Vatamare corporala din culpa. Inlaturarea apararilor inculpatei. Respingerea pretentiilor civile ale partii vatamate. Sentinta penala nr. 616 din data de 13.02.2009
pronunțată de Judecatoria Iasi

Prin sentinta penala nr. 677/2009, instanta a dispus condamnarea inculpatei P.E.
la pedeapsa de patru luni inchisoare, cu suspendarea conditionata a executarii
pedepsei, pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa, prevazuta de
art. 184 alin. 1 si 3 Cod penal. In sarcina inculpatei s-a retinut ca la data de
27.06.2007, in timp ce conducea autovehiculul marca Audi, in timp ce executa
manevra de schimbare a benzilor de circulatie, fara a se asigura, a accidentat partea
civila B.A., care conducea o motocicleta Aprilia, cauzandu-i leziuni care au necesitat
pentru vindecare 30-35 de zile de ingrijiri medicale. Pentru a hotari in acest sens,
instanta a retinut urmatoarele:
Apararea inculpatei din cursul urmaririi penale, in sensul ca nu a observat
apropierea din spate a motocicletei nu poate fi primita, intrucat fata de configuratia
drumului si conditiile de timp, daca inculpata s-ar fi asigurat corespunzator ar fi putut
percepe prezenta motociclistului pe banda de circulatie situata in laterala sa; inculpata
nu s-a asigurat insa la efectuarea manevrei. Instanta a apreciat totodata ca partea
vatamata nu a putut evita producerea accidentului de circulatie, viteza cu care
conducea motocicleta (intre 51,4...53,5 km/h - conform raportului de expertiza
criminalistica), usor peste limita legala (cu 1-4 km/h), neavand legatura de cauzalitate
cu producerea accidentului de circulatie (conform raportului de expertiza
criminalistica); impactul lateral ar fi putut fi evitat numai daca partea vatamata ar fi
circulat cu o viteza de cel mult 34,5...35,5 km/h si ar fi franat, insa pe sectorul de
drum respectiv nu existau restrictii de reducere a vitezei sub valoarea maxim admisa de
lege, conform raportului de expertiza criminalistica.
Instanta a apreciat ca inculpata a incalcat dispozitiile art. 54 alin. (1) din O.U.G.
nr. 195/2002, precum si dispozitiile art. 116 alin. (2) din Regulamentul de aplicare al
O.U.G. nr. 195/2002, conform carora conducatorul de vehicul care executa o manevra
de trecere de pe o banda de circulatie pe o alta banda de circulatie este obligat sa
semnalizeze, prin punerea in functie a luminilor indicatoare de semnalizare cu cel
putin 50 m inainte in localitati si sa se asigure ca poate face manevra respectiva fara a
perturba circulatia sau sa puna in pericol siguranta celorlalti participanti la trafic.
In ceea ce priveste latura civila a cauzei, instanta a respins pretentiile civile ale
partii civile B.A., dupa cum urmeaza:
Partea civila a solicitat acordarea sumei de 8000 euro reprezentand cheltuielile de
reparare a motocicletei, din care suma de 8222 lei a fost acoperita de societatea de
asigurare. Ori partea civila si-a dat acordul, in forma olografa si prin semnatura, cu
privire la suma despagubita de asigurator, ca reprezentand dauna totala. Astfel,
contravaloarea reparatiilor motocicletei neindeplinind conditia de a nu fi fost reparata
in prealabil, instanta a respins aceste pretentii, ca neintemeiate. Cu privire la suma
solicitata de partea civila drept contravaloare a echipamentului distrus cu ocazia
accidentului, instanta a respins cererea de despagubire, intrucat nu s-a facut dovada ca
partea vatamata purta efectiv acel echipament, si nici nu a fost probat gradul efectiv de
avariere a acestuia, prejudiciul neputand fi deci considerat cert. Instanta a respins
pretentiile partii civile cu privire la cheltuielile efectuate cu tratamentul medical si
recuperarea, intrucat nu a fost prezentat nici un inscris justificativ in acest sens.
In privinta sumei reprezentand salariul partii civile pentru perioada in care
aceasta, aflata in recuperare, nu a putut lucra, instanta a respins pretentiile civile,
retinand ca aceasta dauna nu poate fi acordata deoarece nu este echivalenta cu un
eventual concediu medical, care ar fi indreptatit-o pe partea civila sa solicite inculpatei
diferenta dintre salariul sau lunar si indemnizatia de asigurari sociale corespunzatoare
(platibila de angajator), pe care victima ar fi trebuit sa o primeasca, pe perioada unui
atare concediu, de la unitatea al carei angajat era in ipoteza in care ar fi solicitat un
atare tip de concediu, respectiv concediu medical. Ori partea civila nu a inteles sa
uzeze de concediul medical la care ar fi fost indreptatita, optand pentru concediu fara
plata, care se acorda la cererea expresa a angajatului si pentru cu totul alte motive
decat cele medicale.