Salarizare.
Cererea de anulare a dispozitiei primarului privind plata sporului de dificultate de pana la 50/ din salariul de baza pentru membrii comisiei de fond funciar.
- art.I pct.4 si art.II alin.1 din Legea nr.263/2006
- art.I si art.II din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.136/2006
- art.12 si art.117 din Legea nr.18/1991
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A VIII-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL, DECIZA CIVILA NR.18/05.01.2012)
Deliberand asupra recursului de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului sub nr.586/122/2011, reclamanta N. G. a chemat in judecata pe paratul Primarul comunei Putineiu, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna anularea Dispozitiei Primarului comunei Putineiu nr.3/04.01.2011, ca netemeinica si nelegala.
In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca la data de 05.01.2011 i-a fost comunicata Dispozitia Primarului comunei Putineiu anterior mentionata si Decizia Camerei de Conturi Giurgiu nr.24/2009. La data de 07.01.2011, reclamanta a formulat plangere prealabila impotriva Dispozitiei Primarului comunei Putineiu nr.3/04.01.2011, in baza art.7 din Legea nr.554/2004, care a fost respinsa, motiv pentru care a promovat prezenta actiune.
Reclamanta apreciaza ca dispozitia atacata este nelegala si netemeinica, intrucat plata sporului de dificultate in procent de pana la 50% din salariu de baza, pentru membrii comisiei de fond funciar s-a facut in mod legal, neexistand abateri de la dispozitiile legale in materie, in consecinta prejudiciul de 1.756 lei stabilit in seama sa nu este real.
Astfel, acordarea sporului lunar de dificultate de 50% din salariul de baza prevazut de art.II din Legea nr.18/1991, s-a facut legal, respectandu-se prevederile Legii nr.236/2006.
Se arata ca interpretarea avuta in vedere de Camera de Conturi Giurgiu in acest sens este eronata, neputandu-se retine ca acordarea sportului lunar de dificultate poate fi acordat doar pe timpul unui singur an.
Comisiile locale de fond funciar lucreaza pana la punerea in aplicare in totalitate a legilor de fond funciar, ratiunea legii fiind aceea de a compensa baneste munca suplimentara a persoanelor care duc la indeplinire, prin atributiile lor, aplicarea legilor de fond funciar.
Din interpretarea art.II alin.1 din Legea nr.236/2006 nu poate reiesi decat ca sporul de pana la 50% se acorda pe un an de zile, cu incepere de la data intrarii in vigoare a legii, urmand ca, pentru urmatorii ani, sa se stabileasca din nou persoanele carora le va fi acordat si cuantumul sporului acordat.
La data de 21.04.2011, reclamanta a depus la dosar o cerere prin care a invocat, in baza art.4 din Legea nr.554/2004, exceptia de nelegalitate a Deciziei nr.24/2009 a Curtii de Conturi - Camera de Conturi Giurgiu.
Prin sentinta civila nr.282/21.09.2011, a fost respinsa exceptia de nelegalitate a Deciziei nr.24/21.12.2009 emisa de Curtea de Conturi a Romaniei - Camera de Conturi Giurgiu si a fost respinsa actiunea formulata de reclamanta.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut ca din interpretarea dispozitiilor art.II alin.1 din Legea nr.263/2006, reluate si in cuprinsul Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.136/2006 pentru completarea Legii nr.263/2006, rezulta ca intentia legiuitorului este clara, in sensul ca s-a dorit acordarea acestui spor salarial pe o perioada anume determinata, fapt ce nu vine in nici un caz in contradictie cu dispozitiile constitutionale.
Astfel, Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr.461/2009 asupra constitutionalitatii prevederilor art.II alin.1 teza intai partea finala din Legea nr.263/2006, care limiteaza la un an acordarea sporului de 50% din salariul de incadrare, salariatilor institutiilor publice implicati direct in aplicarea legilor fondului funciar, membrii in comisiile constituite in baza art.12 din Legea nr.18/1991.
Prin decizia mentionata s-a retinut ca sporul reglementat prin dispozitiile de lege criticate, nu reprezinta un drept fundamental, ci constituie, potrivit intentiei legiuitorului, un spor salarial cu caracter stimulatoriu pentru exercitarea anumitor activitati pe o perioada determinata, modalitatile si conditiile acordarii acestora fiind de competenta exclusiva a legiuitorului.
Instanta de fond a constatat ca suma de bani incasata de reclamanta, functionar public in cadrul Primariei Putineiu, cu titlu de spor de 50% din salariul de incadrare pentru activitatea desfasurata in comisia constituita in baza Legii nr.18/1991, excede duratei legale de acordare a acestui spor, respectiv un an de la data intrarii in vigoare a Legii nr.263/06.07.2006, mai exact pentru anul 2008, aspect retinut in mod corect de catre Curtea de Conturi - Camera de Conturi a Judetului Giurgiu prin Decizia nr.24/2009.
Pentru motivele aratate, tribunalul a apreciat ca se impune respingerea exceptiei de nelegalitate a Deciziei nr.24/21.12.2009 emisa de Curtea de Conturi a Romaniei - Camera de Conturi Giurgiu.
Referitor la fondul cauzei deduse judecatii, s-a retinut ca dispozitia nr.3/04.01.2011 priveste o suma de bani incasata de catre reclamanta, cu titlu de indemnizatie de dificultate pentru anul 2008, in mod necuvenit, asa cum in mod corect a retinut Curtea de Conturi - Camera de Conturi Giurgiu prin Decizia nr.24/2009, in urma controlului careia s-a emis dispozitia contestata pentru recuperarea sumelor acordate cu nesocotirea dispozitiilor legii.
Prin urmare, dispozitia in litigiu a fost emisa in acord cu prevederile legale si ale Deciziei Curtii de Conturi, neexistand motive pentru anularea sa.
Impotriva acestei sentinte in termen legal a declarat recurs reclamanta, solicitand casarea hotararii si trimiterea cauzei spre rejudecare, atat in ceea ce priveste exceptia de nelegalitate a Deciziei nr.24/2009 a Curtii de Conturi - Camera de Conturi Giurgiu, cat si asupra cererii de fond privind anularea Dispozitiei Primarului comunei Putineiu nr.3/04.01.2011.
Recurenta reclamanta arata ca interpretarea, avuta in vedere de catre Camera de Conturi Giurgiu, asupra dispozitiilor Legii nr.236/2006 este eronata si in contradictie cu litera si spiritul acestei legi.
Astfel, nu se poate retine ca acordarea sporului lunar de dificultate de 50%, prevazut de art.II alin.1, din Legea nr.236/2006, poate fi acordat doar pe timpul unui singur an.
Comisiile locale de fond funciar lucreaza pana la punerea in aplicare in totalitate a legilor de fond funciar. Ratiunea acestei legi a fost aceea de a "compensa" baneste munca suplimentara a persoanelor care duc la indeplinire, prin atributiile lor, aplicarea legilor de fond funciar.
Recurenta sustine ca din interpretarea dispozitiilor art.II, alin.1 din Legea nr.236/2006 nu poate reiesi decat ca sporul de pana la 50%, se acorda pe un an de zile, cu incepere de la data intrarii in vigoare a legii, urmand ca, pentru anii urmatori, sa se stabileasca din nou persoanele carora le va fi acordat si cuantumul sporului acordat.
Aceasta interpretare rezulta clar din cuprinsul celei de-a doua fraze a alin.1 din art.II al Legii nr.236/2006, care arata ca stabilirea salariatilor care beneficiaza de acest drept si a cuantumului sporului ce se acorda se face anual de catre conducatorul institutiei.
Mentioneaza ca Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.136/2006, prin art.III, nu modifica, ci completeaza Legea nr.236/2006, si prin urmare, nu se poate sustine ca art.II din aceasta stabileste acordarea sporului doar la perioada de un an. Daca prin lege s-ar fi dorit ca sporul sa fie acordat doar un an, fraza a doua din alin.1 din art.II, al Legii nr.236/2006 nu ar mai avea nici o logica.
Cererea de recurs este intemeiata in drept pe dispozitiile art.299 si urm. Cod procedura civila, si prevederile Legii nr.554/2004.
Analizand actele si lucrarile dosarului, sentinta recurata in raport de motivele de recurs formulate si din oficiu, in limitele prevazute de art.3041 Cod procedura civila, Curtea retine urmatoarele:
In mod corect a retinut instanta de fond ca din interpretarea dispozitiilor art.II alin.1 din Legea nr.263/2006 reiese cu evidenta ca perioada de aplicare a normei este de un an de la data intrarii in vigoare a legii. In caz contrar, legiuitorul ar fi folosit, in locul sintagmei "pe o perioada de un an" expresia "anual" care ar fi dus la concluzia ca sporul se va acorda nelimitat in timp, de la data intrarii in vigoare a legii. Insa legiuitorul a preferat sa limiteze in timp acordarea sporului respectiv, folosind o expresie care nu lasa loc la nicio interpretare alternativa.
Existenta celei de-a doua teze a articolului citat are o explicatie logica, ce are ca premisa momentul la care legea a intrat in vigoare, respectiv luna iulie 2006. Nu trebuie scapata din vedere prevederea legala conform careia sporul de acorda in limita fondurilor alocate pentru plata salariilor, iar fondurile se aloca la inceputul exercitiului bugetar, care incepe in prima zi a anului. Prin urmare, folosirea de catre legiuitor a expresiei "se face anual de catre conducatorul institutiei" se explica prin faptul ca acordarea sporului s-a facut in cadrul a doua exercitii bugetare, care au inclus a doua jumatate a anului 2006 si prima jumatate a anului 2007, corespunzator perioadei de un an prevazuta de prima teza a articolului supus discutiei.
Asa cum corect sustine intimata parata, sporul de dificultate a fost acordat in mod expres pentru fiecare perioada, prin acte normative speciale care au modificat si completat prevederile Legii nr.18/1991 si Legii nr.10/2001, respectiv ianuarie 2006 - 03.01.2008, pentru salariatii implicati in mod direct in aplicarea Legii nr.10/2001, conform art.I pct.4 din Legea nr.263/2006, pe o perioada de 1 an, respectiv 03.07.2006-03.07.2007 pentru membrii Comisiei constituita in baza art.12 din Legea nr.18/1991, conf. art. II alin.1 din Legea nr.263/2006, pe o perioada de 1 an, respectiv 28.12.2006-28.12.2007 pentru membrii ambelor comisii, prin art.I si art.II din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.136/2006.
In contextul in care pentru anul 2008, legiuitorul nu a mai intervenit legislativ pentru acordarea sporului si in anul 2008, in mod corect s-a constatat prin decizia contestata pe calea exceptiei de nelegalitate, ca sporul de dificultate de 50% s-a acordat peste limita stabilita de legiuitor.
Sporul de dificultate nu este un drept salarial cu caracter permanent, care sa fie acordat pe durata cat exista aceste comisii, legiuitorul putand, in momentul cand in mod obiectiv ajunge la concluzia ca nu se mai impune acordarea lui, sa dispuna incetarea platii acestuia, pe anumite perioade.
Legea nr.263/2006 prevedea ca salariatii institutiilor publice implicati in mod direct in aplicarea Legii nr.10/2001, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si a Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au apartinut comunitatilor cetatenilor apartinand minoritatilor nationale din Romania, republicata, beneficiaza de un spor lunar de dificultate de pana la 50% din salariul de incadrare, pe o perioada de 2 ani. Stabilirea salariatilor care beneficiaza de acest drept si a cuantumului sporului ce se acorda se face anual de catre conducatorul institutiei implicate in aplicarea dispozitiilor legale privind restituirea, in limita fondurilor alocate pentru plata salariilor.
De asemenea, potrivit art.117 din Legea nr.18/1991, pe perioada cat functioneaza comisiile comunale, orasenesti si municipale, precum si comisiile de lichidare, membrii acestora, incadrati cu contract individual de munca, se considera delegati, iar ceilalti membri ai comisiilor primesc o indemnizatie ce se va stabili prin regulamentul de aplicare a legii.
Pentru activitatea desfasurata in cadrul comisiilor de fond funciar, modalitatea de incadrare si remunerare a membrilor acestora este stabilita de art.117, iar sintagma anual din dispozitia legala prevede faptul ca anual conducatorul autoritatii are obligatia stabilirii prin act administrativ a persoanelor care fac parte din aceste comisii si cuantumul sporului, in conditiile in care sporul de dificultate se acordase pe o perioada de 2 ani. Caracterul de repetabilitate nu poate depasi perioada de acordare, in conditiile in care pentru anul 2008 si in continuare sporul nu a mai fost acordat.
Cu privire la faptul ca in dispozitivul sentintei civile recurate este mentionat reclamantul P. R., Curtea constata ca reprezinta o eroare materiala, in conditiile in care din motivarea hotararii rezulta ca instanta de fond a analizat cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta N. G.
Pentru considerentele expuse, in baza art.312 alin.1 Cod procedura civila, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
1