitiilor art. 26 pct. 1 din Legea 35/2000 privind aprobarea OG 90/1999, opozitia formulata de condamnat conform art. 24 si urm. din Legea nr. 35/2000 se judeca in statul solicitat cu citarea condamnatului,in fata judecatorului competent al statului solicitat si potrivit procedurii acelui stat.
Pe cale de consecinta, noua examinare a cauzei, ca urmare a formularii opozitiei de catre condamnat, nu poate avea loc in fata oricarei instante ci numai in fata instantei competente a statului solicitat , potrivit procedurii acelui stat, in cauza fiind Tribunalul Olt.
S-a sustinut ca Judecatoria Caracal si-a depasit competenta prevazuta de lege pronuntandu-se cu privire la opozitia formulata de condamnat iar pe de alta parte substituind pedepsei initiale aplicate de instanta straina, o alta pedeapsa pentru savarsirea infractiunii de trafic de droguri, a pronuntat o hotarare lovita de nulitate absoluta.
2. In ceea ce priveste recursul condamnatului P.A.I., prin motivele scrise depuse la dosar ( fila 11-12) acesta a criticat sentinta primei instanta, pentru motive de nelegalitate fiind data cu incalcarea normelor de competenta materiala intrucat conform art. 27 pct. 1 lit.d c,.p.p. tribunalul judeca in prima instanta traficul si consumul ilicit de droguri, astfel ca hotararea de recunoastere pentru o astfel de infractiune trebuia facuta de Tribunalul Olt si nu de Judecatoria Caracal.
S-a sustinut ca desi la data de 10.07.2007 in temeiul art. 24 pct. 1 din Legea 35/2006 a formulat opozitie, prin care a aratat ca hotararea data de Curtea de Apel Pau din 30.11.2004 e lovita de nulitate conform art. 5 si 7 din CEDO, prima instanta nu s-a pronuntat asupra perioadei de detentie preventiva desi biletul de eliberare exista la fila 27 dosar fond.
Mai mult decat atat, instanta franceza a incalcat procedura vamala citind actul de sesizare intr-o limba pe care nu o cunostea, respectiv in limba franceza, fiind audiat ulterior in limba engleza, aspect ce contravine dispoz. art. 5-2 si 7 ale Curtii Europene a Drepturilor Omului.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentintei Judecatoriei Caracal si rejudecarea cauzei in sensul nerecunoasterii hotararii straine care este nelegala si lovita de nulitate absoluta.
Tribunalul Olt, prin dec.pen. nr.48/01.02.2008,examinand recursurile declarate prin prisma motivelor invocate cat si din oficiu conform art. 385/9 alin. 3 c.p.p. si 385/6 alin. 3 c.p.p. a retinut urmatoarele :
Asa cum a retinut prima instanta, la data de 9.03.2007 Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a inaintat Tribunalului Bucuresti referatul cu propunere de recunoastere a hotararii judecatoresti pronuntata de autoritatile judiciare competente franceze, privind pe numitul P.A.I. conform art. 118 alin.1 din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, modificata prin OUG 103/13.12.2006 potrivit careia " recunoasterea hotararii penale pronuntata de instanta judecatoreasca din strainatate sau a altor acte judiciare straine se poate face si pe cale principala, de catre instanta de judecata sesizata in acest scop, de catre condamnat sau procuror".
In referatul de sesizare s-a retinut ca la data de 28.04.2004 autoritatile competente franceze l-au depistat si retinut pe numitul P.A.I. la granita franco spaniola in punctul de trecere a frontierei Biriato, in timp ce transporta 3912 comprimate ecstasy iar prin sentinta din 30.11.2004 pronuntata in dosarul nr. 04/00570 Curtea de Apel din Pau l-a declarat pe acesta vinovat de delicte de import, transport si detinere de stupefiante si l-a condamnat la 3 ani inchisoare.
In temeiul art. 465 din c.p.p. Curtea a emis mandat de arestare impotriva acestuia.
Prin sentinta penala nr. 562/23.04.2007 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia I-a penala in dosarul 8616/3/2007 in temeiul art. 42 c.p.p. s-a declinat competenta de solutionare a cauzei Judecatoriei Caracal, avand in vedere dispozitiile art. 118 alin. 2 din Legea 302/2004 potrivit carora: " competenta apartine judecatoriei in a carei circumscriptie teritoriala se afla condamnatul".
Considerandu-se legal investita Judecatoria Caracal a constatat indeplinite conditiile prev. de art. 116 din aceeasi lege si pe cale de consecinta a dispus ca susnumitul sa execute pedeapsa neexecutata, de 3 ani inchisoare, solutie apreciata de tribunal ca fiind legala si temeinica in concordanta cu dispozitiile speciale privitoare la cooperarea internationala in materie penala.
Si aceasta intrucat legea speciala nr. 302/2004 modificata prin Legea 24/2006 instituie o competenta materiala si teritoriala speciala, prin dispozitiile art. 118 alin. 2, dispozitii ce fundamenteaza pe deplin solutia primei instante si care sunt prioritare in raport cu dispozitiile ce reglementeaza competenta generala prevazuta de codul de procedura penala potrivit principiului general de drept conform caruia " norma speciala deroga de la norma generala".
Prin urmare, critica formulata atat de Parchetul de pe langa Judecatoria Caracal cat si de condamnat, potrivit careia dispoz. art. 118 alin. 2 din Legea 302/2004 modificata si completata prin Legea 224/2006, relative la competenta teritoriala, trebuie interpretate in mod corect, ca facand referire la instanta care din punct de vedere teritorial este competenta sa solutioneze astfel de cereri, aplicarea acesteia impunandu-se a se face distinct, in fiecare cauza in parte, in raport de natura infractiunii savarsite de persoana condamnata prin hotararea penala straina, este neintemeiata si nu poate fi primita cata vreme, dispozitia legala citata este una imperativa, instanta neavand latitudinea aprecierii competentei teritoriale si materiale pentru considerentul ca : " acolo unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie sa o faca".
Asadar legea speciala reglementeaza procedura speciala de recunoastere pe cale principala a unei hotarari penale pronuntata de o instanta judecatoreasca in strainatate sau a oricaror alte acte juridice straine, in dispozitiile art. 118, stabilind o competenta materiala si teritoriala absoluta, ce nu suporta nici un fel de interpretare cata vreme aceasta este prevazuta in mod expres si imperativ de o norma de competenta cu caracter derogator de la norma de competenta generala.
Nici critica referitoare la imprejurarea ca prima instanta a solutionat in mod nelegal opozitia formulata de condamnat nu are corespondent in dispozitiile legii speciale tocmai pentru motivul ca dispozitiile art. 26 pct. 1 din Legea 35/2000 privind aprobarea OG 90/1999 nu suporta interpretari cu privire la organul judiciar competent intrucat, si sub acest aspect norma legala are acelasi caracter imperativ.
Astfel, potrivit art. 26 din OG 90/1999 : " noua examinare a cauzei are loc in fata judecatorului competent al statului solicitat si potrivit procedurii acelui stat".
Ori, este evident ca aceasta dispozitie legala are in vedere procedura prin intermediul careia poate fi formulata o astfel de opozitie de catre condamnat si care este procedura de recunoastere a hotararii straine, astfel cum este reglementata de dispoz. art. 118 din Legea 302/2004, instanta competenta fiind judecatoria de la domiciliul condamnatului.
In ceea ce priveste respingerea opozitiei facuta de condamnat s-a retinut ca instanta competenta material si teritorial, respectiv Judecatoria Caracal, a respins-o in mod legal si temeinic cata vreme potrivit art. 21 alin. 2 din OG 90/1999 calea "opozitiei" este recunoscuta unui condamnat impotriva hotararilor si a ordonantelor penale date in lipsa acestuia , ori in cauza de fata condamnatul P.A.I. a fost prezent in fata instantei franceze, toate procedurile de judecata desfasurandu-se in prezenta acestuia asistat de avocat din oficiu.
Cat priveste critica recurentului condamnat privind deducerea perioadei in care a fost privat de libertate, tribunalul a retinut ca potrivit art. 117 alin. 4 din Legea 302/2004 - ce se aplica corespunzator si in cadrul procedurii prev. de art. 118, instanta " daca constata intrunite conditiile legale recunoaste hotararea penala iar in cazul in care pedeapsa pronuntata prin acea hotarare nu a fost executata sau a fost executata, in parte substituie pedepsei neexecutate sau restului de pedeapsa neexecutat, o pedeapsa corespunzatoare legii penale romane".
Asadar, recunoscand hotararea penala straina, instanta statului solicitat substituie pedepsei neexecutate sau restului de pedeapsa, o pedeapsa corespunzatoare potrivit legii romane.
De altfel, din considerentele sentintei recurate rezulta ca pedeapsa de 3 ani stabilita a fi executata de condamnat a substituit restul de pedeapsa ramas neexecutat din pedeapsa de 3 ani inchisoare si 20.000 euro amenda vamala aplicata prin hotararea penala straina recunoscuta in conditiile in care amenda vamala nu are corespondent in regimul sanctionator prevazut de Legea 143/2000.
Pe cale de consecinta, intrucat nu au fost identificate alte motive de nelegalitate a hotararii recurate in temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b c.p.p. tribunalul a respins recursurile formulate de Parchetul de pe langa Judecatoria Caracal si inculpatul P.A.I., ca nefondate.
Fiind in culpa procesuala recurentul a fost obligat la cheltuieli judiciare statului.