Actiune in revendicare imobil preluat abuziv de stat intemeiata pe art.480 Cod civil.
Prin Sentinta civila nr.438/03 febr.2010 pronuntata in dosarul nr. 3259/333/2009 Judecatoria Vaslui a respins actiunea formulata de reclamanta L.I in contradictoriu Unitatea Administrativ Teritoriala Mun. Vaslui, ca neintemeiata, retinandu-se urmatoarele:
Prin actul de vanzare cumparare datat 22.02.1940 sotii Luchian Irina si Florea au cumparat un imobil situat in Vaslui, str. Stefan cel Mare , nr. 33 compus din teren in suprafata de 1980 mp si toate cladirile aflate pe el(fila 27).
In timp, imobilul si-a schimbat nr. din 33 in 45.
Prin procesul verbal din 8.02.1954, parte din imobilul respectiv, mai exact 818 mp teren , beci si 92 mp suprafata construita a fost atribuita in conformitate cu dispozitiile Decr. 111/51, gratuit de catre Sfatul Popular al orasului Vaslui, intreprinderii de locuinte(f.28).
Aceasta parte din imobilul din Stefan cel Mare , nr. 45 a fost restituit in natura reclamantei in temeiul Lg. 112/1995, prin sentinta 2934/10.09.1999, cu precizarea ca nu s-a restituit toata suprafata de teren ci, doar constructia si 517 mp teren, dupa cum rezulta din expertiza ce face parte integranta din hotarare(f. 29-32).
O data cu aparitia Lg. 10/2001 reclamanta a formulat notificare catre Primaria mun. Vaslui solicitand pentru restul de teren in suprafata de 1463 mp din Vaslui , str. Stefan cel mare, 45 (fost 33), masuri reparatorii constand in bunuri in echivalent.
Prin dispozitia nr. 313 s-a respins cererea reclamantei , stabilindu-se ca se pot acorda doar masuri reparatorii in echivalent valoric pentru intregul imobil( f 80)
Reclamanta a contestat in instanta aceasta dispozitie.
Tribunalul Vaslui , prin sentinta civila 360/14.03.2003 a desfiintat in parte decizia 313 in sensul ca in decizie trebuie prevazuta evaluarea si modalitatea concreta de reparare prin echivalent.
Curtea de Apel Iasi, prin dec. 46/17.06.2003 a mentinut dispozitiile sentintei 360/14.03.2003 a Tribunalului doar in ceea ce priveste precizarea valorii imobilelor in ofertele de restituire prin echivalent banesc.
Prin urmare, instanta apreciaza ca in ceea ce priveste dreptul reclamantei referitor la imobilul din Stefan cel Mare, nr. 45, el a fost definitiv si irevocabil stabilit si consta intr-un drept de creanta in despagubire.
Or, prin actiunea de fata, revendicand in natura imobilul respectiv, reclamanta incearca de fapt sa-si transforme creanta in despagubire pe care o are impotriva paratei, intr-o obligatie in sarcina acesteia de restituire in natura pentru care nu exista temei legal.
Prin urmare, instanta retine ca la acest moment , in patrimoniul reclamantei nu se mai regaseste un drept de proprietate actual asupra imobilului din Stefan cel Mare, nr. 45 ci, doar un drept de creanta in despagubiri constand in c/v imobilului respectiv, drept pe care , este adevarat, reclamanta inca nu si l-a valorificat.
A fost optiunea reclamantei atunci cand a uzat de dispozitiile Lg. 10/2001 de a alege intre restituirea in natura si solicitarea de masuri reparatorii in echivalent si a ales masurile reparatorii. In opinia instantei aceasta alegere echivaleaza cu o renuntare la un drept , respectiv la dreptul de a solicita si primi in natura respectivul imobil.
Renuntand la acest drept , reclamanta nu mai poate face dovada in actiunea in revendicare a existentei raportului de drept material specific acestei actiuni si prin urmare actiunea ei apare ca neintemeiata, motiv pentru care a fost respinsa.