plangere contraventionala - lipsa semnaturii olografe a agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii contraventionale; Hotarare nr. 9310 din data de 18.05.2016
pronunțată de Judecatoria Sectorului 1

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti la data de 11.02.2015, sub nr.12042/299/2015, petenta R.E.S. in contradictoriu cu intimatii B.E.J. si C.N.B., a formulat:
- contestatie la executare impotriva actelor de executare intocmite in dosarul de executare 3316/2014 al B.E.J., prin care a solicitat anularea actelor de executare, inclusiv a incheierii de stabilire a cheltuielilor de executare nr.02 din data de 03.02.2015 si a incheierii de incuviintare a executarii silite din data de 16.10.2014 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti in dosarul nr.46985/299/2014, precum si incetarea executarii silite;
- suspendarea executarii silite pana la solutionarea contestatiei la executare;
- plangere contraventionala impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei seria R11 nr. 0195150/06.07.2011 emis de intimata, solicitand admiterea acesteia si exonerarea sa de plata amenzii in suma de 250 lei si a tarifului de despagubire in suma de 28 euro.
In motivare a aratat ca actele de executare sunt nelegale intrucat procesul-verbal seria R11 nr. 0195150/06.07.2011 emis de intimata in baza caruia a fost demarata executarea silita pentru recuperarea tarifului de despagubire in suma de 28 euro nu a fost comunicat la sediul sau social, care este si era si la data comunicarii procesului-verbal, in Bucuresti, sector 1 iar nu in Bucuresti, nr. 9 -11, adresa unde s-a comunicat prin afisare procesul-verbal in data de 21.07.2011.
Se mai sustine de asemenea de catre petenta ca a aflat despre existenta procesului-verbal din comunicarea somatiei de catre executorul judecatoresc si prin urmare, in lipsa unei comunicari legale acesta nu este titlu executoriu pentru demararea executarii silite.
In ceea ce priveste plangerea contraventionala, petenta a aratat ca procesul-verbal de contraventie este nul absolut intrucat nu contine semnatura olografata a agentului constatator.
In dovedire a solicitat proba cu inscrisuri si a depus la dosar inscrisuri.
Plangerea a fost legal timbrata cu taxa de timbru in suma de 20 lei.
Intimata a formulat intampinare prin care a invocat exceptia inadmisibilitatii contestatiei la executare in ceea ce priveste aspectele legate de nelegalitatea procesului-verbal, precum si respingerea contestatiei la executare si mentinerea actelor de executare ca fiind legale si temeinice.
Cu privire la exceptia inadmisibilitatii, s-a aratat ca nu pot fi invocate in cadrul contestatiei la executare aparari de fond impotriva titlului executoriu, intrucat pentru contestarea lui exista o alta cale de atac, respectiv plangerea contraventionala.
S-a mai sustinut ca procesul-verbal a fost emis si comunicat cu respectarea dispozitiilor art.13 si art.14 din O.G. nr.2/2001. Astfel, procesul-verbal a fost emis in termenul de 6 luni de la data savarsirii faptei iar comunicarea s-a efectuat in termen de o luna de la data intocmirii sale.
Astfel, comunicarea procesului-verbal s-a efectuat conform dispozitiilor art.27 din O.G. nr.2/2001 in data de 21.07.2011, conform procesului-verbal de afisare intocmit in cauza.
Se mai arata ca datele de identificare ale petentei, inclusiv sediul la care i-a fost comunicat procesul-verbal contestat sunt cele inscrise in certificatul de inmatriculare al autovehiculului si care s-au regasit in momentul comunicarii procesului-verbal in baza de date a Directiei Regim Permise de Conducere si Inmatriculari a Vehiculelor.
Prin urmare, atat timp cat petenta a incalcat dispozitiile legale privind inscrierea noului sediu in certificatul de inmatriculare, comunicarea s-a realizat in mod legal la sediul care rezulta din acest certificat.
Se mai sustine ca, procesul-verbal a fost intocmit cu respectarea prevederilor art.9 alin. 2 si 3 din O.G. nr.15/2002, in lipsa contravenientului si a martorilor, constatarea contraventiei fiind efectuata cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare si Control a Rovinietei - S.I.E.G.M.C.R., contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administratiei si Internelor - Directia Regim Permise de Conducere si Inmatriculare a Vehiculelor.
Din coroborarea prevederilor art. 7 din Legea nr. 455/2001 cu prevederile art.19 din O.G. nr.2/2001, reiese ca procesul-verbal de constatare a contraventiei este intocmit si semnat cu respectarea prevederilor legale. Mai mult, procesul-verbal contestat contine mentiunea expresa ca a fost generat si semnat electronic de catre agentul constatator, cu certificatul calificat emis de Cert SIGN S.A.
In drept, a invocat O.G. 2/2001, O.G. nr.15/2002, Legea nr. 455/2001, art.205-208 NCPC.
In dovedire a solicitat proba cu inscrisuri si a depus la dosar inscrisuri.
La termenul de judecata din data de 27.04.2015, instanta a dispus disjungerea cererii avand ca obiect contestatie la executare si formarea unui nou dosar, in dosarul de fata urmand a fi solutionata numai plangerea contraventionala avand ca parti pe petenta R.E.S. si pe intimata C.N.B.
In baza art.250-258 din Noul Cod de procedura civila, considerand-o utila, concludenta si pertinenta solutionarii cauzei, instanta a incuviintat pentru ambele parti proba cu inscrisuri.
Analizand materialul probator administrat in cauza, instanta a retinut urmatoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contraventiei seria R11 nr.0195150/06.07.2011 emis de intimata, petenta a fost sanctionata contraventional cu amenda in cuantum de 250 lei in temeiul art.8 alin.1 din O.G. nr.15/2002. S-a stabilit de asemenea in sarcina sa si obligatia achitarii unui tarif de despagibire in suma de 28 euro.
S-a retinut in acest proces-verbal ca la data de 20.01.2011, ora 09:10, pe autostrada A2 km 12+450 m, Glina,, vehiculul categoria A cu nr. de inmatriculare NOW a circulat fara a detine rovinieta valabila.
Cu privire la termenul in care a fost formulata plangerea contraventionala, instanta retine ca aceasta a fost formulata in termen pentru urmatoarele considerente:
Astfel cum rezulta din continutul procesului-verbal de afisare din data de 21.07.2011 (f.30 dosar), comunicarea actului sanctionator s-a realizat prin afisare la data de 21.07.2011, la adresa din Bucuresti, str. Selari nr.9-11.
Or, instanta retine ca, astfel cum rezulta din continutul certificatului ORC si al restului actelor depuse de petenta la dosarul cauzei, sediul sau social este si era si la data comunicarii procesului-verbal, in Bucuresti, sector 1 iar nu in Bucuresti, str. Selari nr. 9-11, adresa unde s-a comunicat prin afisare procesul-verbal in data de 21.07.2011.
Instanta nu poate primi sustinerea intimatei conform careia datele de identificare ale petentei, inclusiv sediul la care i-a fost comunicat procesul-verbal contestat sunt cele inscrise in certificatul de inmatriculare al autovehiculului si care s-au regasit in momentul comunicarii procesului-verbal in baza de date a Directiei Regim Permise de Conducere si Inmatriculari a Vehiculelor si ca, prin urmare, atat timp cat petenta a incalcat dispozitiile legale privind inscrierea noului sediu in certificatul de inmatriculare, comunicarea s-a realizat in mod legal la sediul care rezulta din acest certificat, deoarece:
Faptul ca in certificatul de inmatriculare al autovehiculului apare o alta adresa a proprietarului autoturismului nu conduce la concluzia ca este legala comunicarea procesului-verbal de contraven?ie la adresa din certificatul de inmatriculare. Din contra, nu exista nicio dispozi?ie legala care sa stabileasca faptul ca procesele-verbale de contraven?ie se comunica la adresa din certificatul de inmatriculare al autoturismului, ci acestea trebuie comunicate la sediul social al societa?ii sanc?ionate, astfel cum acesta este declarat la Registrul Comer?ului. Culpa pentru nelegala comunicare apar?ine in aceasta situa?ie intimatei, care nu a efectuat o minima verificare cu privire la sediul actual al petentei, iar nu petentei, care ?i-a declarat sediul real la Registrul Comer?ului.
De asemenea, instanta retine ca, oricum, comunicarea realizata numai prin afisare nu este una legala.
Astfel, nu s-a facut dovada de catre intimata ca procesul-verbal ar fi fost comunicat petentei ?i prin posta, cu aviz de primire, ci doar prin afi?are, comunicarea procesului-verbal numai in acest mod fiind nelegala in raport si de Decizia ICCJ nr.10/2013, astfel ca opera?iunea de afi?are nu indepline?te condi?ia comunicarii actului sanc?ionator prevazuta de Decizia ICCJ nr.10/2013, ceea ce echivaleaza practic cu necomunicarea acestuia catre petenta.
Constatand, a?adar, ca procesul-verbal de contraven?ie a fost comunicat in mod nelegal la o alta adresa decat sediul petentei si ca s-a realizat numai si direct o comunicare prin afi?are, iar nu in prealabil si prin po?ta cu aviz de primire, rezulta ca nu a inceput sa curga termenul de formulare a plangerii contraven?ionale pentru petenta.
Astfel, pentru a putea curge termenul de contestare, procesul-verbal de contraven?ie trebuie sa fi fost legal comunicat, deoarece numai legala comunicare conduce la curgerea termenului de formulare a plangerii contraven?ionale, ceea ce in speta nu s-a realizat.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanta retine urmatoarele:
Procesul-verbal de contraventie este lovit de nulitate absoluta pentru lipsa semnaturii olografe a agentului constatator, asa cum in mod corect a sustinut petenta, pentru urmatoarele considerente:
In concret, instanta va verifica legalitatea, din perspectiva indeplinirii conditiei semnaturii agentului constatator, prevazuta de art.17 din Ordonanta Guvernului nr.2/2001, sub sanctiunea nulitatii absolute, a procesului-verbal incheiat potrivit art.9 alin. (1) lit. a), alin. (2) si (3) din Ordonanta Guvernului nr.15/2002, de personalul imputernicit din cadrul C.N.B., pentru contraventia prevazuta de art.8 din acelasi act normativ, constand in fapta de a circula fara a detine rovinieta valabila.
Art.9 alin.(2) din Ordonanta Guvernului nr.15/2002 prevede ca, “Incepand cu data de 1 octombrie 2010, constatarea contraventiilor se poate face si cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe reteaua de drumuri nationale din Romania, consemnandu-se aceasta in procesul-verbal de constatare a contraventiei”.
In situatia acestor contraventii, constatate cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe reteaua de drumuri nationale din Romania, potrivit art.9 alin.(3) din Ordonanta Guvernului nr.15/2002, procesul-verbal de constatare se poate incheia si in lipsa contravenientului, dupa identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Afacerilor Interne–Directia regim permise de conducere si inmatricularea vehiculelor sau a conducatorului auto, in cazul utilizatorilor straini. Procesul-verbal se intocmeste si se comunica contravenientului in termen de 30 de zile de la data constatarii contraventiei, interval in care nu se pot incheia alte procese-verbale de constatare a aceleiasi contraventii.
In practica administrativa a C.N.B., constatarea contraventiei prevazute la art. 8 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr.15/2002 se efectueaza in conditiile art.11 din Normele metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a retelei de drumuri nationale din Romania, aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor si infrastructurii nr.769/2010, cu ajutorul mijloacelor tehnice, parte a sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare si control al rovinietei (SIEGMCR).
Procesul-verbal in cauza comunicat petentei prin afisare nu cuprinde semnatura olografa a agentului constatator, ci doar mentiunea ca documentul a fost generat si semnat electronic, in baza prevederilor Legii nr.455/2001 si ale Hotararii Guvernului nr.1.259/2001, prin folosirea semnaturii electronice extinse, bazata pe un certificat calificat.
Instanta apreciaza ca lipsa semnaturii olografe a agentului constatator, respectiv C.N.B., atrage nulitatea procesului-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii contraventionale, incheiat in temeiul art.9 din Ordonanta Guvernului nr.15/2002 pentru urmatoarele considerente:
Cu titlu preliminar, se impun a fi facute cateva consideratii teoretice cu privire la natura juridica a procesului-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii contraventionale, precum si la forma acestuia.
Ordonanta Guvernului nr.2/2001, legea-cadru in materie contraventionala, nu precizeaza, in mod expres, natura juridica a procesului-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii contraventionale, limitandu-se, in art.15 alin.(1), sa arate doar ca acesta este actul prin care se constata de catre agentul constatator savarsirea unei contraventii.
Opinia majoritara exprimata in literatura de specialitate este in sensul ca acest proces-verbal este un act administrativ.
In jurisprudenta Curtii Constitutionale s-a statuat ca natura juridica a procesului-verbal de contraventie este de “act administrativ de constatare”-Decizia Curtii Constitutionale nr. 349 din 18 septembrie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 780 din 6 noiembrie 2003.
Ca atare, procesul-verbal de contraventie, materializand o manifestare de vointa cu caracter unilateral a unei autoritati publice (prin intermediul persoanelor care au calitatea de agenti constatatori), reprezinta un act administrativ unilateral cu caracter individual, emis in temeiul puterii publice, cu scopul de a produce efecte juridice.
Procesul-verbal de constatare a contraventiei trebuie intocmit in forma scrisa, fiind unicul act probator al unei contraventii, si trebuie sa contina mentiunile prevazute in art.16 si art.17 din Ordonanta Guvernului nr.2/2001. In lipsa formei scrise nu se va putea aplica nicio sanctiune, intrucat nu se va putea proba existenta faptei contraventionale.
Conform art.17 din Ordonanta Guvernului nr.2/2001, dintre elementele ce trebuie sa figureze in procesul-verbal de constatare a contraventiei, numai lipsa unora dintre ele atrage nulitatea procesului-verbal, si anume: numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice, lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei savarsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator. Nulitatea se constata si din oficiu.
Acestea sunt cauze de nulitate absoluta care nu pot fi inlaturate in niciun mod.
Prima chestiune ce trebuie clarificata este aceea daca aplicarea Legii nr.455/2001 este sau nu compatibila cu procedura de comunicare, in format scris, iar nu electronic, a procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei catre persoanele sanctionate pentru fapta prevazuta de art.8 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 15/2002.
A doua chestiune ce trebuie lamurita este aceea daca modalitatea de semnare a procesului-verbal, utilizata de agentul constatator din cadrul Companiei Nationale de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania S.A., constituie sau nu o lipsa a semnaturii agentului constatator care atrage sanctiunea nulitatii absolute a actului, in conditiile art. 17 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001.
Astfel, instanta apreciaza ca aplicarea Legii nr.455/2001 si a Normelor tehnice si metodologice pentru aplicarea Legii nr.455/2001 privind semnatura electronica, aprobate prin Hotararea Guvernului nr.1.259/2001, este incompatibila cu procedura contraventionala, reglementata de Ordonanta Guvernului nr.15/2002–legea speciala–care se completeaza cu Ordonanta Guvernului nr.2/2001–dreptul comun in materie contraventionala.
Utilizarea semnaturii electronice extinse in cazul actelor administrative poate avea loc atunci cand aceasta posibilitate este conferita prin lege. In acest sens, un exemplu il constituie art. 43 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/2014 pentru modificarea si completarea unor acte normative, precum si pentru reglementarea unor masuri fiscale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 455 din 23 iunie 2014, aprobata prin Legea nr. 175/2014.
Ordonanta Guvernului nr.15/2002 nu cuprinde dispozitii cu privire la modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contraventie, situatie in care devin incidente prevederile art. 26 alin.(3) si ale art. 27 din Ordonanta Guvernului nr.2/2001 care stipuleaza ca procesul-verbal incheiat de agentul constatator in lipsa contravenientului, impreuna cu instiintarea de plata, se comunica acestuia prin posta, cu aviz de primire, sau prin afisare la domiciliul sau sediul contravenientului.
Ca atare, modalitatea de comunicare anterior prezentata presupune utilizarea formei clasice, pe suport hartie, a procesului-verbal contraventional.
Pentru determinarea sferei de aplicare a semnaturii electronice, in forma simpla sau extinsa, si a regimului sau juridic prezinta relevanta dispozitiile art. 4 pct. 1-4 si art. 5-7 din Legea nr. 455/2001.
Potrivit art. 4 pct. 1 din Legea nr. 455/2001, “date in forma electronica sunt reprezentari ale informatiei intr-o forma conventionala adecvata crearii, prelucrarii, trimiterii, primirii sau stocarii acesteia prin mijloace electronice”.
Conform art. 4 pct. 2 din Legea nr. 455/2001, “inscris in forma electronica reprezinta o colectie de date in forma electronica intre care exista relatii logice si functionale si care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificatie inteligibila, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar”.
Doctrina a relevat faptul ca elementul de diferentiere a actului juridic in forma electronica de actul juridic in forma scrisa este modul diferit de acces la manifestarea de vointa.
Asadar, un act juridic, inteles atat ca negotium, cat si ca instrumentum, poate sa intre in sfera de aplicare a Legii nr. 455/2001 doar atunci cand manifestarea de vointa a celui de la care actul emana imbraca forma electronica si, de asemenea, ajunge la destinatarul transmiterii in aceeasi forma, prin intermediul unor mijloace de transmitere a datelor in format electronic.
Aceasta specificitate distinge inscrisurile electronice de inscrisurile “clasice”, pe suport hartie.
In doctrina se arata ca, spre deosebire de inscrisurile traditionale, inscrisul electronic se prezinta sub forma binara, neavand o reprezentare strict vizuala, in sensul clasic al termenului, decat in momentul in care destinatarul verifica, cu ajutorul unor metode specifice, conformitatea semnaturii aplicate mesajului, respectiv autenticitatea, integritatea si confidentialitatea continutului documentului astfel transmis, precum si identitatea semnatarului. Asadar, in sfera inscrisurilor sub forma electronica pot intra documente generate si vizualizate cu ajutorul unor programe informatice de editare, iar transmiterea acestora se poate realiza fie prin intermediul retelelor inchise, fie prin internet, fie prin alte mijloace (de exemplu, remiterea catre destinatar a suportului magnetic ce are stocata informatia respectiva).
Altfel spus, forma electronica a informatiei constituie o modalitate conventionala de exprimare a informatiei, adoptata la transmiterea acesteia prin mijloace electronice.
In situatia in care manifestarea de vointa a emitentului actului ajunge la destinatarul sau pe suport hartie, inscrisul astfel transmis nu mai este in forma electronica.
In temeiul art. 5 din Legea nr. 455/2001, “Inscrisul in forma electronica, caruia i s-a incorporat, atasat sau i s-a asociat logic o semnatura electronica extinsa, bazata pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv si generata cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnaturii electronice, este asimilat, in ceea ce priveste conditiile si efectele sale, cu inscrisul sub semnatura privata.”
Instanta observa ca legiuitorul a prevazut expres ca actul in format electronic ce poarta o semnatura electronica extinsa este asimilat unui act sub semnatura privata, insa acesta este destinat exclusiv folosirii in sistemul electronic.
Art. 6 din Legea nr. 455/2001 prevede ca: “Inscrisul in forma electronica, caruia i s-a incorporat, atasat sau i s-a asociat logic o semnatura electronica, recunoscut de catre cel caruia i se opune, are acelasi efect ca actul autentic intre cei care l-au subscris si intre cei care le reprezinta drepturile.”
Ca atare, legiuitorul instituie conditia recunoasterii actului in forma electronica de cel caruia i se opune pentru ca acesta sa aiba acelasi efect juridic ca actul autentic.
In baza dispozitiilor art.7 din Legea nr.455/2001, “In cazurile in care, potrivit legii, forma scrisa este ceruta ca o conditie de proba sau de validitate a unui act juridic, un inscris in forma electronica indeplineste aceasta cerinta daca i s-a incorporat, atasat sau i s-a asociat logic o semnatura electronica extinsa, bazata pe un certificat calificat si generata prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnaturii”. Semnatura electronica este definita de art. 4 pct. 3 din Legea nr.455/2001 ca reprezentand “date in forma electronica, care sunt atasate sau logic asociate cu alte date in forma electronica si care servesc ca metoda de identificare”.
Semnatura electronica extinsa este definita de art. 4 pct. 4 din Legea nr.455/2001 ca reprezentand “acea semnatura electronica care indeplineste cumulativ urmatoarele conditii: a) este legata in mod unic de semnatar; b) asigura identificarea semnatarului; c) este creata prin mijloace controlate exclusiv de semnatar; d) este legata de datele in forma electronica, la care se raporteaza in asa fel incat orice modificare ulterioara a acestora este identificabila.”
Din analiza dispozitiilor legale citate se desprinde concluzia ca semnatura electronica nu se poate atasa decat unui inscris in forma electronica. Ca atare, ea nu poate fi aplicata pe un inscris aflat pe suport hartie.
Actul stocat pe suport informatic, avand semnatura electronica a autorului sau, beneficiaza de prezumtia de validitate, prevazuta de art.283 din Codul de procedura civila, care impune doar conditia existentei “unor garantii suficient de serioase” de credibilitate a documentului si care functioneaza, atunci cand inscrierea este efectuata de un profesionist, doar in favoarea tertilor, iar nu impotriva lor.
In aceste conditii, un act comunicat celeilalte parti pe suport hartie, fara semnatura originala a celui de la care emana, nu poate avea decat valoarea unei copii a inscrisului electronic original.
Concluzionand, se retine ca procesul-verbal intocmit in format electronic, ce are atasata o semnatura electronica extinsa, care nu a fost comunicat persoanei sanctionate contraventional in format electronic, stocat pe un suport informatic al autoritatii din care face parte agentul constatator, beneficiaza doar de prezumtia de validitate prevazuta de art. 283 din Codul de procedura civila. Insa aceasta prezumtie nu functioneaza impotriva tertilor (in cauza in speta impotriva petentei sanctionate contraventional), ci in favoarea lor. In plus, un asemenea act nu produce efecte juridice, de vreme ce nu a fost comunicat in formele prevazute de lege, motiv pentru care este lipsit de forta executorie conferita actelor administrative unilaterale adoptate in regim de putere publica.
O atare forma de comunicare este, de altfel, exclusa de art.27 din Ordonanta Guvernului nr.2/2001, astfel cum s-a aratat in precedent.
Procesul-verbal contraventional contestat in prezenta cauza emis in temeiul Ordonantei Guvernului nr.15/2002 este generat si semnat electronic, fiind transmis contravenientei nu prin intermediul unui sistem electronic, ci pe suport hartie, prin afisare. Unui astfel de proces-verbal nu i se poate asocia o semnatura electronica extinsa.
Astfel, avand in vedere forma de emitere si de comunicare a procesului-verbal, semnatura olografa a agentului constatator este obligatorie.
In caz contrar, actul nu poate beneficia de prezumtia de autenticitate care, de regula, este specifica actelor administrative emise cu respectarea conditiilor procedurale de forma.
A doua chestiune necesar a fi dezlegata vizeaza aplicarea dispozitiilor art.17 din Ordonanta Guvernului nr.2/2001.
Dupa cum s-a precizat anterior, textul in discutie reglementeaza un caz de nulitate absoluta a procesului-verbal, determinat de lipsa unui element procedural esential.
Cu privire la acest aspect, instanta considera ca modalitatea de semnare a procesului-verbal utilizata de agentul constatator din cadrul Companiei Nationale de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania S.A. constituie o lipsa a semnaturii agentului constatator care atrage sanctiunea nulitatii absolute a actului, in conditiile art.17 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001.
Nu se poate aprecia ca, prin imprimarea procesului-verbal pe suport hartie si comunicarea persoanei sanctionate contraventional in aceasta forma, impusa de art.27 din Ordonanta Guvernului nr.2/2001, avand mentiunea ca a fost semnat cu semnatura electronica extinsa si indicarea certificatului calificat emis de furnizorul de servicii de certificare, se poate acoperi nulitatea absoluta, intrucat, de principiu, o astfel de nulitate nu poate fi inlaturata, elementul lipsa fiind considerat de lege esential.
In acest context nu poate fi retinut argumentul de interpretare juridica potrivit caruia art.17 din Ordonanta Guvernului nr.2/2001 nu impune ca o conditie de legalitate semnatura olografa a agentului constatator, astfel incat, conform principiului ubi lex non distinguit, nos distinguere debemus, procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei poate fi semnat si prin aplicarea semnaturii electronice.
Aceasta deoarece, in primul rand, principiul legalitatii impune o interpretare stricta a normei juridice, astfel incat rezultatul interpretarii sa fie concordant cu vointa legiuitorului.
In al doilea rand, astfel cum s-a demonstrat anterior, prin utilizarea argumentelor de interpretare logica si sistematica a prevederilor din Ordonanta Guvernului nr.2/2001 si a celor cuprinse in Legea nr.455/2001, vointa legiuitorului a fost aceea ca procesul-verbal de constatare si sanctionare contraventionala sa fie comunicat persoanei sanctionate pe suport hartie. In aceste conditii, exista o incompatibilitate logica si juridica intre suportul pe care actul scris este comunicat persoanei sanctionate si semnatura electronica extinsa, pretins a fi aplicata pe acel act pentru asigurarea autenticitatii sale.
Daca legiuitorul ar fi dorit sa prevada o atare posibilitate prin care sa valideze practica administrativa analizata si in privinta proceselor-verbale incheiate, in conditiile art.9 alin.(3) din Ordonanta Guvernului nr.15/2002, de personalul imputernicit din cadrul Companiei Nationale de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania S.A., ar fi prevazut, in cuprinsul acestui act normativ, o solutie similara modificarilor aduse prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.40/2014 prevederilor art.43 alin.(6) din Ordonanta Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, care considera valabil actul administrativ fiscal emis prin intermediul unui centru de imprimare masiva, chiar daca nu poarta semnatura persoanelor imputernicite ale organului fiscal, potrivit legii, si stampila organului emitent, daca indeplinesc celelalte cerinte legale aplicabile in materie.
Este adevarat ca semnatura electronica extinsa atasata unui inscris in format electronic pentru care forma scrisa este ceruta de lege ad validitatem indeplineste aceeasi functie intocmai semnaturii olografe pe inscrisul imprimat pe suport hartie si, in plus, aduce garantii suplimentare, de unicitate, identitate, securitate, integritate, neputand fi repudiata de autorul sau, insa aceste functii nu sunt recunoscute decat atunci cand inscrisul caruia i se ataseaza este transmis si primit de catre destinatarul comunicarii tot in format electronic.
In caz contrar, atunci cand inscrisul este primit de catre destinatarul sau pe suport de hartie, autenticitatea actului, atunci cand forma scrisa este ceruta de lege ad validitatem, este asigurata doar prin aplicarea, pe acest act, a semnaturii olografe a agentului instrumentator (in solemnibus forma dat esse rei).
Pentru aceste considerente, instanta a apreciat ca procesul-verbal de contraventie seria R11 nr.0195150/06.07.2011 fiind transmis petentei pe suport de hartie, este lovit de nulitate absoluta in lipsa semnaturii olografe a agentului constatator.
De asemenea, instanta a mai retinut si ca, prin Decizia nr.6/2015, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 199 din 25.03.2015, ICCJ a admis recursul in interesul legii formulat de Avocatul Poporului, statuand ca:„In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art.17 din Ordonanta Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.180/2002, cu modificarile si completarile, raportate la dispozitiile art. 4 pct. 1-4 si art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnatura electronica, republicata, procesele-verbale de constatare si sanctionare a contraventiilor prevazute de art. 8 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe reteaua de drumuri nationale din Romania, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 424/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, incheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) si alin. (3) din acest act normativ, transmise persoanelor sanctionate contraventional pe suport de hartie, sunt lovite de nulitate absoluta in lipsa semnaturii olografe a agentului constatator”.
Sunt considerente pentru care instanta a admis plangerea contraventionala, a anulat procesul-verbal de contraventie seria R11 nr.0195150/06.07.2011 emis de intimata si a exonerat petenta de plata amenzii in suma de 250 lei si a tarifului de despagubire in suma de 28 euro.