Plangere contraventionala. Solutie de admitere fata de imprejurarea ca nu se poate stabili cu certitudine autorul faptei contraventionale.
Prin plangerea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sector 6 Bucuresti la data de 26.02.2009, sub nr. 1946/303/2009, petentul MD a solicitat, in contradictoriu cu Consiliul Local Sector 6 - Directia Generala de Politie Comunitara, anularea procesului-verbal de contraventie seria P nr. 0031762/08.02.2009.In motivarea plangerii, contestatorul a aratat ca a fost sanctionat contraventional deoarece a parcat autoturismul in loc nepermis. A mai aratat ca la data de 7.02.2009 a imprumutat masina rudei sale-SM (sotiile verisoare) care la intoarcerea din provincie, a parcat pe marginea trotuarului intr-un loc unde nu incomoda circulatia, o scurta perioada de timp, deoarece autoturismul a fost avariat, ramanand in pana, iar echipajul de depanare nu a sosit decat a doua zi, desi a fost solicitat.
Prin sentinta civila nr. 2888/09.04.2009 instanta a admis plangerea, a anulat procesul-verbal de contraventie si a exonerat petentul de plata amenzii in cuantum de 3000 lei. In acest sens instanta a avut in vedere ca, prin procesul verbal seria P nr. 0031762 incheiat la data de 08.02.2009 petentul MD a fost sanctionat contraventional de intimata Directia Politiei Comunitare Sector 6, cu amenda in cuantum de 3000 lei pentru savarsirea contraventiei prevazute de art.1 alin. 1 din HCGMB nr.216/2006. S-a retinut in sarcina sa faptul ca la data de 8.02.2009, ora 14,40 a stationat voluntar cu autocamionul marca MAN, pe drumul public-bd.Timisoara, nr.81, avand un tonaj peste 3,5 tone, obstructionanad totodata si trecerea de pietoni. Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanta a retinut ca procesul verbal a fost intocmit cu respectarea dispozitiilor art.16 si 17 din OG 2/2001, cuprinzand toate mentiunile prevazute de lege sub sanctiunea nulitatii absolute. Totodata, faptei i s-a dat o corecta incadrare juridica, pedeapsa fiind individualizata in limitele prevazute de art.3 alin. 1 din HCGMB nr.216/2006. Sub aspectul temeiniciei, instanta a retinut ca petentul nu contesta fapta avuta in vedere de agentul de politie, in sensul consumarii elementului material al laturii obiective (parcarea vehiculului cu un tonaj de peste 3,5 tone pe drumul public), insa isi construieste apararea pe lipsa vinovatiei, invocand in primul rand faptul ca nu este autorul contraventiei, vehiculul fiind incredintat spre folosire altei persoane la acel moment.
In sprijinul celor invederate, petentul a propus proba testimoniala, prin care se confirma sustinerile din plangere, proba administrata, prin caracterul sau de dovada primara, impunandu-se cu suficienta forta juridica in demontarea constatarilor facute de agentul de politie sub aspectul laturii subiective a faptei contraventionale. Astfel, martorul audiat isi insuseste conduita evidentiata in procesul-verbal de contraventie, aratand ca el a fost autorul acelei parcari necorespunzatoare, cauzate de defectiunile aparute la masina. Instanta a apreciat ca depozitia martorului are relevanta unei dovezi pertinente, concludente si verosimile, punand in lumina o alta situatie de fapt decat cea retinuta de politie si nu exista motive pentru a inlatura probatoriul propus de petent, cu atat mai mult cu cat intimata nu a a fost in masura sa aduca contraprobe in aparare, fapta fiind constatata in mod cert sub aspectul savarsirii elementului contraventional in plan obiectiv (vehiculul gasit parcat neregulamentar), fara insa a fi identificat in fapt si subiectul activ al contraventiei, contestatorul fiind tras la raspundere in calitatea sa de proprietar al camionului in discutie. O astfel de calitate a permis a se prezuma ca fapta a fost savarsita de petent, prezumtie care insa a fost rasturnata de titularul plangerii prin probatoriul administrat, fiind relevata o alta situatie de fapt decat cea mentionata de intimata. Instanta a mai precizat ca solutia ce va fi pronuntata va fi favorabila petentului chiar si in varianta luarii in considerare a apararilor facute de intimata pe caracterul subiectiv al depozitiei martorului determinat de legatura de rudenie (desi este o rudenie mai indepartata-sotiile petentului si a martorului sunt verisoare), intrucat intr-o astfel de ipoteza functioneaza principiul in dubio pro reo, neputandu-se indica cu certitudine autorul faptei in conditiile in care acesta nu a fost surprins in momentul savarsirii contraventiei de catre organul de politie, pentru a putea conferi actului sanctionator o prezumtie de legalitate si temeinicie, bazata pe constatari personale (ex propriis sensibus).
Sentinta pronuntata a devenit irevocabila prin nerecurare.