Domeniu: Drept material in litigiile cu profesionisti
Actiunea in anulare a sentintei arbitrale. Invocarea realizarii unei judecati in echitate. Netemeinicie.
- Art.364 lit.i) Cod procedura civila;
- Art.969 vechiul Cod civil ;
Ultimul motiv de desfiintare a unei hotarari arbitrale prevazut de articolul 364 lit. i Cod procedura civila vizeaza incalcarea unor dispozitii imperative ale unor legi .
Or, in cauza reclamanta nu a invocat incalcarea unor dispozitii legale imperative si nu a aratat in concret incalcarea unei astfel de dispozitie imperativa. Invocarea incalcarii dispozitiilor articolului 969 Cod civil nu se incadreaza in categoria normelor imperative, acest articol reglementand raporturile contractuale care sunt raporturi de drept privat, contractul fiind legea.
Chiar daca prin solutia adoptata pare ca tribunalul arbitral a solutionat litigiul in echitate (desi nu a existat o clauza expresa in acest sens astfel cum prevad dispozitiile articolului 360 alin. 2 Cod procedura civila) se constata ca in baza probatoriului administrat s-a retinut culpa comuna a partilor, mai mult s-a retinut faptul ca relatiile contractuale erau incetate (contractul fiind expirat inca de la finele anului 2008) astfel incat nu se mai punea problema rezilierii contractului (conform cererii reconventionale). (CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A V-A CIVILA,
SENTINTA CIVILA NR.64 din 16.05.2012) Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la 05.03.2012, reclamanta COSR a formulat in contradictoriu cu parata SC SCIT I SRL actiune in anularea sentintei arbitrale nr.4/19.01.2012 pronuntata de Curtea de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei, in dosarul nr.66/2009.
Prin sentinta arbitrala sus -mentionata s-a respins actiunea inregistrata la Curtea de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei sub nr.111/3.03.2009 formulata de reclamanta-parata COSR, impotriva paratei-reclamante SC SCIT IMPEX SRL. A fost respinsa cererea reconventionala precizata de parata-reclamanta SC SCIT IMMPEX SRL impotriva reclamantei-parate COSR.
Pentru a pronunta aceasta solutie Tribunalul Arbitral a retinut in esenta culpa comuna a partilor in neexecutarea contractului de executie lucrari nr.1934/24.09.2007.
Concluzia tribunalului arbitral este ca pretentiile reclamantei-parate COSR de obligare a paratei- reclamante SC SCIT I SRL la plata de penalitati pentru intarzierea in predarea lucrarilor nu sunt intemeiate, deoarece, chiar daca parata-reclamanta SC SCIT I SRL recunoaste ca ar exista anumite elemente de culpa si in ceea ce o priveste, culpa partilor este comuna, iar elementul generator se regaseste in sarcina reclamantei-parate COSR.
In subsidiar, este evident, din comportamentul contractual al partilor, faptul ca la data introducerii cererii reconventionale, acestea incetasera de facto relatiile contractuale, fiind in acord asupra acestui aspect.
In fine, tribunalul arbitral a mai avut in vedere si faptul ca parata-reclamanta SC SCIT I SRL a recunoscut existenta unei culpe in ceea ce o priveste prin adresa nr. 1069/10.12.2008. iar existenta unei culpe comune constituie de asemenea un impediment in admiterea unei cereri de reziliere a contractului.
Impotriva acestei sentinte, a formulat actiune in anulare, intemeiata pe dispozitiile articolului 364 lit.i Cod procedura civila, reclamanta COSR apreciind ca sentinta arbitrala este criticabila pentru urmatoarele motive:
In acest caz tribunalul arbitral nu a facut aplicarea vreunei dispozitii legale cu privire la determinarea prejudiciului in cazul culpelor concurente, aspect neinsusit de C.O.S.R.. realizand mai degraba o judecata in echitate, fapt neadmis prin conventia arbitrala. Intr-adevar, arbitrajul ca alternativa la justitia statala permite partilor sa autorizeze arbitrii sa judece litigiul in echitate, lasand acestora totala libertate in a solutiona diferendul dupa constiinta lor, cu respectarea dispozitiilor legale imperative, tribunalul fiind tinut sa-si intemeieze decizia pe probele administrate in cauza. In cazul nostru insa, tribunalul nu a fost mandatat in acest sens, impunandu-se astfel aplicarea principiilor generale in vederea determinarii prejudiciului chiar si in situatia in care s-ar retine existenta unei culpe comune.
Asadar, in cazul sentintei arbitrale in cauza, constatarea culpei partilor nu s-a facut prin raportare la intregul probatoriu administrat - de altfel foarte vast instanta limitandu-se doar la concluziile raportului de expertiza, asa cum a mai aratat, fara insa a corela/compara acuratetea informatiilor cu celelalte mijloace de proba administrate anterior, probe apte de a forma instantei o convingere contrara celei retinute in baza raportului de expertiza. Aceasta imprejurare a determinat practic, imposibilitatea partilor de a-si exercita in mod efectiv dreptul la aparare, facand iluzoriu demersul partilor de a incerca sa probeze fapte prin mijloace de proba utile, concludente si pertinente cauzei, altele decat expertiza de specialitate.
Totodata, invedereaza instantei faptul ca tribunalul arbitral a nesocotit prevederile art. 969 Cciv., neraportandu-se in determinarea unei eventuale culpe a C.O.S.R. la prevederile contractuale - prevederi ce constituie legea partilor si singure generatoare de drepturi si obligatii intre partile contractuale.
Astfel, tribunalul arbitral a ignorat prevederile art. 6.2. din Contractul incheiat intre parti prin care se stabilea data inceperii lucrarilor - emitere a ordinului de incepere a lucrarilor si predarea amplasamentului liber de orice sarcini, fapt ce a determinat in mod eronat a culpei C.O.S.R. in raport de prevederile art. 12.2. din contract. Acest aspect a fost de natura a influenta decizia tribunalului arbitral de vreme ce acesta a apreciat temeinicia cererii principale in considerarea principiului cronologic al culpelor. Ca urmare a acestei nesocotiri a prevederilor art.6.2. tribunalul arbitral a apreciat, in mod netemeinic, ca obligatia C.O.S.R. de predare a amplasamentului era o obligatie pura si simpla ce urma a fi executata la momentul incheierii contractului. De asemenea, instanta a facut aplicarea gresita a dispozitiilor legale prevazute de art. 1022-1025 din C.civ. cu privire la termen ca modalitate a actului juridic, considerand ca nespecificarea unui termen transforma obligatia intr-o obligatie pura si simpla.
In concluzie, sentinta arbitrala mai sus rubricata este criticabila in baza art.364 lit.i pentru:
- nesocotirea art. 969 C.civ. prin neluarea in considerare a prevederilor contractuale, respectiv a prevederilor art. 6.2. din Contractul incheiat intre parti;
- aplicarea gresita a dispozitiilor legale in ceea ce priveste modalitatile actului juridic prin considerarea obligatiei C.O.S.R. de predare a amplasamentului ca fiind pura si simpla, in fapt aceasta fiind afectata de un termen incert supensiv indeplinirea cumulativa a celor doua conditii prevazute in contract (art. 6.2.):
- judecarea in echitate cu privire la determinarea prejudiciului in caz de culpa concurenta prin aplicarea unor principii care nu se regasesc in sistemul de drept roman.
Instanta, investita cu actiunea in anularea sentintei arbitrale, analizand cu prioritate motivul invocat prevazut de articolul 364 lit. i Cod procedura civila, apreciaza actiunea in anulare ca fiind neintemeiata si o va respinge ca atare pentru urmatoarele considerente:
Potrivit articolului 360 Cod procedura civila, tribunalul arbitral solutioneaza litigiul, in temeiul contractului principal si al normelor de drept aplicabile, tinand seama, cand este cazul si de uzantele comerciale.
Pe baza acordului expres al partilor tribunalul arbitral poate solutia litigiul in echitate.
Constatand ca arbitrajul a solutionat litigiul in temeiul contractului principal, instanta urmeaza sa analizeze daca hotararea arbitrala atacata incalca ordinea publica, bunele moravuri ori dispozitii imperative ale legii.
Se constata ca se invoca nesocotirea dispozitiilor articolului 969 Cod civil prin neluarea in considerare a prevederilor contractuale .
Ultimul motiv de desfiintare a unei hotarari arbitrale prevazut de articolul 364 lit. c Cod procedura civila vizeaza incalcarea unor dispozitii imperative ale unor legi .
Ori in cauza reclamanta nu a invocat incalcarea unor dispozitii legale imperative nu a aratat in concret, incalcarea unei dispozitii imperative, invoca incalcarea dispozitiilor articolului 969 Cod civil nu se incadreaza in categoria normelor imperative.
Articolul 969 Cod civil reglementeaza raporturile contractuale care sunt raporturi de drept privat, contractul fiind legea partilor conform acestei dispozitii legale.
Chiar daca prin solutia adoptata pare ca tribunalul arbitral a solutionat litigiul in echitate (desi nu a existat o clauza expresa in acest sens astfel cum prevad dispozitiile articolului 360 alin. 2 Cod procedura civila) se constata ca in baza probatoriului administrat s-a retinut culpa comuna a partilor, mai mult s-a retinut faptul ca relatiile contractuale erau incetate (contractul fiind expirat inca de la finele anului 2008, durata acestuia fiind de 1 an conform articolului 6.2. din contract) astfel incat nu se mai punea problema rezilierii contractului (conform cererii reconventionale).
In ceea ce priveste cererea principala avand ca obiect obligarea paratei - reclamante SC SCIT I SRL la plata de penalitati, potrivit articolului 1082 Cod civil este necesar a se stabili daca neexecutarea obligatiei se datoreaza unor cauze straine ce nu sunt imputabile debitorului, cauze in care trebuie inclusa si vina creditorului.
Astfel reclamanta - parata (creditoare) este cea care nu si-a indeplinit obligatia contractuala - articolul 12.2 lit. a din contract), situatie in care debitoarea este exonerata de raspundere.
Ca urmare se constata, ca in motivarea hotararii, tribunalul arbitral a retinut situatia de fapt, facand trimite la contractul incheiat intre parti si modul de executare al acestuia, motivarea in drept regasindu-se prin invocarea acestui contract si clauzele acestuia, contractul fiind legea partilor .
Pentru toate aceste considerente, instanta a respins actiunea ca neintemeiata. 2