OBLIGATIA DE A FACE Sentinta civila nr. 521 din data de 09.04.2009
pronunțată de Judecatoria Rosiori de Vede

Prin cererea formulata la aceasta instanta si inregistrata la nr. 196/292 din 15.01.2009, reclamanta AM i-a chemat in judecata pe paratii BP si BV solicitand ca, prin sentinta ce se va pronunta, acestia sa fie obligati sa-i permita sa monteze o poarta de acces (cu latimea de 1 metru - cum a precizat in sedinta publica din 6 aprilie 2009 cand cauza a fost solutionata in fond) la imobilul proprietatea sa, pe portiunea de gard aferenta laturii dinspre strada, privind terenul atribuit in indiviziune fortata reclamantei si paratei BP, situat in strada _., cu obligarea la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii in fapt, reclamanta a sustinut ca, prin decizia civila nr. 1510/2003 a Curtii de Apel Bucuresti - sectia a III- a civila, i-a fost atribuita suprafata de teren de 938,44 mp, teren situat in strada _ din _, in actiunea ce a avut ca obiect partaj succesoral privind succesiunea autoarei partilor, CL.
Prin aceeasi hotarare, a instantei de recurs, s-a mai dispus ca suprafata de teren de 80,65 mp sa le fie atribuita in indiviziune fortata - reclamantei si paratei BP, conform raportului de expertiza intocmit in cauza de expert judiciar GI si schitelor anexe.
Accesul la suprafata de teren atribuita in indiviziune si respectiv la terenul sau, este posibil in prezent numai pe o poarta mica montata pe gardul care delimiteaza terenul paratei BP de strada _, situatie ce determina ca paratii in cauza sa-i interzica accesul la imobilul proprietatea sa.
Pentru aceste motive a inteles sa formuleze cererea in cauza, in sensul obligarii celor 2 parati sa-i permita a-si monta o poarta pe latura dinspre strada aferenta terenului atribuit in indiviziune.
In dovedire au fost depuse inscrisuri, s-a solicitat audierea martorei IE, pentru a face dovada atitudinii paratilor de a-i interzice folosirea portii amplasata pe gardul aferent terenului proprietatea acestora.
In contradictoriu, paratii au formulat intampinare prin care au invocat exceptia autoritatii de lucru judecat.
In motivare, pe exceptia invocata, au sustinut ca reclamanta a mai sesizat instanta la data de 25 mai 2005 cu o cerere ce a avut acelasi obiect, cerere solutionata prin sentinta civila nr. 1876/06 septembrie 2005, in sensul respingerii acesteia, hotararea ramanand definitiva si irevocabila.
Exceptia puterii de lucru judecat a fost invocata in sensul ca, nu mai poate fi pronuntata o alta hotarare intre aceleasi parti, in aceeasi cauza, cu acelasi obiect.
Pe fondul cauzei, au solicitat respingerea cererii reclamantei cu motivarea ca exista deja o poarta de acces catre imobilul proprietatea acesteia dinspre strada _, poarta pe care au folosit-o si o folosesc in comun, in decursul timpului reclamanta nefiind de nimeni retinuta sa o foloseasca.
De asemenea, latura dinspre strada _ a terenului atribuit in indiviziune este foarte mica, iar folosirea in indiviziune a acestui teren implica acordul ambelor coproprietare, solicitarea reclamantei nefiind impartasita si de parati.
In drept, au fost invocate disp. art. 115 si art. 166 Cod pr. civila.
In sustinerea argumentelor invocate in intampinare, paratii au solicitat audierea martorului CA.
Cu acordul partilor, in temeiul prevederilor art. 215 Cod pr. civila, a fost efectuata o cercetare la fata locului la data de 31 martie 2009, instanta avand in vedere stabilirea daca situatia de fapt retinuta in vederea pronuntarii sentintei civile nr. 1876/2005 de catre Judecatoria Rosiorii de Vede, ramasa definitiva si irevocabila, persista si in continuare, avand in vedere exceptia autoritatii de lucru judecat invocata.
Analizand probele administrate si avand in vedere si exceptia invocata, prev. de art. 166 Cod pr. civila si art. 1201 Cod civil, instanta retine:
Prin decizia civila nr. 1510/05 iunie 2003, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - sectia a III- a civila in solutionarea partajului succesoral privind pe defuncta CL, a fost admis recursul declarat in cauza de AM - reclamanta in speta de fata - in contradictoriu si cu paratii BP si BV.
Ca urmare, a fost modificata sentinta civila pronuntata in apel si schimbata in parte sentinta civila nr. 3282/2000 pronuntata de Judecatoria Rosiorii de Vede, ca instanta de fond.
In consecinta, reclamantei in speta de fata AM, i-a fost atribuita suprafata totala de 938,44 mp, din care, 80,65 mp in indiviziune fortata cu parata BP, conform raportului de expertiza si schitelor anexe intocmite de expert judiciar GI.
Potrivit schitelor anexe raportului de expertiza, depuse in xerocopie la dosarul cauzei, instanta retine ca latura dinspre strada _. a terenului atribuit in indiviziune, are latimea de 2,40 metri.
Din considerentele sentintei civile nr. 1876/2005 in temeiul carora paratii au invocat exceptia autoritatii de lucru judecat, raportat la solutia instantei de a respinge capatul de cerere formulat de reclamanta AM avand ca obiect obligarea paratilor sa-i permita montarea unei porti pe latura dinspre strada a terenului atribuit in indiviziune, se retine ca respingerea cererii a fost determinata de neadministrarea probelor in cauza de catre AM, aceasta renuntand la audierea martorilor incuviintati si, respectiv, la efectuarea unei expertize tehnice.
Pentru a fi indeplinite conditiile prevazute de legiuitor prin disp. art. 166 Cod pr. civila si art. 1201 Cod civil, se impune intrunirea cumulativa a conditiilor - identitate de parti in aceeasi calitate procesuala, identitate de obiect si de cauza.
In cauza in care a fost pronuntata sentinta civila 1876/2005 rezulta ca formularea cererii de chemare in judecata la data de 25 mai 2005(potrivit considerentelor acestei hotarari) a fost determinata de atitudinea paratilor de a se opune, pana la acea data, ca reclamanta sa foloseasca poarta amplasata pe latura dinspre strada a terenului proprietatea acestora.
In speta ce formeaza obiectul dosarului nr.196/292/2009 incuviintarea probei testimoniale si dispunerea cercetarii la fata locului s-a efectuat de catre instanta in scopul stabilirii daca imprejurarile in raport de care a fost pronuntata sentinta civila nr. 1876/2005, au persistat si in continuare.
Coroborand declaratia martorei IE cu datele constatate de instanta in contextul cercetarii la fata locului, intreprinsa la 31 martie 2009, date consemnate in procesul verbal intocmit, in ce priveste indeplinirea atributelor conferite coproprietarilor suprafetei de teren atribuita in indiviziune fortata, respectiv: folosinta coproprietatii sa fie astfel infaptuita fara sa aduca atingere drepturilor egale si reciproce ale celuilalt coproprietar; folosinta trebuie sa fie infaptuita in interesul utilizarii coproprietatii fortate, fiecare coproprietar avand dreptul de a-l folosi ca si un adevarat proprietar, instanta retine:
Martora IE in calitate de vecina cu imobilele partilor situate in strada _, si deci cu terenul atribuit in indiviziune fortata, a sustinut ca reclamanta a intampinat dificultati pentru a patrunde pe suprafata sa de teren inca de la data punerii in executare a hotararii judecatoresti prin care acesteia i-a fost atribuit terenul aflat la aceasta adresa si respectiv terenul atribuit in indiviziune, deseori poarta de acces, amplasata pe latura aferenta terenului paratei, neputand-o folosi. A mai sustinut martora ca, de multe ori, si in perioada diurna a zilei, zavorul de la poarta mica, pe unde era posibil accesul, era inchis, reclamanta neputand sa ajunga astfel la locuinta sa.
Conform datelor din procesul verbal incheiat in baza cercetarii la fata locului, instanta a constatat ca, pe latura dinspre strada _ a terenului atribuit in indiviziune, pe toata lungimea terenului de 2,40 metri, este construita de catre parati o poarta mare, din scandura.
In imprejurarile efectuarii cercetarii, s-a constatat ca nu a fost posibila deschiderea portii mari, aceasta avand prevazuta catre interiorul curtii o bara metalica amplasata pe diagonala, prinsa intr-un surub cu piulita si a carei desfacere a fost posibila numai prin utilizarea unei chei si a unui cleste, atat piulita cat si surubul fiind ruginite. De asemenea, aceasta poarta intre stalpul din ciment amplasat catre vecinul din partea de sud si stalpul de sustinere al acesteia, avea fixata o scandura prinsa in cuie, iar in partea interioara a curtii, imediat langa poarta respectiva, s-a constatat existenta unei gramezi de pamant si nisip ce se intindea pe toata lungimea portii mari, aspecte care faceau imposibila mobilitatea acestei porti. In consecinta, patrunderea reclamantei la locuinta sa, putea fi posibila numai pe o poarta mica construita pe latura aferenta terenului proprietatea paratei.
Pentru considerentele retinute, apreciind ca nesincera declaratia martorului propus de catre parati care a sustinut inexistenta raporturilor tensionate dintre parti, situatie contrazisa insasi din promovarea actiunii in cauza, instanta urmeaza sa considere intemeiata cererea formulata de reclamanta, si, ca urmare, sa respinga exceptia lucrului judecat invocata de catre parati.
Se mai are in vedere si jurisprudenta in materie - decizia civila nr. 549/1979 a Tribunalului Suprem - potrivit careia constituirea portii de acces, pe terenul aflat in indiviziune, este justificata fata de pozitia paratilor de a nu permite accesul, decizia nr.341/1997 a Curtii de Apel Suceava.
Dispozitiile art.480 Cod civil prevad dreptul exclusiv si absolut al unei persoane de a se bucura si a dispune de bunul sau, insa in limitele determinate de lege, in cazul bunului aflat in coproprietate, exercitarea dreptului de folosinta si de administrare, ca atribute ale dreptului de proprietate, trebuind astfel infaptuite incat sa nu afecteze dreptul celorlalti de proprietate.
In cauza, prin construirea portii mari de acces numai de catre parati pe latura dinspre strada _. aferenta terenului atribuit in indiviziune, poarta care nu putea fi folosita in orice moment si de catre reclamanta, instanta avand in vedere aspectele constatate cu prilejul cercetarii la fata locului, retinute in procesul verbal incheiat, conduc la concluzia ca dreptul reclamantei de a folosi la randu-i suprafata de teren atribuita in indiviziune este afectat.
In consecinta, apreciind si in cauza aplicarea disp. art. 599 alin.2 Cod civil, ce reglementeaza drepturile si obligatiile in cazul coproprietatii fortate, care trebuie astfel exercitate incat sa nu ,,vatame" dreptul celuilalt coproprietar, cererea a fost admisa, cum a fost precizata in sedinta publica din 06 aprilie 2009.
In temeiul disp. art. 274 Cod pr. Civila, paratii au fost obligati sa-i plateasca reclamantei cheltuielile de judecata efectuate in cauza, instanta apreciind a le apartine exclusiv culpa in generarea acestor cheltuieli.