Pretentii. Limitele judecatii. Principiul neagravarii situatiei in propria cale de atac. Decizie nr. 75R din data de 16.01.2014
pronunțată de Curtea de Apel Bucuresti

Pretentii. Limitele judecatii. Principiul neagravarii situatiei in propria cale de atac.
Sediul materiei : art. 50 din Legea nr.10/2001
Prin cererea din data de 08.06.2011 inregistrata la Judecatoria sectorului 6 Bucuresti, sub nr. 12216/303/2011, reclamantii P. V. si P. E. au chemat in judecata paratul Municipiul Bucuresti prin Primarul General solicitand instantei sa il oblige pe acesta la plata de despagubiri evaluate provizoriu la suma de 200.000 RON, ca urmare a evingerii reclamantilor de imobilul situat in Buicuresti sector 1 cumparat in baza Legii nr. 112/1995 prin contractul de vanzare-cumparare din data de 11.12.1996 incheiat cu Primaria Municipiului Bucuresti reprezentata prin mandatar SC Herastrau Nord SA.
Reclamantii au aratat ca au fost evinsi in urma admiterii actiunii in revendicare formulata de catre B. S. si B. A. M. care a facut obiectul dosarului civil nr. 38324/3/2007 si in care s-a pronuntat decizia irevocabila nr. 32/R/20.01.2011 de catre Curtea de Apel Bucuresti.
La data de 24.11.2011, reclamantii si-au completat actiunea introducand in cauza, in calitate de parat pe Ministerul Finantelor Publice prin Directia Generala a Finantelor Publice. Sub acest aspect, reclamantii au aratat ca pretul vanzarii a ajuns in fondul extrabugetar constituit in temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995 la dispozitia Ministerului Finantelor Publice.
Paratul Municipiul Bucuresti prin Primarul General a depus intampinare si cerere de chemare in garantie. Prin intampinare s-a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive pe motiv ca in cauza nu sunt aplicabile dispozitiile art. 1344 Cod civil, ci dispozitiile Legii speciale nr. 10/2001 care stabilesc calitatea procesuala pasiva a Ministerului Finantelor Publice. Prin cererea de chemare in garantie, a fost chemat in judecata Ministerul Finantelor Publice in conditiile art. 60 din Codul de procedura civila.
Prin sentinta civila nr. 5180/11.06.2012 pronuntata de Judecatoria sectorului 6 Bucuresti s-a respins ca neintemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Municipiul Bucuresti prin Primarul General, a fost admisa in parte cererea precizata, formulata de reclamanti in contradictoriu cu paratul Municipiul Bucuresti prin Primarul General, Ministerul Finantelor Publice prin Directia Generala a Finantelor Publice si chematul in garantie Ministerul Finantelor Publice, a fost obligat paratul Municipiul Bucuresti prin Primarul General la plata catre reclamanti a sumei de 568.400 lei, reprezentand valoarea de piata a apartamentului, cu titlu de despagubiri, a fost obligat paratul Municipiul Bucuresti prin Primarul General la plata catre reclamanti a sumei de 12.800 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, a fost respinsa ca neintemeiata cererea reclamantilor in contradictoriu cu paratul Ministerul Finantelor Publice, a fost admisa cererea de chemare in garantie si a fost obligat chematul in garantie Ministerul Finantelor Publice la plata catre paratul Municipiul Bucuresti prin Primarul General a sumei de 568.400 lei cu titlu de despagubiri.
Prin decizia civila nr. 350/A/04.04.2012 pronuntata de catre Tribunalul Bucuresti- Sectia a III-a Civila s-a respins apelul formulat de apelantul Ministerul Finantelor Publice, s-a admis apelul formulat de apelantul parat Municipiul Bucuresti prin Primarul General, s-a schimbat in parte sentinta civila apelata si a fost obligat paratul Municipiul Bucuresti prin Primarul General la plata catre reclamanti a sumei de 12.800 lei cheltuieli de judecata din care 3000 lei sunt datorati de catre parat in solidar cu chematul in garantie Ministerul Finantelor Publice. Au fost mentinute celelalte dispozitii ale sentintei si a fost obligat apelantul Ministerul Finantelor Publice la plata catre reclamanti a cheltuielilor de judecata in suma de 100 lei.
In motivarea deciziei s-a retinut in esenta ca dispozitiile art. 50 ind .1 din Legea nr. 10/2001 prevad o legitimare pasiva speciala a paratului Ministerul Finantelor Publice, chiar daca acesta nu a fost parte in contractul desfiintat, astfel ca in mod corect a fost admisa cererea de chemare in garantie pentru a nu se greva patrimoniul Municipiului Bucuresti cu debite care potrivit legii trebuie achitate de catre Ministerul Finantelor Publice.
Tribunalul a mai retinut ca exista evictiune chiar daca contractul de vanzare-cumparare nu a fost desfiintat, din moment ce prin admiterea actiunii in revendicare, reclamantii au pierdut posesia si proprietatea bunului cumparat in baza Legii nr. 112/1995.
In fine, tribunalul a retinut ca reclamantii au dreptul la despagubiri legale cu valoarea de piata a imobilului, deoarece contractul de vanzare-cumparare a fost valabil incheiat.
In privinta cheltuielilor de judecata acordate de prima instanta, tribunalul a observat ca prin admiterea cererii de chemare in garantie, parte din cuantumul acestora, ar fi trebuit suportate de catre Ministerul Finantelor Publice.
Fata de solutia din apel, tribunalul a facut aplicarea dispozitiilor art. 274 Cod procedura civila.
Impotriva deciziei din apel, au declarat recurs Municipiul Bucuresti prin Primarul General si Ministerul Finantelor Publice - DGFP - M.B.
Recurentul Municipiul Bucuresti prin Primarul General sustine in esenta ca in mod gresit a fost obligat la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 1280 lei, in conditiile in care onorariu de avocat era disproportionat de mare fata de complexitatea cauzei. Recurentul sustine ca nu dispune de sume de bani pentru a putea achita astfel de debite.
Recursul declarat de catre Municipiul Bucuresti prin Primarul General a fost intemeiat pe dispozitiile sart. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
In motivarea recursului Ministerului Finantelor Publice DGFP - M.B se sustine in esenta ca Ministerul Finantelor Publice a fost in mod gresit obligat la plata pretului de piata solicitat de catre reclamanti, din moment ce institutia nu a fost parte in contractul incheiat in baza Legii nr. 112/1995, iar dispozitiile Codului civil reglementeaza ipoteza evictiunii de genul celei din speta si prevad raspunderea vanzatorului, respectiv a Primariei Municipiului Bucuresti (art. 1337, 1341 si urm, din vechiul Cod civil). Recurentul Ministerul Finantelor Publice mai sustine ca in speta nu exista un contract de vanzare desfiintat pentru a se datora pretul de piata sau pretul platit la incheierea contractului. In fine, recurentul Ministerul Finantelor Publice sustine ca reclamantii au platit un pret subventionat la achizitionarea imobilului, astfel ca daca li s-ar restitui pretul de piata, s-ar ajunge la o imbogatire fara justa cauza, mai ales ca instantele de fond si-au insusit concluziile in raport de expertiza, care nu contine metode stiintifice de evaluare si nu au tinut seama de solicitarile Ministerului avand ca obiect refacerea raportului de expertiza.
In drept, recursul declarat de catre Ministerul Finantelor Publice a fost intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
Curtea de Apel Bucuresti a retinut urmatoarele:
La momentul introducerii actiunii la prima instanta, dispozitiile Legii nr. 10/2001 fusesera modificate prin Legea nr. 1/2009, astfel ca prima instanta ar fi trebuit sa admita exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Municipiul Bucuresti prin Primarul General si sa judece fondul pretentiilor in contradictoriu cu paratul Ministerul Finantelor Publice care fusese chemat in judecata, urmare a cererii completatoare. Aceasta, deoarece este incontestabil ca dispozitiile legii speciale inlatura de la aplicare dispozitiile legii generale, iar Legea nr. 10/2001 transeaza explicit raporturile juridice de genul celor deduse judecatii si stabileste ca in astfel de situatii, despagubirile se achita de catre Ministerul Finantelor Publice care are calitate procesuala pasiva in actiunea introdusa de cumparatorul a carui contract incheiat in baza Legii nr. 112/1995 a fost desfiintat.
Prin sentinta pronuntata de catre prima instanta, s-a stabilit obligatia de plata a despagubirilor in sarcina paratului Municipiul Bucuresti, dar s-a admis cererea de chemare in garantie formulata de catre acesta din urma si a fost obligat Ministerul Finantelor Publice, in calitate de chemat in garantie la plata respectivelor despagubiri.
Desi a admis apelul declarat de catre Municipiul Bucuresti prin Primarul General, tribunalul nu a schimbat sentinta in sensul celor aratate. Procedand astfel, tribunalul a gresit, deoarece Municipiul Bucuresti arata prin primul motiv de apel ca nu are calitate procesuala pasiva si ca nu poate figura ca parat intr-o astfel de cauza, chiar daca se admite si cererea de chemare in garantie.
Cu toate acestea, prezenta instanta nu poate inlatura erorile de judecata punctate mai sus, deoarece in recursul declarat de catre Municipiul Bucuresti prin Primarul General se critica doar faptul ca instantele de fond au facut o gresita aplicare a dispozitiilor art. 274 Cod procedura civila. Principiul potrivit cu care, in calea de atac, nu se poate judeca mai mult decat a criticat partea nemultumita, impiedica instanta de recurs sa caseze, respectiv sa schimbe hotararile instantelor de fond pentru motivele aratate anterior.
In conditiile in care Municipiul Bucuresti prin Primarul General ramane obligat la plata de despagubiri catre reclamanti, prima instanta a facut o corecta aplicare a dispozitiilor art. 274 Cod procedura civila. Practic, paratul care a cazut in pretentii si avea culpa procesuala, a fost obligat la plata cheltuielilor de judecata solicitate si dovedite de catre reclamanti. Recurentul Municipiul Bucuresti prin Primarul General nu a prezentat date concrete din care sa rezulte ca onorariul de avocat ar fi fost disproportionat de mare in raport de valoarea pricinii sau de munca indeplinita de avocat, ci s-a rezumat la redarea continutului art. 274 alin. 3 Cod procedura civila si la a sustine ca plata cheltuielilor de judecata din banii publici nu are un suport etic si legal.
Curtea precizeaza ca in recursul Ministerului Finantelor Publice nu se putea retine calitatea procesuala pasiva a acestuia, deoarece aceasta parte a sustinut constant ca nu are calitate procesuala in cauza, nici in cererea principala, nici in cererea de chemare in garantie. Asadar nu se puteau modifica hotararile in calea de atac a partii care ar fi defavorizata prin admiterea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a Municipiului Bucuresti si retinerea calitatii procesuale pasive a Ministerului Finantelor Publice. Doar Tribunalul ar fi putut schimba hotararea judecatoriei in sensul celor aratate, deoarece apelul declarat de catre Municipiul Bucuresti prin Primarul General cuprindea o critica relativa la solutia judecatoriei, de respingere a exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive.
In consecinta se retine ca recursul Municipiului Bucuresti prin Primarul General privitor la cheltuielile de judecata este nefondat si ca, criticile Ministerului Finantelor Publice conform carora nu ar avea calitate procesuala pasiva pe cererea de chemare in garantie sunt de asemenea nefondate. In conditiile in care obligatia de plata a despagubirilor se stabileste conform art. 50 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, Curtea va analiza legalitatea hotararilor, din perspectiva criticilor relative la modalitatea procedurala de administrare a probelor.
Astfel, Curtea constata ca in fata primei instante, raportul de expertiza tehnica a fost depus la dosar, la data de 20.04.2012 si a fost comunicat Ministerului Finantelor Publice la data de 24.04.2012. In fata primei instante, Ministerul Finantelor Publice nu a formulat critici la raportul de expertiza, neprezentandu-se in instanta.
In fata instantei de apel, urmare a admiterii de catre prima instanta a cererii de chemare in garantie, Ministerul Finantelor Publice a solicitat expres refacerea raportului de expertiza, aratand ca acesta este nelegal, ca expertul nu a folosit o metoda de evaluare care sa cuprinda corectiile legate de situatie pietei si de vechimea imobilului si ca isi bazeaza concluziile pe oferte de vanzare.
Desi la primul termen de judecata in apel, Ministerul Finantelor Publice nu s-a prezentat, tribunalul a constatat ca intimatii reclamanti care erau reprezentati prin avocat nu au alte cereri de formulat si a dat cuvantul pe fondul cauzei. Tribunalul nu a pusa in discutie si nu s-a pronuntat pe solicitarea Ministerul Finantelor Publice de refacere a raportului de expertiza, regasita in ultimul alineat al filei 3 din apelul paratului chemat in garantie.
Intrucat instanta are obligatia de a se pronunta asupra cererilor, chiar daca acestea sunt formulate in scris, iar partea care a formulat nu se prezinta, Curtea constata ca procedand altfel, instanta de apel a incalcat dreptul la aparare al apelantului Ministerul Finantelor Publice si principiul contradictorialitatii procesului civil, iar hotararea pronuntata este susceptibila de a fi casata in conditiile art. 304 pct. 5 Cod procedura civila.
Trebuie observat ca recurentul Ministerul Finantelor Publice a criticat inclusiv in recurs, aspectele relative la raportul de expertiza insusit de catre instanta fara rezerve (fila 6 din motive), ca in calitate de chemat in garantie obligat la plata de despagubiri recurentul avea interesul si calitatea sa puna concluzii relative la modul in care au fost probate pretentiile si ca in recurs nu se poate analiza pe fond concluzia raportului de expertiza, deoarece acest aspect tine de temeinicia hotararii, astfel ca inlaturarea vatamarii in sensul art. 105 alin. 2 Cod procedura civila nu se poate realiza decat prin pronuntarea unei hotarari de casare cu trimitere pentru judecarea apelului.
In rejudecare, instanta de apel va discuta inclusiv solicitarea apelantului Ministerul Finantelor Publice de refacere a raportului de expertiza si in masura in care o va gasi intemeiata, va dispune in consecinta.
Curtea constata ca are caracterul unei probleme de drept dezlegate chestiunea legata de dreptul reclamantilor de a obtine pretul de piata al imobilului, in sensul dispozitiilor art. 50 alin. 21 din Legea nr. 10/2001, deoarece in decizia nr. 30/R/20.01.2011 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a Civila s-a retinut expres ca actul de vanzare-cumparare care a constituit titlul paratului se bucura de prezumtia de legalitate, din moment ce actiunea in anulare a fost perimata si nu se pune problema considerarii acestui contract ca nevalabil (fila 29 din decizia civila nr. 32/R/2011 regasita la fila 17 din dosarul de fond).
Curtea nu retine sustinerile recurentului Ministerul Finantelor Publice conform carora, in speta nu ar fi incidente dispozitiile art. 50 din Legea nr.10/2001, deoarece nu ar exista un contract desfiintat. Dispozitiile art. 20 alin. 2 ind. 1 din Legea nr. 10/2001 includ in notiunea de contracte desfiintate si pe acelea care sunt lipsite de efecte ca urmare a admiterii actiunii in revendicare, fara a exista o hotarare de anulare.
In privinta chestiunii pusa in discutie, din oficiu, de catre Curte, se observa incidenta dispozitiilor art. 181 Cod procedura civila care stabilesc ca instanta care era competenta dupa valoare la momentul investirii legale ramane competenta chiar daca ulterior valoarea obiectului pricinii se schimba. Or, prin cererea introductiva depusa la judecatorie, reclamantii si-au evaluat pretentiile la suma de 200.000 RON, cuantumul acestora fiind majorat ulterior dupa efectuarea raportului de expertiza.
Tinand seama de toate cele aratate anterior Curtea a admis recursurile, a casat sentinta si a trimis cauza pentru rejudecarea apelului de catre aceeasi instanta.
(C. A. B. SECTIA A IV-A CIVILA -DECIZIA CIVILA NR. 75 R/16.01.2014)