Inculpati minori arestati preventiv. Mentinerea masurii . Pericol social concret.
La mentinerea arestului preventiv a inculpatilor minori judecatorul cauzei trebuie sa tina seama de pericolul social concret, de rezonanta sociala a faptelor comise , iar cand apreciaza ca cercetarea judecatoreasca poate continua in conditii optime si cu lasarea in libertate a inculpatilor , sa inlocuiasca masura arestarii preventive cu o alta masura menita sa garanteze atat drepturile inculpatilor minori cat si buna desfasurare a procesului penal.
Sectia pentru cauze cu minori si de familie - Incheierea penala nr. 30/23 februarie 2007.
Prin incheierea penala din 19.02.2007 pronuntata de Tribunalul Alba - Sectia penala in dosar penal nr.3787/107/2006 s-a dispus in baza art.300/2 Cod procedura penala si art.160/h Cod procedura penala mentinerea arestarii preventive a inculpatilor minori B. A. si O. C. , trimisi in judecata pentru savarsirea infractiunii de viol prev. de art. 197 al. 3 C.p. cu aplic art. 99 C.p. , constand in aceea ca impreuna cu alti trei faptuitori minori , prin constrangere si amenintare au intretinut relatii sexuale cu partea vatamata
Pentru a hotari astfel, Tribunalul a retinut ca temeiurile care au stat la baza luarii masurii arestarii preventive fata de inculpati subzista si impun in continuare privarea de libertate precum si faptul ca pentru infractiunea pentru care s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatilor, legea prevede o pedeapsa mai mare de 4 ani iar lasarea in libertate ar acestora ar prezenta pericol concret pentru ordinea publica prin crearea unui sentiment de neliniste si insecuritate in randul societatii civile cu preponderenta in randul mediilor scolare.
Impotriva incheierii penale pronuntata de Tribunalul Alba, de mentinere a masurii arestului preventiv au formulat recurs inculpatii aratand ca fata de starea lor de minoritate si faptul ca impactul social al faptei savarsite s-a estompat in timp , apreciaza ca pericolul social concret nu mai subzista , astfel ca mentinerea arestului preventiv in ce-i priveste nu se mai justifica.
Prin incheierea penala nr. 30/23.02.2007 , pronuntata in dos. 197/57/2007 Curtea de Apel Alba Iulia a admis recursurile inculpatilor minori , a casat incheierea penala atacata si rejudecand a dispus inlocuirea masurii arestarii preventive a inculpatilor B. A. si O. C. cu masura obligarii de a nu parasi localitatea, pana la solutionarea in fond a cauzei , iar in baza disp. art.145 alin.1 rap. la art.145 alin.1/1 si 1/2 Cod procedura penala, pe durata masurii obligarii de a nu parasi localitatea fiecare inculpat au fost obligati sa respecte obligatiile prevazute de lege.
In fundamentarea acestei solutii , Curtea de Apel Alba Iulia a retinut urmatoarele:
In cursul cercetarii judecatoresti desfasurata de la data ultimei incheieri prin care s-a mentinut masura arestului preventiv si pana la data solutionarea recursului din probele administrate a rezultat ca in cauza nu se mai regasesc conditiile impuse de art.143 rap. la art.148 lit.f Cod procedura penala, cu aplicarea art.160/b alin.3 Cod procedura penala , ca in prezent impactul social al faptelor de care sunt banuiti inculpatii ca le-au savarsit s-a diminuat considerabil.
Potrivit legii, rezonanta sociala a faptelor reprezinta unul dintre criteriile de apreciere a pericolului social concret, si in cazul estomparii acesteia odata cu trecerea timpului se poate dispune inlocuirea masurii arestului preventiv cu o alta masura preventiva.
Curtea a mai apreciat ca fata de starea de minoritate a inculpatilor si de buna lor conduita avuta in societate anterior savarsirii faptelor , cercetarea judecatoreasca poate continua in conditii optime si cu lasarea inculpatilor in stare de libertate.
De asemenea detinerea unui copil trebuie sa fie conforma cu legea si nu va fi decat o masura extrema si cat mai scurta posibil asa cum rezulta din interpretarea art.37 lit.b din Conventia cu privire la drepturile copilului adoptata de Adunarea Generala ONU la 29 noiembrie 1989 ratificata de Romania prin Legea nr.18/1990, reglementari aplicabile cu prioritate in raport cu art.20 alin.2 din Constitutia Romaniei.
In aceiasi ordine de idei, inculpatul arestat are dreptul de a fi eliberat in cursul procedurii judiciare in lumina dispozitiilor art.5 paragraf 3 din CEDO.
Curtea , fata de considerentele expuse a apreciat ca durata arestarii preventive in cauza apare suficienta pentru atingerea scopului preventiv urmarit, impunandu-se astfel revocarea masurii si judecarea in stare de libertate in baza art.300/2 si art.160/b alin.2 Cod procedura penala.