SENTINTA PENALA NR.124/P
La 11 octombrie 2011 a fost inregistrata la instanta cererea formulata de Tribunalul Innsbruck, Republica Austria prin care a solicitat executarea dispozitiei judecatoresti de drept patrimonial privitoare la compensarea acelor valori obtinute prin imbogatire frauduloasa, prin achitarea sumei de 15.000 euro.
In motivarea cererii formulate s-a retinut ca P.C. a fost condamnat prin sentinta judecatoreasca definitiva a Tribunalului Innsbruck, pentru comiterea infractiunii de talharie, prevazuta de art. 142 al. 1 Cod penal la pedeapsa de 8 ani inchisoare si la plata sumei de 15.000 euro pentru compensarea acelor valori obtinute de el prin imbogatire frauduloasa.
La dosarul cauzei au fost depuse sentinta Tribunalului Innsbruck, impreuna cu confirmarea faptului ca sentinta este definitiva, hotararea aceluiasi tribunal privind indreptarea erorii strecurate in cuprinsul hotararii anterioare, expunerea situatiei de fapt, expunerea procurorului, procesul verbal de audiere a condamnatului, normele straine in vigoare, adeverintele completate si semnate conform anexei V a EU-JZG- Cooperarea juridica intre statele Uniunii Europene in materie penala, toate actele fiind traduse in limba romana.
Analizand cererea formulata, in raport cu motivele invocate, instanta constata ca aceasta este intemeiata, motivat de urmatoarele:
Prin hotarare judecatoreasca Tribunalul Innsbruck a dispus condamnarea inculpatului P. C. care avea ultimul domiciliu in Romania, la pedeapsa de 8 ani inchisoare si la plata sumei de 15.000 euro pentru compensarea acelor valori obtinute de el prin imbogatire frauduloasa. Hotararea judecatoreasca a ramas definitiva. Prin hotarare judecatoreasca a aceleiasi instante s-a dispus indreptarea erorii materiale strecurate in cuprinsul primei hotarari, cu privire la numele unui coinculpat.
Potrivit art. 248 din Legea nr. 302/2004, prin ordin de confiscare se intelege sanctiunea sau masura dispusa de o instanta ca urmare a unei proceduri penale, care consta in scoaterea fortata definitiva a bunurilor din patrimoniul celui care le detine.
Art. 249 al. 2 din Legea nr. 302/2004 prevede ca potrivit legii romane, prin ordin de confiscare se intelege hotararea prin care instanta a luat masura de siguranta a confiscarii speciale, cu mentiunea definitiva.
Asa cum prevad dispozitiile art. 249 coroborate cu dispozitiile art. 258 din Legea nr. 302/2004, pentru executarea unui ordin de confiscare de catre statul roman, este necesar ca ordinul de confiscare, impreuna cu certificatul prevazut la art. 249 din Legea nr. 302/2004, traduse in limba romana, sa fie transmise tribunalului, potrivit art. 250 din Legea nr. 302/2004.
Asa cum este mentionat la lit. h a certificatul prevazut de art. 4 din Decizia-cadru 2006/783/JAI a Consiliului privind aplicarea principiului recunoasterii reciproce la ordinele de confiscare, prezenta hotarare de confiscare a fost transmisa Tribunalului Neamt, intrucat statul emitent are motive sa creada ca persoana impotriva caruia a fost emisa hotararea de confiscare poseda bunuri in Romania, avand in vedere ca la perchezitia domiciliara s-a gasit actul de vanzare cumparare a unui teren si a unei locuinte.
La dosarul prezentei cauze au fost depuse atat hotararea judecatoreasca prin care s-a luat masura confiscarii, cat si certificatul prevazut la art. 4 din Decizia-cadru 2006/783/JAI a Consiliului privind aplicarea principiului recunoasterii reciproce la ordinele de confiscare, ambele traduse in limba romana.
Raportat la textele de lege mentionate se constata ca instanta a fost legal sesizata si ca nu exista niciunul din impedimentele la recunoastere si executare prevazute de art. 262 din Legea nr. 302/2004.
Fata de cele retinute mai sus, instanta a admis cererea formulata si, in temeiul art. 258 si urmatoarele din Legea nr. 302/2004 sa recunoasca sentinta judecatoreasca a Tribunalului Innsbruck privind pe condamnat si sa dispuna executarea dispozitiei privind confiscarea sumei de 15.000 euro.