Civil - obligatie de a face - stab. competenta Hotarare nr. 8291 din data de 15.09.2010
pronunțată de Judecatoria Targu-Mures

Deliberand asupra cauzei de fata instanta constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sibiu la data de 16.10.2009 sub nr. 13347/306/2009 reclamantul DILLO ILIE a chemat in judecata pe parata SC DISTRIGAZ NORD SA Targu-Mures solicitand instantei pronuntarea unei hotarari prin care sa dispuna scoaterea conductei magistrale de gaz metan introdusa in anul 1991 de catre parata de pe terenul reclamantului; sa se constate ca prin introducerea conductei de gaz metan pe terenul proprietatea reclamantului acest teren si-a scazut foarte mult valoarea de circulatie; sa se constate ca parata este obligata sa il despagubeasca pe reclamant pentru scaderea de valoare pe care terenul proprietatea reclamantului a inregistrat-o din momentul in care s-a introdus acea conducta de gaz metan, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii reclamantul a aratat ca in cursul anului 1992 parata a introdus pe terenul sau o conducta magistrala de gaz metan, ocazie cu care a fost distrus tot ceea ce era cultivat, platindu-se pentru acestea o mica despagubire. Reclamantul a mai invederat ca problema cea mai grava care se contureaza in jurul acestei stari de fapt este pericolul la care este permanent supus si stresul psihic pe care il sufera de aproximativ 17 ani, deoarece aceasta conducta transporta gaz metan la o presiune foarte inalta iar in cazul unei defectiuni ar fi direct afectat intrucat aceasta trece la doar cativa metri de casa lui.
S-a precizat ca desi parata putea alege un traseu mai scurt pentru conducta si mai simplu de efectuat, nu a avut de ales pentru ca nimeni nu a permis aceasta traversare iar pe reclamant l-au obligat datorita faptului ca in acel moment terenul nu era intabulat pe numele sau si folosindu-se de tot felul de tertipuri au intrat pe terenul reclamantului in lipsa acestuia de la domiciliu.
Reclamantul a mai aratat ca terenul sau a suferit o scadere importanta de valoare deoarece acesta nu mai poate fi folosit pentru constructii sau orice alte destinatii.
De asemenea reclamantul a sustinut ca aceasta actiune este promovata din cauza faptului ca reprezentantii paratei au dat dovada de lipsa totala de respect atat prin acordarea unor despagubiri derizorii in comparatie cu prejudiciul real produs cat si prin faptul ca nu i s-a oferit vreo dezdaunare pentru prejudiciul material si moral suferit.
In drept, au fost invocate prev. art. 1073 si urm. Cod civ..
In dovedire reclamantul a depus la dosar copii ale urmatoarelor inscrisuri: extras de carte funciara pentru informare nr. 101830 Medias (f. 4), adresa/22.02.2006 (f. 5), adresa nr. 3230/1.07.1996 (f. 6), Tabel (f. 7), adresa/1993 (f. 8), adresa nr. 255/25.02.1993 (f. 9), Baza de calcul (f. 10), Minuta nr. 1800/22.09.1993 (f. 11) si proces-verbal (f. 12).
La termenul de judecata din data de 12.11.2009 parata a depus antampinare (f. 18-23) prin care a solicitat respingerea actiunii reclamantului ca neintemeiata. S-a invocat totodata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei. In privinta primului petit al actiunii s-a precizat ca conducta despre care se face vorbire in actiunea introductiva asigura alimentarea cu gaze naturale a municipiului Medias, fiind construita cu respectarea in totalitate a cerintelor legale, avand la baza Autorizatia de construire nr. 10/12.01.1993. Totodata s-a aratat ca prevederile Legii gazelor nr. 351/2004 instituie concesionarilor din domeniul gazelor naturale dreptul de uz, dreptul de servitute legala, dreptul de a obtine restrangerea unor activitati si dreptul de acces la utilitati in vederea desfasurarii activitatii de distributie a gazelor naturale. In ceea ce priveste al doilea petit al actiunii s-a invederat ca aceasta conducta de gaze naturale exista de foarte mult timp iar pe acest teren pot fi edificate cladiri si de asemenea i se pot acorda multiple intrebuintari, fara a se pune in pericol prin acestea, integritatea retelei de gaze naturale, caz valabil tuturor constructiilor. Cu privire la al treilea petit s-a aratat ca reclamantul a fost despagubit integral la acea vreme, in conditiile legale in vigoare la inceputul anilor 1990 si in mod just, acestuia fiindu-i platita suma de 175.282 lei in anul 1993, suma calculata cu titlu de despagubire integrala de catre organele competente si acceptata de reclamant fara retineri.
Parata a mai sustinut ca activitatile caracteristice distributiei gazelor naturale nu produc niciun fel de prejudiciu acestuia si ca aceasta conducta de gaz metan nu prezinta pericol, fiind proiectata, realizata si executata in deplina concordanta cu normele legale in domeniu care prevad conditii extrem de stricte de realizare. In privinta prejudiciului moral invocat de reclamant parata a invederat ca acesta este inexistent.
In drept au fost invocate prev. Lgii nr. 351/2004.
In sustinere parata a depus la dosar certificate de inregistrare, in copii (f. 24, 25).
Reclamantul a depus la dosar o precizare de actiune (f. 37) prin care a aratat ca prin prezenta actiune se indreapta impotriva paratei E.ON GAZ DISTRIBUTIE SA iar la termenul de judecata din data de 7.01.2010 reclamantul a indicat temeiul de drept al acestei actiuni ca fiind art. 111 Cod proc. civ, art. 480 - 481 Cod civ. si art. 44 pct. 2 si 3 din Constitutie iar petitul principal al actiunii este primul petit.
Prin Sentinta civila nr. 1230/4.02.2010 pronuntata de Judecatoria Sibiu in dosarul nr. 13347/306/2009 a fost admisa exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Sibiu si declinata competenta de solutionare a acestei cauze in favoarea Judecatoriei Targu-Mures, cauza fiind inregistrata pe rolul acestei instante la data de 17.03.2010 sub nr. 13347/306/2009.
La acest termen de judecata instanta a invocat din oficiu exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Targu-Mures.
Analizind actele si lucrarile dosarului sub aspectul exceptiei invocate instanta retine urmatoarele:
Din continutul capetelor de cerere formulate de catre reclamant reiese ca acesta urmareste in principal obligarea paratei la scoaterea de pe terenul sau a unei conducte magistrale folosite la transportul gazului metan. In legatura cu aceasta conducta magistrala a afirmat ca a fost introdusa de catre parata pe terenul sau in cursul anului 1991. Conducta magistrala serveste la realizarea activitatii de distributie a gazelor naturale, fiind o parte componenta a sistemului national de transport, definit la punctul 52 al art. 3 din Legea gazelor nr. 351/2004.
Potrivit art. 32 din Legea nr. 351/2004 activitatea de distributie a gazelor naturale constituie serviciu public de interes national, care poate fi concesionat potrivit art. 33 alin. 1 si art. 79 din aceeasi lege.
In cauza, parata are calitatea de concesionar al acestui serviciu public de interes national.
Prin urmare, realizarea de catre parata a activitatii sale de distributie a gazelor reprezinta tocmai aducerea la indeplinire al acestui serviciu public de interes national.
Este evident ca solicitarea reclamantului care vizeaza scoaterea respectivei conducte din subsolul proprietatii sale se rasfrange in mod direct asupra functionarii serviciului public de interes national.
Definitia serviciului public, in lumina art. 2 alin. 1 lit. m din Legea nr. 554/2004, este acea activitate organizata sau, dupa caz, autorizata de o autoritate publica, in scopul satisfacerii unui interes legitim public.
De asemenea, potrivit art. 2 alin. 1 lit. b teza 2 din Legea nr. 554/2004 sunt asimilate autoritatilor publice, in sensul respectivei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obtinut statut de utilitate publica sau sunt autorizate sa presteze un serviciu public, in regim de putere publica.
Din aceasta perspectiva rezulta ca parata, desi o persoana juridica de drept privat, este asimilata unei autoritati publice, tocmai in considerarea faptului ca desfasoara serviciul public sus mentionat.
Ca atare, actele sale referitoare la activitatea de distributie a gazelor naturale se emit si se aduc la indeplinire in regim de putere publica. Intreaga sa activitate in domeniul gazelor naturale trebuie privita ca exercitandu-se in regim de drept public, pentru satisfacerea interesului public general. Actele si faptele sale nu mai sunt cele ale unei persoane juridice de drept privat, ci ale uneia de drept public. Pe cale de consecinta, solicitarea ca parata sa execute o prestatie pozitiva, constand in modificarea traseului unei conducte magistrale, echivaleaza cu a cere unei autoritati publice sa emita un act administrativ unilateral cu caracter individual, in vederea executarii in concret a legii. Se cere deci paratei sa modifice raportul juridic de drept public deja existent intre cele doua parti sau sa dea nastere unuia nou, in conditii considerate mai avantajoase pentru interesul reclamantului.
Din cuprinsul motivarii cererii introductive de instanta reiese ca reclamantul se considera vatamat in drepturile sau interesele sale legitime, din moment ce afirma ca valoarea de circulatie a terenului a scazut, iar el traieste de 17 ani cu un permanent stres psihic, deoarece in cazul unei defectiuni el ar fi direct afectat intrucat conducta trece la doar cativa metri de casa sa.
Ori, dezlegarea acestui litigiu cade in competenta instantelor de contencios administrativ, fiind vorba despre solutionarea unei cereri introduse de catre o persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau, sau intr-un interes legitim, de catre o autoritate publica printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri.
Examinand prevederile Legii nr. 351/2004 care stabileste cadrul legal necesar pentru desfasurarea activitatilor specifice sectorului gazelor naturale, instanta retine totodata ca acest act normativ nu contine norme de competenta speciale si derogatorii, astfel incat competenta de solutionare a prezentului litigiu este determinata de natura administrativa a raportului juridic dintre parti.
Astfel, plenitudinea de competenta in prima instanta in ceea ce priveste materia contenciosului administrativ, este atribuita de art. 2 pct. 1 lit. d Cod.proc. civ., Tribunalului.
Pe cale de consecinta, instanta va admite exceptia necompetentei materiale, invocata din oficiu si, in temeiul art. 2 pct. 1 lit. d Cod proc. civ., art. 158 alin. 1 Cod proc. civ. si art. 159 pct. 2, va declina competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Mures - Sectia Contencios Administrativ si Fiscal.