Faliment. Raport de evaluare. Obiectiuni la raportul de evaluare a patrimoniului debitorului.
Prezentarea unui raport de evaluare a bunurilor debitorului in faliment poate fi urmata de formularea eventualelor obiectiuni ale creditorilor interesati, insa incadrarea juridica data acestora va fi cea cuprinsa in art. 22 corob. cu art. 18 lit. j si art.19 din Legea nr. 64/1995 republicata.
Prin urmare, contestatia se refera la masurile luate de lichidator pentru identificarea si corecta evaluare a bunurilor debitoarei, nefiind reglementata de lege posibilitatea formularii de obiectiuni la raportul de evaluare a bunurilor.
Inventarierea bunurilor debitoarei are ca scop obtinerea datelor legate de bunurile debitoarei. Lipsa evaluarii unor bunuri care nu s-au regasit faptic cu ocazia inventarierii nu poate constitui temei al obiectiunilor creditorilor, daca nu au putut fi identificate de catre lichidator si nu exista date privind apartenenta lor la patrimoniul debitoarei.
La 24.09.2001, lichidatorul a depus raportul de evaluare pentru bunurile mobile ale debitoarei S.C. DB S.R.L. Constanta - societate in faliment. S-a mentionat ca au fost evaluate bunurile identificate, acestea fiind apreciate la valoarea de lichidare, in functie de starea fizica, de uzura fiecaruia, precum si de gradul de atractivitate pe piata.
Nu au fost evaluate bunurile declarate ca pierdute ori distruse (alarma auto, antena satelit si plita electrica).
Dupa prezentarea raportului de evaluare, creditorii au solicitat emiterea unei decizii de imputatie pentru o imprimanta Epson, neidentificata la momentul inventarierii.
Creditoarea S.C. P S.A. Bucuresti a formulat obiectiuni asupra raportului de evaluare, criticandu-l pentru urmatoarele considerente:
- evaluarea nu a avut in vedere autoturismul Dacia 1310 si autoutilitara Roman, pe care le-a mentionat a fi in patrimoniul debitoarei Serviciul de impozite si taxe din cadrul Primariei Constanta;
- lichidatorul era obligat sa procedeze la inventarierea si sigilarea bunurilor, la evaluarea lor corecta si completa, inclusiv a celor care nu au mai fost identificate in patrimoniul debitoarei la data initierii procedurii de faliment.
S-a considerat, totodata, ca lichidatorul nu a facut o analiza completa a balantelor de verificare, intrucat din continutul acestora rezulta cu certitudine disparitia unor bunuri, in anii 1998 si 1999, atat in contul privind mijloacele fixe, cat si in cel al obiectelor de inventar.
Prin intampinare, lichidatorul debitoarei a aratat ca in bilanturi nu se regaseste o valoare care sa reflecte transferuri patrimoniale, aspect care se coreleaza cu inexistenta unor rulaje asupra contului care reflecta veniturile obtinute din cedari de active.
Cat priveste cele doua autovehicule, lichidatorul a aratat ca pentru autoturism exista date certe privind natura sa de bun propriu al administratorului societatii, iar pentru autoutilitara se continua demersurile pentru identificarea situatiei sale juridice si a starii lui tehnice. Pentru acest ultim bun, lichidatorul a mentionat ca evaluarea este o etapa ulterioara identificarii situatiei sale juridice, intrucat acesta se afla in custodie la un tert.
Avand in vedere ca obiectiunile creditoarei privesc, in esenta, aspecte privind activitatea lichidatorului, incadrarea juridica data acestora va fi cea cuprinsa in art. 8 lit. j si art. 19 din Legea nr. 64/ 1995.
Prin urmare, contestatia se refera la masurile luate de lichidator pentru identificarea si corecta evaluare a bunurilor debitoarei, nefiind posibila in contextul legii formularea de obiectiuni la raportul de evaluare a bunurilor.
Analiza efectuata de lichidator asupra balantelor analitice nu constituie temei al obiectiunilor creditorilor, mijlocul procesual fiind contestarea masurii neatacarii in justitie a unor transferuri patrimoniale determinate, care rezulta in mod neechivoc din documentatia contabila. Aceasta presupune cunoasterea actelor care reflecta transferul patrimonial prejudiciabil si obiectul acestora. In masura in care se probeaza efectuarea unor asemenea operatiuni de catre debitor, legea acorda mijloacele procesuale de sanctionare a persoanelor culpabile pentru neevidentierea lor ori pentru fraudarea creditorilor.
Inventarierea bunurilor debitoarei in faliment presupune obtinerea datelor legate de bunurile existente, fara a fi necesar ca aceasta operatiune sa se realizeze concomitent cu evaluarea.
Fata de aceste considerente, obiectiunile creditoarei vor fi respinse ca nefondate.
(sentinta civila nr. 3835 COM/ 10.06.2002, irevocabila prin nerecurare)